Ambitiile domnului Maure

Nicolas Maure este presedintele Grupului Dacia-Renault Romania. Are o raspundere imensa pentru ca marca Dacia sa reprezinte, in continuare, unul dintre motoarele Grupului francez Renault. Pana acum, de peste 15 ani, Dacia si-a facut datoria fata de patronii de la Boulogne-Billancourt. Intelegem prin asta parteneriatul intre investitorii francezi si echipa de mii de muncitori si ingineri romani care au readus marca Dacia la stralucirea pe care o are de ani buni. In Romnaia si in Europa.

Nu avem de gand sa intram in detaliile Daciei.

Am pomenit de domnul Maure, pentru ca el este cel care ne da mereu avertismente. Cel putin asa interpreteaza o parte a presei din Romania remarcile pe care presedintele Dacia Romania le face asupra unor stari de lucruri din tara noastra.

Ultima remarca, sau avertisment, este aceea ca Romania trebuie sa aiba un ritm de crestere de 7%, daca vrea sa conteze in viitorul Europei si daca isi doreste sa fie o forta economica. Cu o crestere economica de 3-4% nu vom putea face prea mare lucru.

Opinia domnului Maure pare de bun simt. Cu o crestere economica de aproape 4 %, cat se estimeaza pentru urmatorii doi-trei ani, Romania nu va reusi, prea curand,  sa se apropie de un nivel mediu de dezvoltare a Uniunii Europene. Mai ales ca Europa nu da dovada de prea multa imaginatie pentru a iesi din mrejele unei crize structurale si a  unei politici de austeritate exacerbata.

Pentru a converge la statutul de economie dezvoltata, Romania are nevoie atat de punerea in miscare, la maxim, a motoarelor interne, cat si de un  dinamism al Europei comunitare. Mai ales a Europei dezvoltate.

Din pacate, Europa dezvoltata bate pasul pe loc. De la criza economica continentala din 2008-2010,  aproape toate statele mari si dezvoltate din UE par neputincioase. Campioana este Franta. Fara ca aceste state sa dea dovada de mai multa creativitate politica si economica pentru  a iesi din fastaceala crizei din deceniul trecut, o tara ca Romania va avea dificultati in a-si ridica nivelul de crestere. Din simplul motiv ca economia romaneasca, la fel ca cea a majoritatii economiilor din “Blocul Estic” , este dependenta de economiile dezvoltate. Cand 70-75 % din exporturile noastre sunt destinate economiilor europene occidentale, este greu sa depasesti un anumit nivel de crestere a Produsului Intern Brut.

La aceasta remarca a noastra si domnul Maure si altii ar putera replica: “Gasiti-va si alte piete de desfacere”. In teorie nu ne opreste nimeni. In practica, da. Sa luam ca exemplu tot industria auto. In Romania, industria de componente si autoturisme reprezinta aproape 30 % din productia industriala a tarii.  Toate componentele auto fabricate in   Romania sunt destinate marilor concerne din  Germania, din Franta, din Japonia si alte state dezvoltate. De fapt marile concenre si-au dezvoltat capacitati de productie pe teritoriul Romaniei pentru a-si spori profiturile. Aici, la noi, ca si in  alte state din Est, mana de lucru a fost si inca este ieftina. Pe de alta parte, aici regimul comunist a lasat ca mostenire si o masa salariala bine pregatita profesional.

Intr-un cuvant,  nu avem cui sa exportam aceste mari cantitati de piese si accesorii auto, pentru ca ele sunt comandate de marile concerne ocidentale pentru a-si crea si spori propriile profituri.

Unele state din Blocul Estic au devenit monoindustriale. Ca pe vremea regimului comunist. Un  exemplu este Slovacia. Daca, peste noapte, marele capital strain s-ar “supara” pe Slovacia, atunci aceasta tara mica din Blocul Estic ar avea mari probleme. Dupa unele estimari,  40 % din  PIB-ul acestei tari este reprezentat de productia auto sau componente. Inainte, Slovacia era recunoscuta drept fieful industriei metalurgice din  fosta Cehoslovacie.

Dependenta statelor din blocul estic fata de marele capital strain  este una dintre caracteristicile foarte importante ale modelului economic pe care Uniunea Europeana l-a implementat cu success dupa anii 1990. Un model gresit, care nu va rezista in  timp. El se va destrama, cu urmari nebanuite.

Cu un astfel de model este greau sa obtii o crestre economica de peste 4-5 %.

Resursele proprii de crestere din statele Blocului Estic sunt limitate. Cel putin in cazul Romaniei, toata structura industriala a fost daramata si in locul ei au aparut mici companii. Dependente integral de cererile marilor companii unde stapan este capitalul strain. Am mai spus si zilele trecute.  Intr-un  top 50 al celor mai importante companii din Romania, dupa cifra de afaceri, apar si vreo 5-6 cu capital autohton. Ele sunt toate din zona retailului.  Cea mai importanta este Dedeman, o companie de bricolaj cu sediul social la Bacau.

Pentru a inregistra o crestere economica de 6-7 % ai nevoie de productie si de valoare nou creata. In retail obtii profit daca ai ce vinde. In marile lanturi de comert din Romania este greu, foarte greau sa mai identifici produse manufacturate in Romania. Putini stiu, probabil, ca in supermarketurile de specialitate nu gasesti produse electrice fabricate in tara. Sau cabluri electrice. Sau produse marunte, cum sunt sapa, toporul, grebla sau furca. Toate sunt importate.

O structura industriala cu capital autohton este greu de identificat acum in Romania.  Industria metalurgica nu mai este demult in mana capitalului de stat sau privat romanesc. Nici cea de fire si fibre sintetice. Nici cea de masini si echipamente industriale. Nu mai avem in mainile proprii (vorbesc de stat sau capital privat) fabrici de ciment, de ingrasaminte chimice, de tractoare, de autobuze, de motoare pentru locomotive. Nu mai avem deloc industrie navala in proprietate romaneasca. Nici industrie textila. Nici de papetarie.

Aceasta este situatia. Economia romanesaca a devenit un fel de anexa a marelui capital strain. Care, uneori, ne ameninta cu plecarea, alteori chiar asa face.

Intr-o astfel de postura este greu, domnule Maure, sa reusim o crestere economica de 7 %.

Am vrea, dar nu putem.

Deocamdata, ne multumim si cu 3,5-4 %.

Speram ca, nu peste mult timp, vom  avea  mai multa putere economica proprie, romaneasca, in mainile noastre. Ale capitalismului autohton.  Sau in mainile statului.