De ce viitorul Uniunii Europene este incert?

La sfarsit de an 2017, multi isi pun intrebarea de ce viitorul Uniunii Europene este incert.
Multi isi indreapta atentia auspra Brexit-ului. Dar iesirea din UE a Regatului Unit este o chestiune care preocupa Europa continentala de cand Londra a facut primal pas de aderare la Comunitatea Economica Europeana. Generalul De Gaulle, s-a opus, atat in 1963 cat si in anul 1964, considerand ca Marea Britanie joaca rolul de ”cal troian” al US, impotriva intereselor europene. Dupa ce a fost, in sfarsit admisa in UE, in anul 1973, Marea Britanie a adus mari dureri de cap europenilor, din cauza pretentiilor sale de fosta capitala coloniala.
La 44 de ani de la aderare, Regatul Unit a hotarat, prin vot popular sa paraseasca UE. Motivul principal a fost acela ca Bruxellesul aduce atingere capacitatilor de dezvoltare si modernizare a societatii engleze si relatiilor sale privilegiate cu US.
Hotararea UK de a parasi granitele UE este insotita de o ruptura tot mai evidenta intre Estul si Vestul UE.
Admise in UE, in doua valuri, 2004 si 2007 (Croatia in 2013), statele foste comuniste din Estul Europei au devenit imediat debusee comerciale pentru statele puternice din Vestul Europei. Germania, Franta, Olanda, Italia au atacat economiile din fostele state comuniste pe care le-au transforamt in colonii comerciale. A fost mai rau si mai dezastruos decat in epoca sovietica a lui Stalin, Hrusciov si Brejnev.
De la caderea zidului Berlinului, in anul 1989, pana la admiterea lor in UE, tarile foste comuniste au fost “dezarmate”, in mod barbar, de catre Vestul Europei. Cu exceptia Republicii Cehe, statele din Est au pierdut aproape complet structura lor industriala. Polonia s-a vazut lipsita de marile porturi la Marea Baltica si de industria navala. Ungaria s-a transformat repede intr-un stat semiagricol. Slovacia a ramas fara industria matalurgica, singura pe care a mostenit-o de la fosta Cehoslovacie.
Romania si Bulgaria au fost si sunt cele mai surghiunite state din UE. Industria romaneasca a fost distrusa in mod salbatic in primii 5-6 ani de la caderea zidului Berlinului. Industria de tractoare a pierit in 2-3, santierele navale de la Marea Neagra au fost falimentate. Din cele 11 centre siderurgice, care produceau 14 milioane tone de otel, astazi mai exista unul singur. Productia de otel a Romaniei nu trece de 3,5-4 milioane tone. Pentru a fi umilite de catre marile puteri, Romania si Bulgaria au fost declarate “state corupte” si li se-a impus Mecanismul de Verificare si Cooperare. Din cauza acestei clauze incluse in tratatele de aderare, cele doua state nu sunt admise in Spatiul Schenghen, privind libera circulatie a persoanelor. O decizie nedtreapta sustinuta de guverne inchistate si ultra-conservatoare de la Berlin si Haga.
In perioada post-aderare, sprijinul nucleului dur al UE a fost indreptat spre Polonia. In principal, un sprijin politic, deoarece Germania avea interesul ca vecinul ei de la rasarit sa fie multumit si sa nu sufle in front. Celelalte state au fost tratate in functie de interesele Berlinului si Parisului. Ungaria a devenit un pol de atractie, in virtutea trecutului sau revansard, Slovacia in virtutea interesului de a nu se crea o mare discrepanta intre Praga si Bratislava.
Romania si Bulgaria au ramas la periferia UE. Ele nu au avut niciun “aliat” in Vest. Spre deosebire de Varsovia care a fost amagita cu “triunghiul de la Weimar”, Romania a fost supusa unei presiuni puternice pentru a renunta la orice proiect de dezvoltare. Politicile economice de dupa 1989 au contribuit la cresterea decalajelor intre estul tarii, pe de o parte, si centrul si vestul tarii, pe de alta. Principalul promotor al acestei politici a fost Germania. Cele peste 5000 de companii cu capital german in Romania sunt instalate in zone unde au trait, in trecut, etnici germani in Romania, mai ales in centrul si vestul tarii.
In ultimii 3-4 ani, statele foste comuniste, din UE , au inceput sa vada realitatea cu alti ochi. Multe guverne din aceste state au inteles ca interesele imperialiste ale Germaniei, Frantei, Olandei au adus beneficii doar acestora, nu si statelor din Est. Polonia este campioana acestei “revolte”. Guvernul nationalist al lui Jarosław Kaczyński este impotriva politicilor colonialiste ale Bruxelleului. Disputa intre Varsovia si Bruselles a ajuns intr-un moment critic, deoarece marile puteri din UE vor sa impuna sanctiuni drastice Poloniei din cauza unor legi privind sistemul judiciar adoptate de Parlamentul de la Varsovia. Varsovia se apara si spune ca Parlamentul tarii este suveran. Varsovia nu accepta linia politica a Bruxellexului. Varsovia nu a acceptat, in trecut, politica dura a Moscovei.
La randul ei, Ungaria, condusa de ultraconservatorul Viktor Orban, jongelaza cu Bruxellessul, amenintand cu apropierea de Moscova si Beijing. Avantajele econmice pe care le ofera Rusia si China sunt mai puternice decat micile fabrici dezvoltate de nemti in Ungaria.
Republica Ceha are de mai multi ani o atitudine neutra fata de Bruxelles. Nu o interesaza nici zona euro, nici proiectele UE.
In ultimul an, Romania pare ca se trezeste din letargie. Guvernul social democrat de la Bucuresti pare hotarat sa declare tara suverana fata de marile puteri din vestul UE. Din aceasta cauza, majoritatea tarilor din vestul UE au inceput un atac sistematic asupra Guvernului de la Bucuresti. Inversunarea majoratatii statelor din estul UE fata de politica pro-coloniala a Bruxelless-ului face o groapa tot mai adanca intre vechile state UE si noile state UE.
Aceasta este adevarata miza a viitorului UE: colaborare intre state egale sau Europa cu mai multe viteze.
Daca proiectul presedintelui Macron se va concretiza, atunci putem spune cu certitudine ca UE incepe sa intre in coma structurala.
Iar viitorul UE se va sfarama.