Treceți la conținutul principal

Donald Tusk, de la vise plăcate la realităţi amare

Primul ministru al Poloniei, “modelul” - asa cum spuneam si altădată – de carton al primului ministru român, Victor Ponta parcurge o perioadă traumatizantă din viaţa sa de politician.
Zilele trecute, presa din Varşovia titra in mod neaşteptat: Donald Tusk va candida cu şanse mari la preşedinţia Comisiei Europene, în locul lui Barosso, al carui mandat se încheie anul viitor. “Vestea” a ţinut mai bine de o săptămână, până când dl Donald a ieşit în faţa presei, aproape spăşit, arătând că el prim ministru s-a născut si aşa vrea să iasă din politică. Ceea ce nu este prea departe de adevăr.
Imi aduc aminte, prin 2006-2007 (eram consilier economic la Varşovia) că Tusk făcea figură palidă pe eşichierul politic de la Varşovia. Incercase să intre îin lupta pentru presedintie cu defunctul Kaczynski, nu reusise, dar la alegerile parlamantere din 2007, partidul său, Platformą Obywatelską (Platforma civica-PO, partid fără trecut şi, se pare, şi fără viitor), obţine cele mai multe voturi si Donald forţează nota pentru a deveni prim ministru. Reuşeşte, datorită alianţei cu Partidul Ţărănimi (un fel de UDMR în guvernarea românească – până la USL). PO a ajuns la putere nu pentru că partidul lui Tusk avea o strategie, o viziune asupra viitorului Poloniei (aşa cum nu are nici acum, întocmai ca în România) ci pentru că populaţia, chiar şi o parte  a clerului catolic se “săturase de familia Kaczyinski, promotorii unei politici conservatoare, anti-ruseşti si antigermane.
Prin mici şi de scurtă durată împrejurări, economia Poloniei se arăta bine în perioada crizei ce a cuprins Europa începând din 2008/2009. Cifrele statistice s-au învârtit până ce “avântul” economic al Poloniei ajunge la 3-4% creştere anuală, in timp ce restul statelor UE se duceau in jos, până la falimatul Greciei sau îngenuncherea Spaniei si Italiei sau chiar a Franţei. Văzut pe cai mari, Donald Tusk a început să înveţe si o limbă străină (majoritatea politicienilor polonezi ştiu decât rusa, deşi nu declară toti acest lucru) si s-a apucat de lăudat prin Europa.
Numai că nu a fost să fie!
Planurile de la palat (de fapt, un edificiu în stil stalinisit, ca majoritatea celor din Varşovia reconstruită de poporul frate sovietic după ce nemţii o răseseră de pe faţa pământului) nu se mai potrivesc cu cele din realitate. Nici măcar statistica oficială (pe care totdeauna am suspectat-o de obedienţă excesivă faţă de guvern) nu mai poate să acopere fisurile ce apar zi de zi în economia Poloniei lui Donald Tusk:
-potrivit celor mai recente evaluări ale BM, creşteea economică a Poloniei va fi in 2013 de doar 1%, deşi guvernul spera la 2 %, in bugetul adoptat anul trecut, iar acum el însuşi a rectificat la doar 1,5% creşterea economică;
-mulţi analişti dau ca sigură intrarea în recesiune a Poloniei din cauza lipsei de reforme si a unui master-plan economic;
-multe companii sau bănci străine îşi retrag afacerile din Polonia. Dupa ExxonMobil,  Talisman Energy Inc., Marathon Oil, cea mai are bancă scandinavă, NORDEA, şi-a vândut activele deţinute în Polonia;
-mari companii de construcţii din Franţa, Olanda, Germania, Irlanda, Austria si Portugalia au de încasat de la Guvernul Poloniei cca 10 miliarde zloti (cca 2,5 miliarde euro) pentru lucrări desfăşurate la infrastructura rutieră; firmele în cauză au declanşat un adevarat scandal, printr-o scrisoare adresată de ambasadorii statelor in cauză pe lângă Ministerul Economiei si Directia naţionala de drumuri si autostrazi (CNADR-ul polonez) acuzând fapte de corupţie. Cea mai recentă victimă este ministrul adjunct de la transporturi, obligat sa-si dea demisia;
-programul energiei electrice nucleare (obsesia guvernelor de la Varşovia in ultiumii 20 de ani, ca şi metroul Capitalei) se pare că va intra în muzeul bunelor intenţii. Deşi se lăuda că până in 2030 Polonia va construi doua grupuri pentru energia nucleară, astazi, 19.06.2013, dl Tusk a anunţat oficial că proiectele in domeniu se amână (sine die!?);
-deficitul bugetar a ajuns, in primele cinci luni, la 87% din totalul deficitului prevăzut pentru 2013;
-şomajul estimat de către autorităţi pentru anul 2013 este de 13,8 % (mai mare decât în perioada 2005-2006) din populaţia activă, în timp ce numărul angajaţilor a ajuns la doar 5,5 milioane persoane (echivalentul cifrei din România);
-exodul polonezilor în străinătate pentru un loc de muncă se menţine la cote alarmante. Potrivit Oficiului central de statistică, din cele peste 2 milioane de polonezi emigraţi, 70% reprezintă persoanele sub 40 de ani.
Precum arataă un sondaj sociologic, realizat in aceste zile, 77% dintre polonezi cred că ţara lor merge într-o direcţie greşită, iar 79% sunt de părere că Polonia va plonja în criza economică.
Când economia nu merge, politica intră în degringoladă.

Dovada este că partidul lui Donald Tusk este întrecut la fiecare din ultimele sondaje de cel al lui Jaroslaw Kaczynsci. Donald  are deja o puternică opoziţie în interiorul propriului partid, o parte dintre fruntaşii PO intenţionând să-l debarce pe Donald cât de curând posibil. Colac peste pupază, la iniţiativa unui grup de politicieni locali, primăriţa Varşoviei, doamna Hanna Gronkiewicz-Waltz,  (fostă bancheră şi o tipă foarte atrăgătoare ca înfăţişare) cu funcţia cea mai înaltă, dupa Donald, sunt pregătiţi să iniţieze procedura de înlocuire a acesteia din fruntea Varşoviei. Ar fi o lovitură fatală pentru Donald Tusk.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre problema ţărănească

L-am cunoscut, în ultima vreme, înainte de a muri, pe Victor Surdu mai îndeaproape. O relaţie profesionala, sa zic. Omul degaja încă generozitate si dorinţa de a face bine ţărănimii române. Acesta a fost un crez puternic  al lui Victor Surdu, inginer agronom si politician pentru cauza rurală. Printre puţinii, probabil, dedicat acestei cauze după '89. Partidul lui, Partidul Democrat Agrar din România a avut o existenţă zbuciumată si efemeră. A fost înfiinţat în 1990 si a dispărut (fiind înghiţit de unul fantomă, al lui Virgil Magureanu, în 1998). Problema ţărănimii române nu s-a îmbunătăţit nici pe vremea cand partidul lui Victor Surdu milita, chiar pe băncile uneia sau alteia din camerele parlamentului, si nici după. Am putea spune, chiar, ca starea ţărănimii s-a degradat, sărăcia a cuprins ca o viroză satele româneşti, locuitorii din rural au fost si...

Absorbtia fondurilor europene: ora exacta a (in)capacitatii guvernului Boc

Noul ministru al Afacerilor Europene nu s-a sfiit, la nici cateva saptamani de la instalare, sa evidentieze superficialitatea si dezinteresul guvernului in care tocmai a fost cooptat de a utiliza fondurile nerambursabile puse la dispozitie de Uniunea Europeana,in exercitiul financiar 2007-2013. Domnul Leonard Orban a spus raspicat: rata de absorbtie a fondurilor structurale, din 2007 pana in  prezent, este de numai 3,7%, cea mai mica din toate noile state membre (NSM). Nu de 10 % si nici de 14 %, cum pretindeau acum vreo tre-patru luni  divesri functionari din Palatul Victoria. In acest fel, ministrul a devoalat minciuna si prefacatoria cu care ne invaluiau primul ministru si asa-zisa sa consiliera economica. 3,7 %  este nota exacta a (in)capacitatii echipei guvernamentale de la Bucuresti de a gestiona nu doar o resursa gratuita, dar si starea economica generala a tarii.  Sa vedem de ce? In vremuri de criza, precum cele pe care le traverseaza si Uniunea Europeana, pe...

Europa: confederatie cu mai multe viteze, iata ce ne asteapta

Criza economica din Grecia, mai ales, si atitudinea haotica a statelor membre fata de problematica in cauza a adus, din nou, in actualitate statutul geopolitic al Uniunii Europene. Presedintele Romaniei nu este deloc original atunci cand tot invoca "riscul de a lansa" sintagma  Statele Unite ale Europei. De la Tratatul de la Roma, din 1957,  prin care s-a constituit Comunitatea Economica Europeana  si pana in  prezent, unitatea strategica a Europei a fost mereu in obiectivul statelor initiatoare si motoare ale UE. Asa se face ca pana in 1968 Europa comunitara detinea, deja, o uniune vamala si o piata agricola comuna. Termenul de Piata Comuna europeana era deja consacrat in anii 70'-80'. In 1993, Comunitatea Europeana este rebranduita in Uniune Europeana, conform deciziilor Tratatului de la Maastricht. Totusi, Tratatul de la Lisabona (care trebuia sa fie "legea suprema'-"constitutia", intrat in vigoare la 1 ianuarie 2009), nu se dovedeste  viabil pen...