Treceți la conținutul principal

Donald Tusk, factor destabilizator pentru staff-ul Europei

Desemnarea premierului Poloniei, Donald Tusk, drept preşedinte al Consiliului European schimbă multe în ecuaţia europeană. Atât pozitiv, cât şi negativ. Pozitiv pentru că, în sfârşit, se pune capăt dominaţiei occidentale în structurile şi organismele Uniunii Europene şi, totodată, creării unui precedent al reînvierii politice a Estului pe scena europeană. Preocupante vor fi efectele negative ale “înălţării”lui Donald Tusk pe o treptă atât de înaltă în conducerea UE. Donald Tusk nu are nici experienţa şi nici alura pentru funcţia de preşedinte al Consiliului European. Tusk a ieşit în evidenţă pe scena politică locală datorită conflictelor şi certurilor neîncetate cu fraţii Kaczynski. Atât cu fostul preşedinte decedat, cât şi cu fratele geamăn, Jaroslaw, preşedintele Partidului Dreptate şi Justitie, concurentul puternic al Platformei Civice (PO)condusă de Donald Tusk. Niciodată, din 2007, de cand a fost ales şef al guvernului de la Varşovia, Tusk nu s-a făcut remarcat pe plan european. Faptul că Polonia a avut ascensiune în ultimii ani pe scena continental se datorează fie conjuncturii, fie incidentelor mai mari sau mai mici pentru care Occidentul a trebuit să facă apel la Polonia (nu la premierul D. Tusk). De alftel, desemnarea lui în postura de care vorbim are drept cauză nenorocitul de algoritm politic pe a cărui baza funcţionează UE. Capabilitatea lui Donald Tusk nu va fi resimţită în vreun segment al politicii europene, decât doar dacă acest personaj va încerca să joace în UE acelaşi scenariu ca în ţara de baştină. Pericolul de destabilizare pe care îl poate reprezenta D.T. rezultă, între altele, din următoarele: -nu deţine nicio calitate din arta politicii continentale şi nici a negocierilor la scara europeană. Se aştepată ca în calitatea sa de preşedinte al Consiliului, Tusk să înrăutăţească relaţiile dintre UE şi Federaţia Rusă. Ura nestăpânită a polonezilor faţă de Rusia (pe care o încarnează, întrun fel si D.T.) va dăuna viitorului Europei. Daca pâna în noiembrie a.c., situaţia din Ucraina nu se soluţionează prin intervenţia decisivă a Germaniei, Tusk va fi un element de risc. Ca orice politician polonez fără experienţă, Donald Tusk crede că poate îngenuchia Rusia prin duritate şi obtuzitate; -egoismul polonez se va resimţi puternic în comportamentul lui Donald Tusk. Intre preşedintele CE, Junker, şi preşedintele Consiliului, Tusk, se vor ivi curând neconcordanţe nu doar de tactică, ci şi de unitate a politicii europene. Un argument suficient de elocvent este cel al politicii energetice a Uniunii Europene. Polonia a dorit – şi acum o va face cu mai mult neastâmpăr – poziţionarea Europei la un plan regional vis-à-vis atât de importurile de petrol şi gaze din Federaţia Rusă, cât si uniformizarea politicilor nationale la structura de resurse pe care o are Polonia (foarte săraca, adică bazată doar pe cărbune). -este posibil ca inconvenientele din CV-ul lui Donald Tusk să fie un element de destabilizare şi în relaţiile cu Germania. Deşi este ţara care a sprijinit cel mai mult Polonia, o conjunctură defavorabilă doamnei Merkel poate exaceba sentimental anti-german (nu doar anti-rusesc) care încă se resimte în societatea poloneză. Pentru România, prezenţa lui Tusk în calitate de preşedinte al Consiliului nu va reprezenta decât un dezavantaj. Mai intai pentru că Polonia vede în România principalul concurent din flacul estic. Mai apoi, pentru că prezenta unei guvernări socialiste la Bucureşti il va irita mult pe Donald Tusk.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre problema ţărănească

L-am cunoscut, în ultima vreme, înainte de a muri, pe Victor Surdu mai îndeaproape. O relaţie profesionala, sa zic. Omul degaja încă generozitate si dorinţa de a face bine ţărănimii române. Acesta a fost un crez puternic  al lui Victor Surdu, inginer agronom si politician pentru cauza rurală. Printre puţinii, probabil, dedicat acestei cauze după '89. Partidul lui, Partidul Democrat Agrar din România a avut o existenţă zbuciumată si efemeră. A fost înfiinţat în 1990 si a dispărut (fiind înghiţit de unul fantomă, al lui Virgil Magureanu, în 1998). Problema ţărănimii române nu s-a îmbunătăţit nici pe vremea cand partidul lui Victor Surdu milita, chiar pe băncile uneia sau alteia din camerele parlamentului, si nici după. Am putea spune, chiar, ca starea ţărănimii s-a degradat, sărăcia a cuprins ca o viroză satele româneşti, locuitorii din rural au fost si...

Absorbtia fondurilor europene: ora exacta a (in)capacitatii guvernului Boc

Noul ministru al Afacerilor Europene nu s-a sfiit, la nici cateva saptamani de la instalare, sa evidentieze superficialitatea si dezinteresul guvernului in care tocmai a fost cooptat de a utiliza fondurile nerambursabile puse la dispozitie de Uniunea Europeana,in exercitiul financiar 2007-2013. Domnul Leonard Orban a spus raspicat: rata de absorbtie a fondurilor structurale, din 2007 pana in  prezent, este de numai 3,7%, cea mai mica din toate noile state membre (NSM). Nu de 10 % si nici de 14 %, cum pretindeau acum vreo tre-patru luni  divesri functionari din Palatul Victoria. In acest fel, ministrul a devoalat minciuna si prefacatoria cu care ne invaluiau primul ministru si asa-zisa sa consiliera economica. 3,7 %  este nota exacta a (in)capacitatii echipei guvernamentale de la Bucuresti de a gestiona nu doar o resursa gratuita, dar si starea economica generala a tarii.  Sa vedem de ce? In vremuri de criza, precum cele pe care le traverseaza si Uniunea Europeana, pe...

Europa: confederatie cu mai multe viteze, iata ce ne asteapta

Criza economica din Grecia, mai ales, si atitudinea haotica a statelor membre fata de problematica in cauza a adus, din nou, in actualitate statutul geopolitic al Uniunii Europene. Presedintele Romaniei nu este deloc original atunci cand tot invoca "riscul de a lansa" sintagma  Statele Unite ale Europei. De la Tratatul de la Roma, din 1957,  prin care s-a constituit Comunitatea Economica Europeana  si pana in  prezent, unitatea strategica a Europei a fost mereu in obiectivul statelor initiatoare si motoare ale UE. Asa se face ca pana in 1968 Europa comunitara detinea, deja, o uniune vamala si o piata agricola comuna. Termenul de Piata Comuna europeana era deja consacrat in anii 70'-80'. In 1993, Comunitatea Europeana este rebranduita in Uniune Europeana, conform deciziilor Tratatului de la Maastricht. Totusi, Tratatul de la Lisabona (care trebuia sa fie "legea suprema'-"constitutia", intrat in vigoare la 1 ianuarie 2009), nu se dovedeste  viabil pen...