Blestemul “Colectiv”ului

In aceasta luna, romanii de pretutindeni vor aniversa marea victorie de la 16 noiembrie. Ziua in care, pentru prima data in istoria sa moderna, Romania a asezat   in fruntea statului un minoritar, un politician de alta etnie si religie decat cea a majoritatii populatiei tarii. Anul trecut, pe vremea aceasta, se contura  un mare val de coeziune nationala, la care participau si romanii plecati pe aiurea, cu treburi sau fara,  pentru un inceput nou in istoria noastra.

Asteptarile erau atat de mari incat nimeni si nimic nu putea urni hotararea a milioane de cetateni. Cu totii voiau schimbarea. Cu totii erau setati pe identificarea unor noi coodonate in viata politica si sociala a tarii.

Si dorinta majoritatii s-a implinit.

De atunci, luna de luna, saptamana de saptamana , zi de zi majoritatea celor care s-au jertfit pentru  gasirea si inscaunarea unui nou lider au asteptat schimbarea.

Care nu a venit nici pana in ziua de astazi. Dimpotriva, tara s-a afundat si mai rau intr-o stare de confuzie, de indolenta, de lipsa de orizont.

Cate nu se puteau face intr-un an de zile. Putea sa inceapa procesul de innoire a statului, prin continuarea Comisiei de reviziure a Constitutiei. Romania are nevoie de o noua lege fundamentala care sa defineasca mai bine si  mai clar pozitia si rolul diverselor institutii alese sau numite. Rolul confuz sau, mai degraba, ambiguu,  pe care il are acum Presedintele Republicii lasa loc la interpretari, iluzii si, poate, la abuzuri. O noua reglementare pentru alegerile parlamentare si chiar locale ar fi avut rolul de a elimina actualul sistem de vot care a determinat paralizarea activitatii institutiei legislative. Se impunea si se impune ca si in  administratia locala sa avem o reglementare noua prin care niste profitori ai revolutiei din Decembrie 1989 nu mai pot fi doborati decat prin moarte naturala.

Ce se vrea cu Romania? O Republica parlamentara sau una semiprezidentiala ori un stat autocrat, cu toata puterea in mainile unui singur om. De ce nu au demarat asemenea demersuri pe care toata societatea romaneasca, nu doar “generatia facebook”-ului, le astepta?

Raspuns: din indolenta si din dezinteres fata de asteptarile generale, ale populatiei si ale tarii. Cele trei institutii principale ale Statului – Parlamentul, Presedentia, Guvernul – au preferat sa-si arunce laturi in cap. Au fost interesate doar de doleantele lor mercantile. Jumatate de an, discutiile politice si publice au fost daca fostul presedinte are nevoie de un domeniu locativ mai mare decat al familiei Ceausescu. Apoi a urmat mult confruntata dezbatere asupra vilei sau vilelor pe care noul presedinte si le cerea ca rasplata ca a fost inscaunat de romani in fruntea tarii. Apoi a inceput galceava, ca la colt de strada, intre primul ministru si presedinte privitoare la cine trebuie sa reprezinte tara la Bruxelles.

Aceasta a fost, in mare, evolutia evenimentelor pe scena politica de la Bucuresti.

Din aceasta cauza, a nepasarii clasei politice fata de obiective majore pentru tara, asteptarile din noiembrie 2014 s-au transformat  incet-incet in frustrari, in nemultumiri si apoi in revolta.

Tragedia de la “Colectiv” a fost flacara care a aprins valvataia.

In revolta din aceste zile, in care sunt implicate zeci si zeci de mii de cetateni, nu doar tineri.  Deocamdata este confuza cauza revoltei din strada. Dar ea va prinde contur, in cateva zile. 

Romania are nevoie de schimbare. De una profunda. Are neoie de innoirea societatii si ivirea unei elite. A unei elite politice, a unei elite culturale. A unei elite economice.

Multi incearca sa aplatizeze amploarea revoltei din strada. Sau sa o minimizeze. Unii fac comparatie cu revolta din 1968 care l-a indepartat de la putere pe “parintele” Frantei posbelice, generalul de Gaulle, revolta care nu a determinat o schimbare a clasei politice din  Hexagon. Dar nu este asa.

Coordonatele revoltei de la Bucuresti si din alte orase ale Romaniei nu au termen de  comparatie in revolta rebeilor din 1968 din Franta si Europa vestica.

Ceea ce se intampla la Bucuresti, acum, nu este asemanator nici cu ceea ce s-a declansat in   Spania in  urma cu cinci ani, cu "Los indignados".

Coordonatele europene si nationale sunt cu totul altele. Nu vorbim doar de cele de securitate regionala. Ne gandim mai ales de cele autohtone. Aici, la noi, este necesara regandirea sau resetarea identitatii nationale. Aproape toate statele comuniste din jur au reusit sa faca asta. Rep. Ceha, prin renuntarea la “mitul” Vaclav Havel, Polonia prin eliminarea de pe scena politica a partidelor asa-zis de stanga, Ungaria prin politica nationalista a regimului Viktor Orban. Nu spunem ca este bine sau rau. Constatam, doar.

Noi, Romania, am ramas cu stigmatul de tara condusa de comunisti. Dupa 1989, toti presedintii tarii au fost fosti comunisti. Sau securisti. Ultimul,adica cel actual,  cel inscaunat acum un an,  este invadat de metehnele totalitarismului comunist.

Iar cei care au facut “sacrificiul” de a-l alege acum un an au inteles asta.

In sintagma “vrem schimbarea sistemului” este inclus acum, in primul rand, actualul presedinte. Fostul prim ministru Victor Ponta a avut flerul de a reactiona la timp.

Presedntele Iohannis vrea sa incerce povestea cu “zaharelul”. A induce acum, la sfarsit de an 2015, in plina revolta a strazii, a societatii, “pachetul” cu promisiuni va fi cea mai mare eroare.

Blestemul “Colectiv”ului nu va fi indepartat prin paleative. Si nici prin inducerea in  eroare a colectivitatii, fie ea si de sorginete “Colectiv”.

Revolta strazii vrea schimbare. Sa vedem ce se va intelege prin schimabre la nivelul actualei clase politice din Romania.

Daca aceasta nu se va initia in aceste zile, atunci, sigur, urmatoarea etapa va fi mai aproape decat cred unii bine inscaunati.

P.S.: Randurile de mai sus au fost scrise in dimineata zilei. Seara, din redactie, am trecut prin Piata Universitatii. La 19.30 era o mana de oameni, cca 1500. Nu asta este important. Esential este ca in Piata am vazut si auzit si vorbit cu tineri fara niciun orizont al revoltei. Erau flacai de 14-15 ani scapati din grija familiei, erau fanatici ai stadioanelor veniti sa se distreze ca in peluza, erau multi tigani bine ingrijiti vestimentar si cu”misiune”. Erau si cateva fatuce-studente aflate in Piata ca la un evenimeent monden. Unde erau corporatistii pe care ii acultam cu doua zile inainte la Microsoft Summit 2015?

Am avut deziluzia sa cred ca generatia facebook-ului este  manipluata de indivizi ca Mme Pipidi &co. Ce mare pacat ar fi.