Treceți la conținutul principal

Ruşine minister al agriculturii, ruşine organizaţii profesionale

*România va cheltui cca 1 milion euro pentru promovarea magiunului de Topolveni***Alt produs nu avem***Delăsare şi minciună la MADR şi asociaţiile profesionale ***Suntem singura ţară din UE în această postură
Ne parvine, tam-nisam, o ştire privitoare la faptul ca Bruxelles-ul, respectiv Comisia Europeană, a adoptat un buget important pentru promovarea produselor agricole comunitare in interiorul UE, dar şi pe terţe pieţe. Suma totală destinată celor 22 de programe de promovare aprobate prin bugetul respectiv este de cca 36 milioane euro. Mai puţin decât in alţi ani, când se planificau si 50 milioane euro. Noutatea nu constă in programul CE de promovare a produselor agricole si agroalimentare din diverse ţări (el datează din anul 2000), ci in faptul ca si România va beneficia de acesti bani europeni. Pentru prima dată!
Am putea zice că este de bun augur. Intrun fel este. Bruxelles-ul ne dă  fonduri nerambursabile pentru informatii, publicitate, participări la expozitii de specialitate etc. pentru a ne promova bunurile noastre agroalimentare. Care? De aici incolo, lucrurile nu mai sunt asa de bun augur. Pentru că România a fost inscrisă in “grupă” cu Grecia, aceasta urmând să primească de la CE aproape 1,6 miloane euro pentru câteva duzini de produse, iar noi cca 500 mii euro pentru… Ati ghicit: magiunul de Topoloveni. De ce magiun? Pentru că altceva nu avem inscris in lista de produse cu indicaţie geografică protejată (IGP), sau în cea a celor cu denumire de origine protejată (DOP), sau a celor din registrul de specialităţi tradiţionale protejate (SGP). Nu tu vin, nu tu ţuicăa, nu tu cârnaţi de Pleşcoi, nu tu celebri mititei… (Paranteză: polonezii, adică instituţiile statului polonez au inregistrat in panoplia europeană aproape tot ce se face din carne tocată. Si nu numai,! Chiar şi soiuri de vin, deşi polonezii nici nu ştiu cum se cultiva viţa de vie)
Cum a intrat in consorţiu cu grecii (mari negustori, din antichitate până azi), magiunul fabricat sub egida a două stimabile doamne din Bucuresti (toată consideraţia pentru dumnealor) numai MADR ştie. Insă trebuie să-l promovăm, pentru a-l vinde, eventual, in China (obsesia comertului exterior românesc), in Rusia si in … Norvegia. Si dacă nordicii nu suportă prunele din Regatul românesc? Mai ales că nu suntem in Schenghen? Nu contează, dacă timp de trei ani CE ne dă nişte bani gratuit, la care mai pune si Guvernul României cam tot pe atâta. Este bine oare ca pentru acest “prestigios” produs de pus pe pâine să cheltuim aproape 1 milion de euro timp de trei ani? Noi credem că nu. Si nu suntem deloc împotriva magiunului de Topoloveni, ci impotriva MADR si a asoiciaţiilor profesionale din România. Ambelor părţi să le crape obrazul de ruşine si să nu mai reproşeze Bruxelles-ului că nu ne dă bani. CE ne-ar da bani dacă ar avea si argumente. Dar nu are, pentru ca nici MADR si nici organizatiile profesionale de profi nu au fost in stare să inregistreze pe cele trei paliere ((IGP, DOP, SGP) decât un singur produs. Acela este magiunul de Topoloveni.
Zilele acestea, pe toate posturie tv de la Bucureşti se făcea tapaj pe idioţeniile unui circar de televiziune britanic ce trimitea unele comunităţi din România direct in epoca de piatră. Britanici sunt daţi dracu cand este vorba să  bage pe alţii in rahat. A se vedea si “povestea calului” în carnea de vită, cand presarii londonezi invadaseră de-a dreptul România să vada cai verzi pe pereţi.  N-au găsit. Poate că nu s-au străduit destul. Dar de faptul ca suntem adesea “bătuţi în cap”, nici Dumnezeu nu poate să ne apere.
Iata argument: din 2001, de când a demarat procedura CE de înregistrare a produselor tradiţionale, sau de origine sau de indicaţie geografică protejată, România s-a inscris cu un singur produs si a fost omologat, desigir, doar cu unul. El se chema, ştim acu, cu toţii, “magiunul de Topolveni. Este caz unic in Uniunea Europeană. O ţară de 22 milioane de locuitori, cu o diversitate mare de produse agroalimentare, dar şi cu o plajă gastronomică eterocilită nu este in stare să fie recunoscută si protejată decât de un singur produs. Bulgarii ne-au luat-o cu mult înaine. Ei au tot un singur produs înregistrat, dar au şapte cereri depuse pentru “omologare”. Noi aştepam, probail,  sa ni le inregistreze ungurii. Ceea ce şi fac. Vecini noştri de dincolo de Tisa au inregistrate 12 produse de origine ungurească. O ţară minisculă, precum Slovenia intrece toate aştepările: are inregistrate 31 de produse pe care ei pot pune drapelul naţional. Probabil au ‘confiscat” ceea ce era mai bun de prin toata fosta Iugoslavie. Treaba lor. Au de câstigat. Nu mai vorbim de Cehia care are 31 de produse naţionale inregistrate, iar Polonia 35. România, ţară cât Ungaria, Cehia si Slovenia la un loc,  are doar un singur produs national înregistrat.

Ruşine celor care au condus MADR ddin 2001 incoace si tuturor asociatiilor profesionale de profil . Care ştiu doar să se văicarească de una de alta, fără să le pese că alţii îi “halesc” la masa… fondurilor europene. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Despre problema ţărănească

L-am cunoscut, în ultima vreme, înainte de a muri, pe Victor Surdu mai îndeaproape. O relaţie profesionala, sa zic. Omul degaja încă generozitate si dorinţa de a face bine ţărănimii române. Acesta a fost un crez puternic  al lui Victor Surdu, inginer agronom si politician pentru cauza rurală. Printre puţinii, probabil, dedicat acestei cauze după '89. Partidul lui, Partidul Democrat Agrar din România a avut o existenţă zbuciumată si efemeră. A fost înfiinţat în 1990 si a dispărut (fiind înghiţit de unul fantomă, al lui Virgil Magureanu, în 1998). Problema ţărănimii române nu s-a îmbunătăţit nici pe vremea cand partidul lui Victor Surdu milita, chiar pe băncile uneia sau alteia din camerele parlamentului, si nici după. Am putea spune, chiar, ca starea ţărănimii s-a degradat, sărăcia a cuprins ca o viroză satele româneşti, locuitorii din rural au fost si...

Absorbtia fondurilor europene: ora exacta a (in)capacitatii guvernului Boc

Noul ministru al Afacerilor Europene nu s-a sfiit, la nici cateva saptamani de la instalare, sa evidentieze superficialitatea si dezinteresul guvernului in care tocmai a fost cooptat de a utiliza fondurile nerambursabile puse la dispozitie de Uniunea Europeana,in exercitiul financiar 2007-2013. Domnul Leonard Orban a spus raspicat: rata de absorbtie a fondurilor structurale, din 2007 pana in  prezent, este de numai 3,7%, cea mai mica din toate noile state membre (NSM). Nu de 10 % si nici de 14 %, cum pretindeau acum vreo tre-patru luni  divesri functionari din Palatul Victoria. In acest fel, ministrul a devoalat minciuna si prefacatoria cu care ne invaluiau primul ministru si asa-zisa sa consiliera economica. 3,7 %  este nota exacta a (in)capacitatii echipei guvernamentale de la Bucuresti de a gestiona nu doar o resursa gratuita, dar si starea economica generala a tarii.  Sa vedem de ce? In vremuri de criza, precum cele pe care le traverseaza si Uniunea Europeana, pe...

Un derbedeu de divizia B(1)

Vineri seara, pentru ca intrasem, ca multi alti cetateni, in mini vacanta, zic: hai sa butonez televizorul. Nimic interesant. Toate canalele de la Bucuresti repeta aceleasi registre de stiri si subiecte, fiecare la comanda  patronului sau a prietenilor patronului. Se facuse tarziu si nu aveam somn. Dau de Banciu, la B1. Ia sa vad ce mai zice asta, imi spun. Il mai “vizitasem”, ad-hoc, dar de fiecare data mi-am dat seama ca individul nu are alura, nu are substanta, nu are atractivitate. Ce sa retii sau sa inregistrezi dintr-o emisiune de o ora in care individul foloseste cele mai triviale expresii si un limbaj in care limba romana este facuta harcea-parcea? Nu, nu m-a atras, desi unii imi spuneau ca este un individ cu mare cultura. Si eu l-am auzit, de vreo cateva ori, descriind tot felul de tari sau statiuni exotice din lume si am crezut ca omul  chiar a fost, a umblat, a cunoscut. M-am prins insa  ca individul regizeaza totul atunci cand l-a facut cu ou si c...