Mostenirea Guvernului Ponta

Dupa cum evolueaza evenimentele pe scena politica nationala si din principalul partid de guvernamant, numaratoarea inversa pentru guvernarea lui Victor Ponta a inceput de vreo cateva saptamani.

Cea mai curioasa voce care pune presiune pe echipa de la Palatul Victoria este seful (provizoriu) al Partidului Social Dempocrat, Liviu Dragbea. Desi acesta nu are nici autoritate morala si nici  anvergura politica este, totusi, singura figura evidenta din coalitia de guvernare. Aceasta pentru ca Victor Ponta, politician tanar, nu a avut flerul de a isi inchega o echipa de lucru, un grup de rezerva care sa intre pe scena politica intr-o situatie sau alta. Poate ca Victor Ponta s-a crezut de neinlocuit.

Din unghiul de vedere al evolutiei guvernarii lui Victor Ponta, adica din primavara lui 2012, sigur lucrurile par ceva mai semnificative si consistente. Prima obligatie a guvernarii Ponta, aceea de a da romanilor ceea ce guvernarea prost inteleasa si aplicata de Traian Basescu le luase, s-a indeplinit repede. Si asta nu din cauza ajutorului venit de la vreun organism international de finanare (FMI sau CE), asa cum s-ar crede. Ci pentru ca economia romaneasca a avut in anii 2008-2009 suficiente resurse pentru a progresa. Sau de a nu cadea in prapastie. Economia s-a vazut pusa la zid si a trebuit sa suporte rigorile unei asa zise crize economice din cauza faptului ca guvernarea Traian Basescu a aruncat-o in bratele crizei. Cand presedintele unei tari spune ca economia  sa nationala nu mai are resurse de finantare, ce trebuie sa faca bancile comerciale sau institutiile internationale de creditare? Sa scumpeasca banii de care o economie are nevoie in mod curent. Sa o aduca in genunchi pentru ca apoi sa o imprumute mai scump.  O paralela intre Romania si Polonia este suficienta pentru a ne da seama ca afundarea Romaniei in criza s-a facut cu buna stiinta de catre autoritatile de la Bucuresti. In timp ce la Varsovia se clama nevoia cresterii economice dupa venirea la putere, in 2007, a lui Donald Tusk, la Bucurestit, Traian Basescu, presedine, striga in  gura mare ca Romania trebuie sa intre in colaps pentru ca el nu il doreste prim-ministru pe un anume sef de partid.  Imediat investitiile  straine, care ajungeau din urma pe cele  ale Poloniei, adica peste 9 miliarde euro au scazut. De la 9,5 miliarde euro in 2008, la numai 3,5 miliarde in 2009.  In  diseprarea lui Traian Basescu de a-si vedea tara in mlastina, creditorii interni si externi s-au conformat si ne-au trecut pe lista neagra.

Reusita lui Victor Ponta si a echipei sale guvernamentale de a scoate Romania din mlastina finantelor inernationale este o buna reusita. Asta pentru ca mesajele sale au fost contrare celor ale lui  Traian  Basescu. A jucat “cartea” facilitatilor pentru investitori straini si a castigat.  Chiar daca in tara nu au sosit fonduri foarte mari, s-a recastigat increderea investitorilor din energetie, din industria componentelor auto si din alte sectoare adiacente.

Semnalul pozitiv pe care guvernul Ponta l-a dat multinationalelor care au dorit sa faca explorari in gaze de sist a reprezentat deschiderea unei porti catre Romania. Desi in acest sector nu s-a reusit nimic, faptul ca guvernul a fost pro-gaze de sist a fost de ajuns pentru alte companii care au inceput, de pilda, explorarile of-shore in teritoriul romanesc al Marii Negre. In paralel cu aceste descinderi ale multinationalelor energetice, un tanar ministru la energiei da semnale viguroase despre tara si industria ei energetica. Mai mult, incepe constructia unei strategii energetice. Din pacate aceasta nu s-a finalizat nici in ziua de astazi.

Incurajarea investitiilor in industria energetica s-a petrecut in aceeasi perioada in care guvernarea Ponta a inteles sa sprijine antreprenoriatul tanar, mai ales din sectorul IT. Asa se face ca in perioada 2012-2014  colosi in sectoarele IT&C din US si China isi dezvolta baze si noi  centre inovative in Bucuresti si in tara, angajand mii de tineri romani. Se consolideaza imaginea Romaniei de pol al industriei IT din  Europa Centrala si de Est.

Mai aproape de zilele noastre incepe santierul restructurarii fiscalitatii si al unei viziuni unitare in domeniu. Este poate cel mai important santier economic al guvernelor conduse de Victor Ponta. Daca acest santier va fi finalizat in  acest an  (chiar cu rectificari de ultima ora in Parlament) atunci Victor Ponta poate sa ramana ca un reformist in  domeniul economic.

Chiar daca va fi asa, Victor Ponta nu a avut nici anvergura si nici timpul necesar pentru a deschide  santiere de modernizare a economiei si a infrastructurii economiei nationale.

Cel mai mare repros care poate fi adus guvernarii Ponta este acela ca in  trei ani nu a reusit sa gaseasca un modus-vivendi  in   atragerea fondurilor europene. Exercitiul bugetar al EU pentru 2007-2013 se va incheia pentru Romania cu o pierdere de cel putin 4 miliarde euro. Asta pentru ca niciun ministru si nicio echipa condusa de Victor Ponta, in calitate de prim ministru, nu a stiut si nu avut competenta de a utiliza fondurile europene. Cea mai dezastruoasa situatie se intalneste in domeniul transporturilor,  unde tara noastra este si mai mai lipisita de resurse profesionale pentru a utiliza atat banii de la bugetul national, cat si de la bugetul EU. O enigma aproape de nedezlegat.

Cum  spuneam, chiar daca in  energetica au fost atrase multe companii de prestigiu, acestea asteapta o strategie energetica pe 10 ani, cel putin. Guvernarea Ponta nu mai are timpul pentru a finaliza aceasta strategie. Raman multe semne de intrebare cu privire la reglementarea redeventelor in industria de petrol si gaze, cu privire la viziunea statului in sectorul resurselor  regenerabile.

In planul macro, guvernarea lui Victor Ponta nu a avut rusurse pentru a schita o strategie nationala de dezvoltare economica si sociala. Asa cum niciun guvern de dupa 1990 nu a reusit. Fara o astfel de strategie  nu stim incotro sa o  luam. Char daca am fi finalizat strategia energetica, aceasta ar fi putut fi doar un document pe hartie, fara o strategie industriala si fara o viziune de ansamblu asupra dezvoltarii nationale si regionale.

Spatial nu ne lasa sa scriem totul.

Nu putem incheia fara a mentiona ca de la guvernarea lui Victor Ponta ne-am fi asteptat sa fi aruncat o privire asupra starii demografice a tarii. Nu a facut-o, desi degradarea demografica a tarii este din ce in ce mai grava. Si cu consecinte pe termen lung.