Problemele guvernului Ponta

La mai bine de şase luni de la alegerile generale care i-au asigurat o majoritate parlamentară supraponderală (de cca 70 %, prin Uniunea Social Liberală –USL), Guvernul Ponta se zbate în găsirea căilor de ieşire din starea de marasm pe care economia românească o înregistrează de mai bine de 4 ani. Deşi sesiunea parlamentară s-a încheiat, guvernul pare a lucra la turaţie maximă pentru identificarea colacului salvator. Pentru că, asta este clar tuturor, dacă 2013 nu îşi arată roadele în vreun fel, 2014 va fi anul de declin al USL şi al guvernului condus de Victor Ponta.  Este ceea ce aşteaptă, cu parşivism, Traian Băsescu.

Principala problemă cu care se confruntă executivul de la Bucureşti este percepţia populaţiei,  negativă în prezent, după ce la alegerile din decembrie spreanţele populaţiei erau larg pozitive şi în mare aşteptare. După şase luni, majoritatatea populaţiei interceptaeză acţiunile guvernării drept una şi aceeaşi politică, anume cea băsistă/restrictivă/impopulară, dar avându-l drept executant pe Victor Ponta. Populaţia sărăcită nu vede capătul tunelului. In afara a două sau trei sectoare (IT, auto, energetic) majoritatea celorlate înregistrează restructurări de personal şi repoziţionări structurale in defavoarea salariaţilor. Şomajul a crescut în primele şase luni ale anului de la cca 7,4 % la 7,6 %. Numeroase companii, deţinute de străini anunţă exituri, precum ruşii din metalurgie care lasă mii de oameni pe dinafară. Nici Grupul Mittal nu o duce bine şi nu este exclusă o veste proastă pentru combinatele de la Galaşi si Hunedoara. Firmele care licenţiază angajati o fac pentru diminuarea costurilor, angajand, eventual,  alţii noi la jumatate din salariu. Nu este deloc de neînţeles de ce indicele comerţului cu amănuntul nu este încurajator. Potrivit Institutului Naţional de Statistică, faţă de luna martie 2012, volumul cifrei de afaceri pentru comerţul cu amănuntul (cu excepţia comerţului cu autovehicule şi motociclete) a scǎzut atât ca serie brută cât şi ca serie ajustată în funcţie de numărul de zile lucrătoare şi de sezonalitate, cu 3,6 %, respectiv cu 0,8%. Stimularea consumului intern nu a fost si nu este încă pe masa de lucru a guvernului Ponta. O eroare pe care toate guvernele ultimelor 10 ani au induso în societate.

Cea de-a doua problemă – oglinda a celei de mai sus – este integrarea tuturor acţiunilor guvernamentale pentru  creşterea economică. Pornită din   teama, oarecum justificată, că moştenirea guvernelor precedente trebuie urgent rectificată, guvernul Ponta a anunţat, încă din ianuarie, încetarea investiţiilor prin POS Regio (din care autorităţile locale au efectuat, totuşi, multe lucrări în interesul comunităţilor). “Sfătuit” de adjunctul său (la partid şi la guvern, Liviu Dragnea), primul ministru a impus austeritate totală în cheltuirea banilor publici până când programele de finanţare europeană (blocate în mandatele guvernelor PDL) nu sunt, din nou, accesibile. Circa 4 luni, nici instituţiile centrale şi nici cele locale nu au văzut finanţare pentru niciun  proiect. Situaţia nu este nici acum mai bună, dovadă că în interiorul USL sunt numeroase voci care critică vehement politica guvernului. Ponta & co nu vor să rişte, deşi un  deficit mai mare nu ar fi periclitat nici relaţia cu FMI si nici cea cu CE. Incertitudinea va mai dura, pentru că Liviu Dragnea nu este un politician de viziune, ci unul de clientelism, de interese locale, pe care le sprijină în conti-nuare (cu sau fără ştirea lui Victor Ponta).

Programul investiţional anunţat săptămâna trecută de dl Victor Ponta – 10 miliarde euro investiţii in 2013  - pare mai mult o chestiune fantezistă. Deşi până la urmă, adunante bob cu bob (ce face Gold Corporation la Roşia Montană, gazele de şist, programele de dezvoltare ale marilor companii) cifrele pot să ajungă cam pe la nivelul anunţat, ele nu vor avea impact în masa salarială şi în “motorul” economiei, adică la întreprinderile mici si mijlocii. Chiar astăzi, prezent la lansarea Cărtii Albe a IMM-urilor, Victor Ponta a recunoscut că nici pentru guvernul său şi nici pentru cele trecute politica de sprijinire a IMM nu a existat. Or lipsa unei acţiuni guvernamentale în acest sector privează capitalul autohton de suport politic şi  de crearea unei ţesături industriale noi în România.

A patra problemă pe care guvernul Ponta nu o are nici acum în atenţie este dependenţa de economia Uniunii Europene, o conglomeraţie economică aflată în continuare în criză. Exporturile româneşti (peste 70 %) sunt legate ombilical de UE. “Căderea” lor ar însemna dezastru pentru economia României. Recentul turneu al premierului prin ţări din  Caucaz şi Asia (inclusiv China) a fost mai mult unul de informare, fără impact pe termen scurt asupra relaţiilor economice externe. Ocolirea, in continuare, a Rusiei, şi din punct de vedere politic, dar şi economic este o mare eroare a lui Victor Ponta. Mai mult ca sigur, această atitudine a premierului este constrângerea sa de către Traian Băsescu, un   politician obsedat de obiective deşarte. Când România va reuşi realizarea unui parteneriat cu Federaţia Rusă, atunci vom putea vorbi de o centură de siguranţă pentru exporturile românsti şi o dinamică nouă în regiunea Mării Negre.

Grosso modo, anul 2013 se va încheia favorabil pentru economia Româei. PIB-ul pe primul semestru este de cca 2,4 % (probabil cele mai mare din UE), iar situaţia favorabilă din agricultură ne va asigura un PIB pe 2013 foarte apropiat de 2 %.

Indicatorul PIB-ului nu spune însă nimic despre nivelul de trai al populaţiei şi a percepţiei sale despre guvern. Domnul Victor Ponta are, sperăm, un  simţ dezvoltat şi asupra realităţilor sociale nu doar asupra relaţiilor instiţionale cu Traian Băsescu.