*România
va cheltui cca 1 milion euro pentru promovarea magiunului de Topolveni***Alt
produs nu avem***Delăsare şi minciună la MADR şi asociaţiile profesionale
***Suntem singura ţară din UE în această postură
Ne parvine, tam-nisam, o ştire
privitoare la faptul ca Bruxelles-ul, respectiv Comisia Europeană, a adoptat un
buget important pentru promovarea produselor agricole comunitare in interiorul
UE, dar şi pe terţe pieţe. Suma totală destinată celor 22 de programe de
promovare aprobate prin bugetul respectiv este de cca 36 milioane euro. Mai puţin
decât in alţi ani, când se planificau si 50 milioane euro. Noutatea nu constă
in programul CE de promovare a produselor agricole si agroalimentare din
diverse ţări (el datează din anul 2000), ci in faptul ca si România va
beneficia de acesti bani europeni. Pentru prima dată!
Am putea zice că este de bun augur. Intrun
fel este. Bruxelles-ul ne dă fonduri nerambursabile
pentru informatii, publicitate, participări la expozitii de specialitate etc. pentru
a ne promova bunurile noastre agroalimentare. Care? De aici incolo, lucrurile
nu mai sunt asa de bun augur. Pentru că România a fost inscrisă in “grupă” cu
Grecia, aceasta urmând să primească de la CE aproape 1,6 miloane euro pentru câteva
duzini de produse, iar noi cca 500 mii euro pentru… Ati ghicit: magiunul de Topoloveni.
De ce magiun? Pentru că altceva nu avem inscris in lista de produse cu indicaţie
geografică protejată (IGP), sau în cea a celor cu denumire de origine protejată
(DOP), sau a celor din registrul de specialităţi tradiţionale protejate (SGP).
Nu tu vin, nu tu ţuicăa, nu tu cârnaţi de Pleşcoi, nu tu celebri mititei… (Paranteză: polonezii, adică instituţiile
statului polonez au inregistrat in panoplia europeană aproape tot ce se face
din carne tocată. Si nu numai,! Chiar şi soiuri de vin, deşi polonezii nici nu
ştiu cum se cultiva viţa de vie)
Cum a intrat in consorţiu cu grecii (mari
negustori, din antichitate până azi), magiunul fabricat sub egida a două stimabile
doamne din Bucuresti (toată consideraţia pentru dumnealor) numai MADR ştie. Insă
trebuie să-l promovăm, pentru a-l vinde, eventual, in China (obsesia comertului
exterior românesc), in Rusia si in … Norvegia. Si dacă nordicii nu suportă prunele
din Regatul românesc? Mai ales că nu suntem in Schenghen? Nu contează, dacă
timp de trei ani CE ne dă nişte bani gratuit, la care mai pune si Guvernul României
cam tot pe atâta. Este bine oare ca pentru acest “prestigios” produs de pus pe
pâine să cheltuim aproape 1 milion de euro timp de trei ani? Noi credem că nu.
Si nu suntem deloc împotriva magiunului de Topoloveni, ci impotriva MADR si a
asoiciaţiilor profesionale din România. Ambelor părţi să le crape obrazul de ruşine
si să nu mai reproşeze Bruxelles-ului că nu ne dă bani. CE ne-ar da bani dacă
ar avea si argumente. Dar nu are, pentru ca nici MADR si nici organizatiile
profesionale de profi nu au fost in stare să inregistreze pe cele trei paliere
((IGP, DOP, SGP) decât un singur produs. Acela este magiunul de Topoloveni.
Zilele acestea, pe toate posturie tv de la
Bucureşti se făcea tapaj pe idioţeniile unui circar de televiziune britanic ce trimitea
unele comunităţi din România direct in epoca de piatră. Britanici sunt daţi
dracu cand este vorba să bage pe alţii
in rahat. A se vedea si “povestea calului” în carnea de vită, cand presarii
londonezi invadaseră de-a dreptul România să vada cai verzi pe pereţi. N-au găsit. Poate că nu s-au străduit destul.
Dar de faptul ca suntem adesea “bătuţi în cap”, nici Dumnezeu nu poate să ne
apere.
Iata argument: din 2001, de când a demarat
procedura CE de înregistrare a produselor tradiţionale, sau de origine sau de
indicaţie geografică protejată, România s-a inscris cu un singur produs si a
fost omologat, desigir, doar cu unul. El se chema, ştim acu, cu toţii, “magiunul
de Topolveni. Este caz unic in Uniunea Europeană. O ţară de 22 milioane de locuitori,
cu o diversitate mare de produse agroalimentare, dar şi cu o plajă gastronomică
eterocilită nu este in stare să fie recunoscută si protejată decât de un singur
produs. Bulgarii ne-au luat-o cu mult înaine. Ei au tot un singur produs înregistrat,
dar au şapte cereri depuse pentru “omologare”. Noi aştepam, probail, sa ni le inregistreze ungurii. Ceea ce şi fac.
Vecini noştri de dincolo de Tisa au inregistrate 12 produse de origine
ungurească. O ţară minisculă, precum Slovenia intrece toate aştepările: are
inregistrate 31 de produse pe care ei pot pune drapelul naţional. Probabil au ‘confiscat”
ceea ce era mai bun de prin toata fosta Iugoslavie. Treaba lor. Au de câstigat.
Nu mai vorbim de Cehia care are 31 de produse naţionale inregistrate, iar
Polonia 35. România, ţară cât Ungaria, Cehia si Slovenia la un loc, are doar un singur produs national înregistrat.
Ruşine celor care au condus MADR ddin 2001
incoace si tuturor asociatiilor profesionale de profil . Care ştiu doar să se văicarească
de una de alta, fără să le pese că alţii îi “halesc” la masa… fondurilor europene.
Comentarii
Trimiteți un comentariu