Treceți la conținutul principal

Mostenirea Guvernului Ponta

Dupa cum evolueaza evenimentele pe scena politica nationala si din principalul partid de guvernamant, numaratoarea inversa pentru guvernarea lui Victor Ponta a inceput de vreo cateva saptamani.
Cea mai curioasa voce care pune presiune pe echipa de la Palatul Victoria este seful (provizoriu) al Partidului Social Dempocrat, Liviu Dragbea. Desi acesta nu are nici autoritate morala si nici  anvergura politica este, totusi, singura figura evidenta din coalitia de guvernare. Aceasta pentru ca Victor Ponta, politician tanar, nu a avut flerul de a isi inchega o echipa de lucru, un grup de rezerva care sa intre pe scena politica intr-o situatie sau alta. Poate ca Victor Ponta s-a crezut de neinlocuit.
Din unghiul de vedere al evolutiei guvernarii lui Victor Ponta, adica din primavara lui 2012, sigur lucrurile par ceva mai semnificative si consistente. Prima obligatie a guvernarii Ponta, aceea de a da romanilor ceea ce guvernarea prost inteleasa si aplicata de Traian Basescu le luase, s-a indeplinit repede. Si asta nu din cauza ajutorului venit de la vreun organism international de finanare (FMI sau CE), asa cum s-ar crede. Ci pentru ca economia romaneasca a avut in anii 2008-2009 suficiente resurse pentru a progresa. Sau de a nu cadea in prapastie. Economia s-a vazut pusa la zid si a trebuit sa suporte rigorile unei asa zise crize economice din cauza faptului ca guvernarea Traian Basescu a aruncat-o in bratele crizei. Cand presedintele unei tari spune ca economia  sa nationala nu mai are resurse de finantare, ce trebuie sa faca bancile comerciale sau institutiile internationale de creditare? Sa scumpeasca banii de care o economie are nevoie in mod curent. Sa o aduca in genunchi pentru ca apoi sa o imprumute mai scump.  O paralela intre Romania si Polonia este suficienta pentru a ne da seama ca afundarea Romaniei in criza s-a facut cu buna stiinta de catre autoritatile de la Bucuresti. In timp ce la Varsovia se clama nevoia cresterii economice dupa venirea la putere, in 2007, a lui Donald Tusk, la Bucurestit, Traian Basescu, presedine, striga in  gura mare ca Romania trebuie sa intre in colaps pentru ca el nu il doreste prim-ministru pe un anume sef de partid.  Imediat investitiile  straine, care ajungeau din urma pe cele  ale Poloniei, adica peste 9 miliarde euro au scazut. De la 9,5 miliarde euro in 2008, la numai 3,5 miliarde in 2009.  In  diseprarea lui Traian Basescu de a-si vedea tara in mlastina, creditorii interni si externi s-au conformat si ne-au trecut pe lista neagra.
Reusita lui Victor Ponta si a echipei sale guvernamentale de a scoate Romania din mlastina finantelor inernationale este o buna reusita. Asta pentru ca mesajele sale au fost contrare celor ale lui  Traian  Basescu. A jucat “cartea” facilitatilor pentru investitori straini si a castigat.  Chiar daca in tara nu au sosit fonduri foarte mari, s-a recastigat increderea investitorilor din energetie, din industria componentelor auto si din alte sectoare adiacente.
Semnalul pozitiv pe care guvernul Ponta l-a dat multinationalelor care au dorit sa faca explorari in gaze de sist a reprezentat deschiderea unei porti catre Romania. Desi in acest sector nu s-a reusit nimic, faptul ca guvernul a fost pro-gaze de sist a fost de ajuns pentru alte companii care au inceput, de pilda, explorarile of-shore in teritoriul romanesc al Marii Negre. In paralel cu aceste descinderi ale multinationalelor energetice, un tanar ministru la energiei da semnale viguroase despre tara si industria ei energetica. Mai mult, incepe constructia unei strategii energetice. Din pacate aceasta nu s-a finalizat nici in ziua de astazi.
Incurajarea investitiilor in industria energetica s-a petrecut in aceeasi perioada in care guvernarea Ponta a inteles sa sprijine antreprenoriatul tanar, mai ales din sectorul IT. Asa se face ca in perioada 2012-2014  colosi in sectoarele IT&C din US si China isi dezvolta baze si noi  centre inovative in Bucuresti si in tara, angajand mii de tineri romani. Se consolideaza imaginea Romaniei de pol al industriei IT din  Europa Centrala si de Est.
Mai aproape de zilele noastre incepe santierul restructurarii fiscalitatii si al unei viziuni unitare in domeniu. Este poate cel mai important santier economic al guvernelor conduse de Victor Ponta. Daca acest santier va fi finalizat in  acest an  (chiar cu rectificari de ultima ora in Parlament) atunci Victor Ponta poate sa ramana ca un reformist in  domeniul economic.
Chiar daca va fi asa, Victor Ponta nu a avut nici anvergura si nici timpul necesar pentru a deschide  santiere de modernizare a economiei si a infrastructurii economiei nationale.
Cel mai mare repros care poate fi adus guvernarii Ponta este acela ca in  trei ani nu a reusit sa gaseasca un modus-vivendi  in   atragerea fondurilor europene. Exercitiul bugetar al EU pentru 2007-2013 se va incheia pentru Romania cu o pierdere de cel putin 4 miliarde euro. Asta pentru ca niciun ministru si nicio echipa condusa de Victor Ponta, in calitate de prim ministru, nu a stiut si nu avut competenta de a utiliza fondurile europene. Cea mai dezastruoasa situatie se intalneste in domeniul transporturilor,  unde tara noastra este si mai mai lipisita de resurse profesionale pentru a utiliza atat banii de la bugetul national, cat si de la bugetul EU. O enigma aproape de nedezlegat.
Cum  spuneam, chiar daca in  energetica au fost atrase multe companii de prestigiu, acestea asteapta o strategie energetica pe 10 ani, cel putin. Guvernarea Ponta nu mai are timpul pentru a finaliza aceasta strategie. Raman multe semne de intrebare cu privire la reglementarea redeventelor in industria de petrol si gaze, cu privire la viziunea statului in sectorul resurselor  regenerabile.
In planul macro, guvernarea lui Victor Ponta nu a avut rusurse pentru a schita o strategie nationala de dezvoltare economica si sociala. Asa cum niciun guvern de dupa 1990 nu a reusit. Fara o astfel de strategie  nu stim incotro sa o  luam. Char daca am fi finalizat strategia energetica, aceasta ar fi putut fi doar un document pe hartie, fara o strategie industriala si fara o viziune de ansamblu asupra dezvoltarii nationale si regionale.
Spatial nu ne lasa sa scriem totul.

Nu putem incheia fara a mentiona ca de la guvernarea lui Victor Ponta ne-am fi asteptat sa fi aruncat o privire asupra starii demografice a tarii. Nu a facut-o, desi degradarea demografica a tarii este din ce in ce mai grava. Si cu consecinte pe termen lung.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Strategia (inexistenta) a exporturilor guvernului Boc

Decizia concernului Nokia de a delocaliza productia din Romania a fost trecuta de catre Guvernul Romaniei la capitolul "fapt divers". Ei, si ce?, parca nu o sa vina altii in locul lor!, au dat de inteles dl Boc si altii din anturajul sau. Este, inca odata, expresia lipsei de personalitate si de demnitate pe care Executivul de la Bucuresti o manifesta fata de probleme de mare interes pentru economia tarii, pentru statutul Romaniei in actuala conjunctura internationala.  Cand Nokia a plecat de la Bochum/Germania pentru Jucu/Cluj, nemtii s-au mobilizat cu mic cu mare (guvern si salariati) pentru a protesta fata de masura managementului finlandez. Au obtinut despagubiri serioase, cel putin pentru cei ramasi fara loc de munca. Acum, cand aceiasi "nomazi" de la Nokia inchid portile la Jucu, guvernul Boc nu incearca, macar, un gest de explicatie, ca sa nu vorbim de daune-interese (avand in vedere sumele mari de bani alocate de catre guvern pentru amenajarea parcului indust...

Căderea Egiptului

Maghrebul arab este in degringolada. La aproape o luna si o saptamana de la fuga dictatorului tunisian, Ben ali, Piata Tahrir (Libertatii, in limba araba) din Cairo "elibereaza" Egiptul. Miile si zecile de mii de protestatari, zi si noapte, au pus atata presiune incat puterea nu a mai rezistat. Presedintele Hosni Mubarak si-a data demisia, dupa ce cu o seara inainte credea ca face concesii strazii, prin transferarea unei parti a prerogativelor catre vicepresedintele tarii. Egiptul a aruncat "tirania" la cosul istoriei. Impactul acestei revolutii este cu totul altul decat cel din Tunisia. Egiptul este cea mai mare, cea mai influenta tara din Maghebul si Mashrekul (vestul si estul) arab. Egiptul a fost, dupa caderea imperiilor, "farul" civilizatiei arabe moderne. Nimic in regiune nu s-a realizat, din punct de vedere politic, diplomatic sau economic fara stirea si acordul Egiptului. Nici "unchiul Sam" nu facea nimic fara consultarea tarii piramidelo...

Despre problema ţărănească

L-am cunoscut, în ultima vreme, înainte de a muri, pe Victor Surdu mai îndeaproape. O relaţie profesionala, sa zic. Omul degaja încă generozitate si dorinţa de a face bine ţărănimii române. Acesta a fost un crez puternic  al lui Victor Surdu, inginer agronom si politician pentru cauza rurală. Printre puţinii, probabil, dedicat acestei cauze după '89. Partidul lui, Partidul Democrat Agrar din România a avut o existenţă zbuciumată si efemeră. A fost înfiinţat în 1990 si a dispărut (fiind înghiţit de unul fantomă, al lui Virgil Magureanu, în 1998). Problema ţărănimii române nu s-a îmbunătăţit nici pe vremea cand partidul lui Victor Surdu milita, chiar pe băncile uneia sau alteia din camerele parlamentului, si nici după. Am putea spune, chiar, ca starea ţărănimii s-a degradat, sărăcia a cuprins ca o viroză satele româneşti, locuitorii din rural au fost si...