Nu trece zi, in ultimele săptămâni, fără ca
şefii celor doua mari partide din coalitia de guvernare să nu facă declaraţii
belicoase, direct sau indirect, unul altuia. La inceput părea o “joacă” pentru
supremaţia mediatică, dar, acum, lucrurile au devenit patologice. Miza, este,
desigur, nu supremaţia mediatică, ci supremaţia pe scena politică. Din păcate,
intro- coalitie parlamentară si guvernamentală, pentru afirmarea întâietăţii sunt
necesare mijloace mai rafinate de câştigare a atenţiei publice si, in final, a
electoratului.
Partidul National Liberal încearcă, din
toate încheieturile să poarte stindardul unui neoliberalism în rationamentele
economice ale guvernării. S-a opus cu toată fermitatea transformării cotei
unice in una progresivă. Deşi, cei din Partidul Social Democrat au propus
diversificarea impozitării veniturilor si profitului (fără depăşirea stachetei
de 16 %, cât este aceasta de vreo 10 ani), PNL a ţinut cu dinţii de ceea ce
liderul său se pronunţa a fi “un principiu de neîncălcat”. Domnul Crin
Antonescu, un sef de partid lipsit de experienţă executivă, dar si de
pragmatism si viziune, s-a văzut, de aici, din momentul in care liderul PSD,
Victor Ponta, a bătut in retragere pe tema “cotei unice”, capabil de si mai
multe retorsiuni ale activităţii guvernului condus de Victor Ponta. S-a ajuns,
astfel, ca toate documentele şedintelor de guvern să fie “validate” mai întâi în
casa politica a PNL sau a PSD.
Când un guvern este condus după normele politice
ad-hoc ale unuia sau altuia dintre membrii coaliţei, atunci lucrurile nu pot
duce decât la paralizia executivului. Ceea ce se şi întâmplă în aceste săptămâni.
Desigur, PSD este un partid mult mai
important si puternic decât PNL. Acest lucru îl ştie şi dl. Crin Antonescu. Din
care cauză încearcă să cenzureze măsurile lui Victor Ponta, dacă el nu este
informat în prealabil.
In această situaţie trebuie observate câteva
nuanţe:
-Crin Antonescu si anturajul său apropiat
nu au amplitudinea politică si profesională
pentru gestionarea nici a propriului partid si, cu atât mai puţin, a coaliţei;
-iesirile la rampă, in mass-media, ale liderului PNL nu sunt girate,
cu sinceritate si convingere, de instanţele partidului;
-PNL nu are o ideologie clarificată pe eşichierul
liberalismului, iar coaliţia cu PSD i-a compromis şi mai mult pretenţia de a fi
stindardul a ceea ce mulţi analişti vor să numească dreapta românească.
-fermitatea de care încearcă să dea dovadă
dl Antonescu este doar o platoşă pentru apărarea propriei funcţii. La prima “cedare”
în faţa PSD, Crin Antonescu va fi “exmatriculat” din fruntea PNL.
In ce priveşte PSD, aici lucrurile sunt
mult mai complexe. Victor Ponta s-a “descurcat” destul de bine in postura de şef
al partidului si, mai ales, de şef al guvernului. Aceasta ia dat o anumită
imunitate în faţa grupărilor care nu l-au dorit in fruntea partidului, atunci
cand Mircea Geoana a fost înlăturat din
postura de preşedinte al PSD. Recenta reabilitare a acestuia din urmă si
propunerea lui Victor Ponta de a-l desemna înalt reprezentant al guvernului
pentru politica geostrategică a adus un element de liniştire in interiorul
partidului. Acum, PSD se concentreaza pe lupta de supremaţie cu PNL.
Atuu-rile PSD sunt, în principal,
determinate de următoarele:
-deţine un
portofolu important (cel mai consistent) de politicieni si profesionisti in politicile executive;
-este cel mai mare partid politic, cu ideologie
social-democrată, şi nu este bruiat de nicio formaţiune de stânga, din simplul
fapt că acestea nu există in România;
-este atasat unei ideologii cu rezonanţă in
electoratul naţional si, totodată, a reuşit să fie recunoscut in familia social-democraţiei
europene.
Rolul celor două partide în constituirea
Uniunii Social Liberale (aşa cum se cheamă coalitia actuală la putere) a fost
unul dezechilibrat, din cauza dimensiunii si prestanţei insuficient de viabile
a PNL. PNL a fost, încă de la constituirea USL, un jucător de rezervă, dacă nu
chiar un asistat politic.
Acum, pentru că a prins rădăcini la guvernare,
încearcă din toate puterile să
demonstreze că este un “partener” ineluctabil.
Ceea ce este o greşeală fundamentală.
USL se menţine, încă, drept o structură
parlamnetară si guvernamentală numai si numai din “obligatia” pe care cele două
partide si-au asumat-o de a-l înlătura de la putere pe Traian Basescu. Cum acest lucru nu este îndeplinit (este adevarat,
nu în totalitate din vina celor doi “partenri”), existenţa acestei coaliţii nu
mai are raţionamentul politic. De aici si bruiajele pe care cele doua partide
le utilizează atât pe scena parlamentară, cât si in ecuaţia guvernamentală.
Viitorul apropiat este acela al ruperii
USL. Acest lucru se va întâmpla, cel mai probabil, prin februarie-martie, când
incepe campania pentru alegerile europarlamentare.
Comentarii
Trimiteți un comentariu