Treceți la conținutul principal

Stolojan, denuntator? Rusinos personaj!

Aud si citesc despre ispravile batranului europarlamentar Teodor Stolojan. Deci, Stolojan s-a apucat sa trimita scrisori prin colturile Europei pentru a-si apara “protectorul”, pe Traian Basescu. Este, pentru mine, unul dintre cei care l-au cunoscut in perioada sa de “inaltare” politica, nu doar un semn de mirare, ci si unul de intrebare. De mirare, ca T.S. se preteaza la acte de minciuna si neadevar, scriind si vorbind in stilul sau agramat si zgronturos ca Romania este in pericol. Ca Romania se afla in  afara regulilor democratice. Semnul de intrebare mi-l aduce in fata pe acest personaj care a cedat “psihic” lui Traian Basescu, pentru a asigura ascendenta la putere a acestuia din urma, in conditiile in care el, T. Stolojan, stia ca nu este in stare de a conduce, de a avea echipa si de a “stapani” peste o tara care  nu inseamna doar contabilitate, fie ea  si valutara. Cred ca fostii sai colegi de la Finante, cati or mai fi in viata, se crucesc de faptul va acest personaj a ajuns sa fie persoana publica de etnie romana  care isi blameaza propria  tara. Aceasta deoarece T.S. nu era in  stare sa ia nicio decizie de unul singur, si nici nu s-a afirmat ca personalitate cu tarie morala, culturala si  politica in fata unor evenimente majore.
Il cunosc pe Teodor Stolojan de cand îi scriam, in anii ’90, articole intr-un ziar central, i le publicam si apoi ii duceam cu gentuta mea de ziarist onorariul pentru serialul publicat cu tema “Ce stim despre economia de piata”. Un tip mercantil si “infundat”, care nu cred ca imi multumea macar, dar isi numara banutii pana la ultimul sfant. Asa o fi facut si avere dupa aceea. Publicarea catorva duzini de articole in  ziarul la care lucram, scrise de mine si semnate de el (se mai practica si azi ”obiceiul”) l-a facut remarcat de politicienii vremii si a fost luat la ochi atunci cand a cazut Petre Roman, iar tara se afla in colaps economic. S-a creat un mit despre faptul ca Teo – cum ii ziceau cei apropiati – ar fi salvat tara. Nu, nu este asa. Teodor Stolojan  s-a afirmat inca de atunci ca un individ lipsit de personalitate deoarece, precum adesea imi spunea, ii tremura fundul cand presedintele sau sefii de partid ii aruncau ordine telefonice pentru a-l “indruma” ce si cum trebuie sa gestioneze criza de atunci.
Ma astepatm ca, dupa multi ani, sa intalnesc un  alt Stoloijan, mai puternic, stapan pe propriile decizii. Ei, nu, spre dezamagirea mea era si este mereu “jucat” de personaje pe care Traian Basescu stia cum sa le indemne pentru ca “slujitorul” lui sa nu sufle o vorba despre cum i-a cedat “puterea” in octombrie 2004. A intrat, apoi, slujbas la stapan, asa cum a fost intreaga sa viata, fara sa cracneasca si fara a cere favoruri pentru ca avea in spate – si are si acum -, multe “bube”, precum afacerea Megapower, afacerea ALRO si altele stiute numai in cercuri restarnse.
Demonstratia la care aud ca se preteaza acum, Teodeor Stolojan, aceea de a-si denigra tara, alaturi de Monica Macovei si Cristian Preda, imi intareste convinegrea ca peronajul a fost intreaga viata condus precum o marioneta. Cand se retragea de la reuniunile importante, pe vremea scurta a functiei de la Palatul Voictoria, il auzeam cum imi spunea neputincios: “Ce sa fac, asa au decis cei de sus”, atunci cand eu il chestionam de ce a a luat o decizie sau alta.
Sunt sigur ca si acum acealasi raspuns l-as primi.
Dar Teodor Stolojan nu mai merita respectul meu si nici al celor care l-au cunoscut indeaproape.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Strategia (inexistenta) a exporturilor guvernului Boc

Decizia concernului Nokia de a delocaliza productia din Romania a fost trecuta de catre Guvernul Romaniei la capitolul "fapt divers". Ei, si ce?, parca nu o sa vina altii in locul lor!, au dat de inteles dl Boc si altii din anturajul sau. Este, inca odata, expresia lipsei de personalitate si de demnitate pe care Executivul de la Bucuresti o manifesta fata de probleme de mare interes pentru economia tarii, pentru statutul Romaniei in actuala conjunctura internationala.  Cand Nokia a plecat de la Bochum/Germania pentru Jucu/Cluj, nemtii s-au mobilizat cu mic cu mare (guvern si salariati) pentru a protesta fata de masura managementului finlandez. Au obtinut despagubiri serioase, cel putin pentru cei ramasi fara loc de munca. Acum, cand aceiasi "nomazi" de la Nokia inchid portile la Jucu, guvernul Boc nu incearca, macar, un gest de explicatie, ca sa nu vorbim de daune-interese (avand in vedere sumele mari de bani alocate de catre guvern pentru amenajarea parcului indust...

Căderea Egiptului

Maghrebul arab este in degringolada. La aproape o luna si o saptamana de la fuga dictatorului tunisian, Ben ali, Piata Tahrir (Libertatii, in limba araba) din Cairo "elibereaza" Egiptul. Miile si zecile de mii de protestatari, zi si noapte, au pus atata presiune incat puterea nu a mai rezistat. Presedintele Hosni Mubarak si-a data demisia, dupa ce cu o seara inainte credea ca face concesii strazii, prin transferarea unei parti a prerogativelor catre vicepresedintele tarii. Egiptul a aruncat "tirania" la cosul istoriei. Impactul acestei revolutii este cu totul altul decat cel din Tunisia. Egiptul este cea mai mare, cea mai influenta tara din Maghebul si Mashrekul (vestul si estul) arab. Egiptul a fost, dupa caderea imperiilor, "farul" civilizatiei arabe moderne. Nimic in regiune nu s-a realizat, din punct de vedere politic, diplomatic sau economic fara stirea si acordul Egiptului. Nici "unchiul Sam" nu facea nimic fara consultarea tarii piramidelo...

Despre problema ţărănească

L-am cunoscut, în ultima vreme, înainte de a muri, pe Victor Surdu mai îndeaproape. O relaţie profesionala, sa zic. Omul degaja încă generozitate si dorinţa de a face bine ţărănimii române. Acesta a fost un crez puternic  al lui Victor Surdu, inginer agronom si politician pentru cauza rurală. Printre puţinii, probabil, dedicat acestei cauze după '89. Partidul lui, Partidul Democrat Agrar din România a avut o existenţă zbuciumată si efemeră. A fost înfiinţat în 1990 si a dispărut (fiind înghiţit de unul fantomă, al lui Virgil Magureanu, în 1998). Problema ţărănimii române nu s-a îmbunătăţit nici pe vremea cand partidul lui Victor Surdu milita, chiar pe băncile uneia sau alteia din camerele parlamentului, si nici după. Am putea spune, chiar, ca starea ţărănimii s-a degradat, sărăcia a cuprins ca o viroză satele româneşti, locuitorii din rural au fost si...