Cum poate fi Iohannis destabilizatorul Romaniei

Luna noiembrie 2014 va ramane, fara  indoiala, una de referinta in istoria Romanei. Nu pentru ca favoritul la fotoliul de presedinte al tarii a pierdut intrun mod aproape inexplicabil. Au mai fost astfel de intamplari nu doar in Romania, ci si in multe alte state, mari sau mici. Sa ne amintim doar de supriza pe care Obama a provocat-o in ceea ce numim cea mai democrata tara din lume. Noiembrie 2014, mai precis 16 noiembrie, va ramane in istoria Romanei ca un eveniment major, de raspantie, am zice, pentru cel putin trei motive.

Primul este acela ca romanii au ales in functia suprema un minoritar. Din     cele 20 de milioane de romani vorbitori de limba romana, alegerea a facut ca un candidat, dintre cei cca 300 mii vorbitori de limba germana, sa fie pe placul votantilor.  Un minoritar dintro etnie minuscula. O etnie care nu are nimic de-a face cu ceea ce unii numesc dinastie germana in epoca de modernizare a statului roman. Klaus Iohannis nu are nici in clin nici in maneca cu germanofilia din perioada de inceputuri a Romaniei moderne.  Iohannis este exponentul unui curent de parveniti politici, de politruci (cum bine nimerise sa spuna chiar dumnealui intro declaratie publica). Pe deasuupra este si o persoana fara trecut politic, fara experienta in structurile nationale, fara conexiuni in lumea politica sau socio-culturala. Fara nicio anvergura. Iohannis este un personaj cunoscut in cerurile Forumului democrat german (o asociatie etnica, la fel ca cea maghiara sau cea tiganeasca) drept avar, megaloman si lipsit de cultura, mai ales politica. Interesul sau imediat a fost acela de a recupera cat mai mult din averea fostelor organizatii germane ale caror proprietati au fost nationalizate pe timpul comunismului. Inclusiv a unor organizatii banuite ca au colaborat cu fostele servicii fasciste. Un personaj care a pus inaintea familiei bogatia imobiliara.

Al doilea element ce poate defini ziua de 16 noiembrie 2014 drept una de mare impact asupra prezentului si viitorului nostru este cel care priveste provocarile ce asteapta statul national  unitar roman, asa cum este el definit in actuala Constitutie.  Una dintre temele (putine, este adevarat) pe care a reusit dl Iohannis sa le proclame in discutiile publice a fost aceea a modificarii rapide a legii fundamentale a statului (Constitutia).  Ce resorturi il indeamna pe dl Iohannis la aceasta graba?  Poate fi chiar  surprinzator, dar, in aceste zile  a nuantat aceasta tema prin sugestiile privitoare la rolul bugetului de stat in functionarea economiei, ca entitate teritoriala nationala. Dl  Iohannis ne face sa credem ca misiunea sa este aceea de a structura societatea romaneasca dupa anumite regiuni geografice. Si, de ce nu, chiar entice. Daca bugetul de stat nu trebuie sa mai fie national (la scara intregului stat), atunci el va fi unul regional. Iar la scara nationala nu are cum sa fie decat  unul federal.  Daca bugetul este federal, atunci, logic, este ca toate structurile natiunii nu au decat sa fie regionale si federale. Este exact teza pe care o impartaseste si cea mai mare minoritate din Romania (cea maghiara). Ea este o teza pe care o impartaseste si marele nostru vecin de la rasarit, Federatia Rusa. Chiar in seara aceasta am ascultat inerviul de care Vladimir Putin l-a acordat televiziunii germane ARD. Acolo, Putin sugera foarte convingator ca Ucraina nu are decat sa se impace cu statutul de stat federal, avand in vedere faptul ca populatia vorbeste si este nativa fie rusa, fie maghiara, fie poloneza (nu a mentionat si romana, desi romanii sunt printre cei mai multi minoritari din Ucraina).  Iar faptul ca aproape 85 % dintre maghiarii din Romania care au votat si l-au insemnat pe Iohannis nu trebuie trecut cu vederea. Niciodata maghiarii din Romania nu au votat atat de masiv impotriva stangii politice autohtone. Este un semnal ca o speranta licareste la orizont? Intrarea intrun con de umbra a politicienilor maghiari din Romania  este un element sugesitv  din unghiul in care incercam sa privim lucrurile.

In fine, pentru ca spatiul poate deveni plictisitor, este de mare mirare mobilizarea diasporei pentru aceste alegeri. Inainte de primul tur al prezidentialelor nimic nu prevestea mobilizarea si furia atat de invresunata a asa-zisei diaspore. Dupa ce zeci de ani forte ale intelectualitatii locale si din afara maltratau lipsa de unitate si nationalism a celor plecati mai demult sau mai de curand din tara, pentru faptul ca nu sunt uniti, ca nu stiu sa-si apere intersele in  tarile de resedinta si in raport cu tara-mama, iata ce ne este dat sa vedem. Cozi imense pentru exercitarea dreptului la vot. Legal, totul este normal. Anormala ni se pare mobilizarea. Instantanee. Atroce. Rebela. Furioasa. Uneori nebuna. Vrem sa ne aparam tara! Parca un resort milenar ia trezit pe romanii nostri de dinafara granitelor. Care romani?  Am fost si sunt in relatii cu mai multe cercuri de romani din Franta. I-am vazut si la ei acasa cat de  nepasatori erau si sunt cu viata semenilor lor din Tara. Daca in perioada interbelica Parisul si Geneva si Londra si multe alte mari orase din Europa aduceau laude natiei romane si personajelor sale traitoare in interiorul Romaniei sau in interiorul tarii primitoare, dupa razboi lucrurile s-au schimbat cu 360 de grade.  De inteles, avand in vedere contextul istoric, politic, geopolitic etc. Dar dupa 1990, oare romanii din afara de ce nu au intors fata catre tara. Unii poate au avut motive, sa zicem, genealogice. Dar cei din generatiile mai apropiate? De ce nu au facut front unit cand tara lor era improscata cu noroi pe nedrept. De ce, de pilda, romanii din  Paris nu au iesit sa demonstreze pe strazile metropolei fata de jignirile publice ca noi (si ei, inclusiv) suntem o natie de tigani. Au tacut malc. S-au pitit, fiecare cum a stiut mai bine sa se ascunda. Unde este intelectulitatea romana din diaspora. A auzit cineva despre vreo manifestare culturala, stiintifica, economica ori politica initiata sau coordonata de vreo personalitate sau grup de intelectuali din Paris sau din Franta? Eu nu. Ati auzit, oare, de vreo organizatie non-guvernamentala alcatuita din romani care sa vorbeasca sau sa scrie sau sa actionaze in interesul Romaniei? Nu. De ce? Pentru ca diaspora romaneascca nu exista. In raport cu cea poloneza in Franta sau cu cea maghiara in America.

Pai daca nu exista, cum de au aparut hoarde de romani sa voteze pe 16 noiemnbrie. Daca este vreo enigma, ea va fi adusa la suprafata.
Asa zisa dispora care s-a afirmat in al doilea tur al alegerilor prezidentiale este o actiune care isi va dezvalui , in curand, adevara fata. Ea nu lupta impotriva "sistemului". Din simplul motiv ca Iohannis este parte a sistemului. Partidul pe care il/l-a condus este un melanj de potentati ce s-au imbuibat sub obladuirea guvernarii Basescu. Este, poate, bine ca ea, asa-zisa diaspora ii pune deja intrebari noului sistem. 

Iar Iohannis trebuie sa fie cel care ne da raspunsul. Mai tarziu sau mai devreme.