Vive la France! Bucureşti, fruntea sus!

Ziua Franţei aduce multe sentimente de simpatie pentru Paris si pentru autorităţile franceze care au influenţat, chiar determinat, destinele României în ultimele două secole.

A privi, astăzi, relaţia româno-frnceză doar prin prisma istoriei mai mult sau mai putin recene, mi se pare a fi o eroare. Din partea politicienilor, in primul rand. Cei chemaţi să dea semnalul de independenţă, demnitate şi egalitate între state, mai ales fiind ele membre cu aceleaşi drepturi in Uniunea Europeană.

Victor Ponta este primul şef de guvern român, de dupa 1989, care a înţeles acest lucru. Nu doar ca intro jumătate de an a reuşit performanţa unei duble vizite la nivel gvernamental (el, in februarie 2013, la Paris, J.M. Ayrault, in iulie 2013, la Bucuresti), dar a relansat şi busculat parteneriatul strategic româno-francez, punând bazele unei colaborări solide.

România are încă multe de învăţat de la Franţa, în majoritatea sectoarelor economice, culturale si sociale. Dar asta nu înseamnă că trebuie să fim cu capul plecat. Nici Franţei, nici Germaniei, nici Olandei… Nimănui. Dovedim destule capabilităţi inovative pentru a ne păstra demnitatea si identitatea. Faptul că premierul francez a avut ocazia să viziteze Central de cercetări al Renault-Dacia de la Titu, una dintre cele mai înalte unităţi tehnologice în materie de creaţie şi inovare auto din  Europa credem ca a lăsat o bună impresie. Filiala franceză, Dacia, a Renault, este cea mai dinamică a grupului franco-japonez. Sunt domenii unde îi “batem” de la distanţă pe francezi. Cum ar fi domeniul IT, unde multe companii franceze au delocalizat în favoarea României.

Urmând exemplul Franţei, Guvernul României are nevoie de un suflu nou. Premierul Victor Ponta este obligat să aibă curajul de a împrospăta echipa guvernamentală, cu figuri tinere si energice, cu persoane care sunt educate în spiritul Europei secolului al XXI-lea. Or, din acest punct de vedere, ce putem astepta de la nişte “vehicule” îmbătrânite şi “expirate” intelectual, fără înţelegerea mecanismelor dinamicii europene. De exemplu, cu o doamna Mariana Câmpeanu, la Ministerul Muncii, cu ministrul de interne ce nu poate inspira incredere chiar de la prima vedere, cu ministrul economiei care nu are decât viziunea metaforei, nu a pragmatismului perspicace pe care il presupune Europa economica  si dinamismul businessului acestui secol.

Premierul Ponta are nevoie de un  suflu nou, de tipi precum Dan Şova, de alti tineri care nu sunt “pregătiţi” pentru fotolii călduţe sau titluri de demnitari.

Curaj Bucureşti! Nu eşti mai prejos decât alte capitale est-europene sau “copilul” pricăjit nici al Parisului nici al Berlinului, nici al nimănui.