Ziua
Franţei
aduce multe sentimente de simpatie pentru Paris si pentru autorităţile franceze
care au influenţat, chiar determinat, destinele României în ultimele două
secole.
A
privi, astăzi, relaţia româno-frnceză doar prin prisma istoriei mai mult sau
mai putin recene, mi se pare a fi o eroare. Din partea politicienilor, in
primul rand. Cei chemaţi să dea semnalul de independenţă, demnitate şi
egalitate între state, mai ales fiind ele membre cu aceleaşi drepturi in Uniunea
Europeană.
Victor
Ponta este primul şef de guvern român, de dupa 1989, care a înţeles acest
lucru. Nu doar ca intro jumătate de an a reuşit performanţa unei duble vizite
la nivel gvernamental (el, in februarie 2013, la Paris, J.M. Ayrault, in iulie
2013, la Bucuresti), dar a relansat şi busculat parteneriatul strategic româno-francez,
punând bazele unei colaborări solide.
România
are încă multe de învăţat de la Franţa, în majoritatea sectoarelor economice, culturale
si sociale. Dar asta nu înseamnă că trebuie să fim cu capul plecat. Nici Franţei,
nici Germaniei, nici Olandei… Nimănui. Dovedim destule capabilităţi inovative pentru
a ne păstra demnitatea si identitatea. Faptul că premierul francez a avut
ocazia să viziteze Central de cercetări al Renault-Dacia de la Titu, una dintre
cele mai înalte unităţi tehnologice în materie de creaţie şi inovare auto
din Europa credem ca a lăsat o bună
impresie. Filiala franceză, Dacia, a Renault, este cea mai dinamică a grupului
franco-japonez. Sunt domenii unde îi “batem” de la distanţă pe francezi. Cum ar
fi domeniul IT, unde multe companii franceze au delocalizat în favoarea României.
Urmând
exemplul Franţei, Guvernul României are nevoie de un suflu nou. Premierul
Victor Ponta este obligat să aibă curajul de a împrospăta echipa guvernamentală,
cu figuri tinere si energice, cu persoane care sunt educate în spiritul Europei
secolului al XXI-lea. Or, din acest punct de vedere, ce putem astepta de la nişte
“vehicule” îmbătrânite şi “expirate” intelectual, fără înţelegerea mecanismelor
dinamicii europene. De exemplu, cu o doamna Mariana Câmpeanu, la Ministerul
Muncii, cu ministrul de interne ce nu poate inspira incredere chiar de la prima
vedere, cu ministrul economiei care nu are decât viziunea metaforei, nu a
pragmatismului perspicace pe care il presupune Europa economica si dinamismul businessului acestui secol.
Premierul
Ponta are nevoie de un suflu nou, de
tipi precum Dan Şova, de alti tineri care nu sunt “pregătiţi” pentru fotolii călduţe
sau titluri de demnitari.
Curaj
Bucureşti! Nu eşti mai prejos decât alte capitale est-europene sau “copilul”
pricăjit nici al Parisului nici al Berlinului, nici al nimănui.
Comentarii
Trimiteți un comentariu