Treceți la conținutul principal

Tinerii polonezi nu îi iubesc pe evrei, sunt antisemiţi, arată o cercetare sociologică

De ce nu protestează Comunitatea evreiască internaţională? Va plăti Comunitatea şi un sondaj în România?
Acesta este rezultatul - deloc surprinzator pentru naţia poloneză -, al unui sondaj comandat de comunitatea evreilor din Polonia in rândul elevilor liceeni din Varşovia. La împlinirea a 70-a de ani de la revolta ghetoului din Varsovia, reprezentanţii comunităţii constată că tinerii liceeni, cu vârsta de 17-18 ani, deci majori, nu simt niciun sentiment pozitiv faţă de populaţia evreiască. Poate este si un  reflex al faptului că în Polonia, spre deosebire de România, statul, fie el comunist, totalitar-necomunist sau proaspăt democrat (după 1990) a dus mereu o politică de asimilare a populatiei minoritare, oricare a fost aceasta. Aşa se explică faptul că în anuarele demografice poloneze cu greu o să afli câţi ucraineeni, sau bielorusi, sau rusi, sau lituanieni, sau tigani, sau germani sunt  cu adevarat in  cifre absolute. In cifre relative, ele (populaţiile minoritare), nici nu sunt identificate. Inexplicabil, la urma-urmei, având în vedere că potrivit planurilor lui Stalin, teritoriul de astăzi al Poloniei a fost translatat cu cca 20-25 la sută spre vest, pe cele ale vechilor state germane, de până la al doilea război. Până şi evreii au fost asimilaţi, toţi purtând şi astăzi nume polăceşti, nu ca în România, unde totii evreii şi-au regăsit inclusiv identitatea onomastică.
De ce uită oare comunitatea, sau, mai precis, COMUNITATEA această realitate? De ce comunitatea nu este revoltată de faptul că în Polonia evreii nu au obţinut de la statul post–comunist nimic din proprietăţile deţinute înainte de război, in  timp ce în  România, comunitatea evreiască locală, dar si cea din  afara ţării a pus mâna pe foste spitale, şcoli, grădiniţe, cămine culturale, fabrici si uzine, pe care apoi le-a vândut sau le-a lăsat pradă vandalismului?

In fine, să ne întoarcem la sondajul realizat în rândul tinerilor polonezi vis-à-vis de evrei. Cercetarea sociologică  a fost efectuată recent, in luna martie a.c., si ea arată că peste 44 % dintre liceenii varşovieni de 17-18 ani nu doresc să aibă un coleg de bancă de origine evreiască, iar peste 40 % nici nu vor să audă de un coleg evreu în clasa din care fac parte. Ar fi interesant, din acest unghi de vedere, si o cercetare în România pe care să o finanţeze comunitatea evreilor din România sau originari din România. Suntem siguri că adolescenţii români sunt mult mai prietenoşi cu colegii de origine evreiască si nu manifestă niciun  sentiment antisemit. Aşa cum, de-a lungul istoriei, poporul si statul român nu au pedepsit si nici nu au incercat să îi asimileze pe evrei sau să le românizeze numele. 
Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Despre problema ţărănească

L-am cunoscut, în ultima vreme, înainte de a muri, pe Victor Surdu mai îndeaproape. O relaţie profesionala, sa zic. Omul degaja încă generozitate si dorinţa de a face bine ţărănimii române. Acesta a fost un crez puternic  al lui Victor Surdu, inginer agronom si politician pentru cauza rurală. Printre puţinii, probabil, dedicat acestei cauze după '89. Partidul lui, Partidul Democrat Agrar din România a avut o existenţă zbuciumată si efemeră. A fost înfiinţat în 1990 si a dispărut (fiind înghiţit de unul fantomă, al lui Virgil Magureanu, în 1998). Problema ţărănimii române nu s-a îmbunătăţit nici pe vremea cand partidul lui Victor Surdu milita, chiar pe băncile uneia sau alteia din camerele parlamentului, si nici după. Am putea spune, chiar, ca starea ţărănimii s-a degradat, sărăcia a cuprins ca o viroză satele româneşti, locuitorii din rural au fost si...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Absorbtia fondurilor europene: ora exacta a (in)capacitatii guvernului Boc

Noul ministru al Afacerilor Europene nu s-a sfiit, la nici cateva saptamani de la instalare, sa evidentieze superficialitatea si dezinteresul guvernului in care tocmai a fost cooptat de a utiliza fondurile nerambursabile puse la dispozitie de Uniunea Europeana,in exercitiul financiar 2007-2013. Domnul Leonard Orban a spus raspicat: rata de absorbtie a fondurilor structurale, din 2007 pana in  prezent, este de numai 3,7%, cea mai mica din toate noile state membre (NSM). Nu de 10 % si nici de 14 %, cum pretindeau acum vreo tre-patru luni  divesri functionari din Palatul Victoria. In acest fel, ministrul a devoalat minciuna si prefacatoria cu care ne invaluiau primul ministru si asa-zisa sa consiliera economica. 3,7 %  este nota exacta a (in)capacitatii echipei guvernamentale de la Bucuresti de a gestiona nu doar o resursa gratuita, dar si starea economica generala a tarii.  Sa vedem de ce? In vremuri de criza, precum cele pe care le traverseaza si Uniunea Europeana, pe...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Europa: confederatie cu mai multe viteze, iata ce ne asteapta

Criza economica din Grecia, mai ales, si atitudinea haotica a statelor membre fata de problematica in cauza a adus, din nou, in actualitate statutul geopolitic al Uniunii Europene. Presedintele Romaniei nu este deloc original atunci cand tot invoca "riscul de a lansa" sintagma  Statele Unite ale Europei. De la Tratatul de la Roma, din 1957,  prin care s-a constituit Comunitatea Economica Europeana  si pana in  prezent, unitatea strategica a Europei a fost mereu in obiectivul statelor initiatoare si motoare ale UE. Asa se face ca pana in 1968 Europa comunitara detinea, deja, o uniune vamala si o piata agricola comuna. Termenul de Piata Comuna europeana era deja consacrat in anii 70'-80'. In 1993, Comunitatea Europeana este rebranduita in Uniune Europeana, conform deciziilor Tratatului de la Maastricht. Totusi, Tratatul de la Lisabona (care trebuia sa fie "legea suprema'-"constitutia", intrat in vigoare la 1 ianuarie 2009), nu se dovedeste  viabil pen...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe