Astăzi, 11 aprilie, ca în fiecare luna, de altfel, Institutul Naţional de Statistica* a dat publicității comunicatul privind populatia si fenomenele demografice in România. Situaţia este mai mult decat dramatică, este cutremurătoare. Toţi indicatorii demografici ai ţării reflecta starea unui popor subdezvoltat, subnutrit, lipsit de orice sentiment si ataşament fata de trecut, prezent si viitor. Iată: numărul nascutilor in luna februarie 2011 a fost de 14 971, cel mai scăzut din ultimul an de zile; sporul natural (diferenta între nascuti si decedati) a fost de aproape 7000. Unii pot considera acestea drept simple cifre, date statistice, ca multe altele. De-asta nici nu le iau in seama. Citind informaţiile si graficele INS, nu este greu sa observi ca numărul nasterilor se "stabilizeaza" la o cotă tot mai joasă (sub bara critică de 15000/luna), ca ecartul dintre numărul nasterilor si cel al deceselor este tot mai larg, că, in acest fel, România se depopuleaza. Urmare a saracirii populatiei, in general, si, implicit., a cuplurilor tinere, in lunile noiembrie, decembrie 2010 si ianuarie, si februarie 2011, numarul casatoriilor s-a mentinut tot mai jos de cifra de 5000.
Indicatorii demografici s-au acutizat an de an, fără ca nimeni din administraţia ţării sa aibă vreo remuşcare pentru faptul ca, potrivit acestor trenduri, populatia naţională scade vertiginos, ca fertilitatea este printre cele mai mici din Europa, ca numarul romanilor va fi din ce in ce mai redus. Dintro tara cu rang 7 in UE-27 (ca număr de locuitori, după Polonia) avem toate şansele ca peste doua-trei decenii sa ajungem la nivelul Ungariei (tara care nu sta "cu mainile in san" din acest punct de vedere).
Intro diagnoza a UNFPA Bucuresti (Fondul Naţiunilor Unite pentru Populatie), piramida varsetelor va arata (tablourile de mai jos), in anul 2050 (imagine dreapta), o Romanie mutilata demografic, in care "baza" se sprijină pe un număr foarte mic de indivizi, totalul lor neputand suporta apasărea "balonului" care se formeaza din populatia imbatranita si inactiva. In graficul din stanga este piramida populatiei Romaniei in anul 2006, deja atinsa de procesul infertilitate scazuta, mortalitate ridicata si migratie masiva.
Piramida vârstelor în România, in anul 2006 (stanga) si perspectiva 2050
S-ar putea zice ca si alte state au trecut prin asemenea perioade demografice devastatoare. Cel mai cunoscut, in epoca recentă, este Franţa, care in anii 60-70, din secolul trecut, privea cu mare scepticism viitorul sau. Gratie însă stiintei, unor demografi devotati (am numit, printre altii, pe Alfred Sauvy), guvernele din Hexagon au reactionat pozitiv si au urmat sfaturile expertilor. Astazi, Franta este una dintre cele mai dinamice populatii nationale din Europa.
La Bucuresti, privirea incorsetata in ochelarii de cal a guvernantilor este mistuitoare si din acest punct de vedere. In martie 2011 era programat Recensamatul national al populatiei si locuintelor. Guvernul a decis ca el sa fie amanat pana in octombrie a.c. Desi este un eveniment national care se aproipe, deocamdata niciun semn, niciun semnal.
In schimb, Bucurestiul a gazduit, nu demult, in acest an, o dezbatere pe tema " Viitorul ţării sunt batranii". Ca sa vezi? Incercam sa uitam de copiii....?
In ce priveste demografia, aceasta știință a fost ruinata mai rău decat uzinele metalurgice. România nu mai are niciun demograf, desi in anii '70 universitari de frunte ai tarii, avandu-l ca stindard pe Vladimir Trebici, formasera deja o scoala in Europa de est. Datorita lor, in 1974 Bucurestiul găzduia prima Conferinta Mondiala a Populatiei, sub egida ONU, cand s-a hotarat celebrarea, anual, a Zilei Mondiale a Populației.
Se reusise, prin stradania lui Vladimir Trebici, in special, ca demografia sa fie o stiinta, iar la ASE Bucuresti functiona o sectie de statistica demografica. De sub bagheta marelui profesor au iesit cativa demografi. Ei s-au pierdut prin frunzisul tranzitiei. Acum tot medicii si sociologii pârâți sunt in fruntea unor institutii fantoma. Cum este Comisia Nationala de Populatie si Dezvoltare. O institutie reziduala, nimeni nu cred ca stie ce activitate are si pentru ce cheltuie banii.
*La reorganizarea INS, de acum cca 10 ani, institutia trebuia sa se numeasca Institutul Naţional de Statistica si Studii Economice (dupa modelul francez). Din pacate, interesele meschine ale guvernantilor au "taiat" din atributiile INS, infiintand si Comisia Nationala de Prognoza, o institutie fantomatica, dar servila Palatului Victoria, pe oricine ar găzdui acesta.
Ce sa mai spun, la cum merge totul in tara aceasta!?
RăspundețiȘtergereNu am fost si nu sunt un credincios fervent- cred oricum in ceva spiritual nematerializat mult superior noua pamantenilor, dar la insistentele familiei m-am dus pentru prima data in ajunul sarbatorilor pascale sa ma spovedesc. La intrebarea pusa se prelat cu ce am pacatuit in ultima vreme i-am raspuns foarte transant "am inceput sa nu mai cred".
Extrapoland la remarcile pe adresa articolului de mai sus, as raspunde deja cu mare teama " oare in ce as mai putea sa cred in viitor".
Dezastru demografic,economic, social dar mai ales spiritual, alaturi de natiune si eu imi pun intrebarea mai exista vreo speranta?, sau sa ma multumesc cu eticheta(vai!) pusa de cel care inca ne conduce "popor limitat"(la ce so fi referit dansul!?) si sa ma las dus de valurile vremurilor pe care le traim, sau urmand obiceiurile stravechi ale unui popor greu incercat acum, anume apeland la solutii extreme-sepuku-(gest determinat de neputinta de a trece peste vremurile pe care le traim incercand, macar incercand sa fac ceva pentru a le schimba).
Excelent articolul.