Un nou regim: cel prezidential

Societatea romaneasca pare naucita in ultimele doua saptamani. Poate sa fie “blestemul Colectiv”, dspre care am mai scris.

Dar nu este asa. Implantarea sentimentului religios in afacerile societatii laice este unul  dintre cele mai nocive elemente care deruteaza, de 25 de ani, Romania. Insa, ceea ce s-a petrecut in ultimele zile nu are de-a face cu factori exogeni politicii. Toata invalmaseala de la varful societatii si politicii romanesti este un scenariu bine pus la punct si desfasurat intr-o operatiune la vedere.

Inlaturarea de pe scena a partidelor politice s-a facut fara mari eforturi logistice. Caderea in  desuetudine a unor asa-zis lideri s-a realizat nu prin forta si nici cu ajutorul unui anume binom pe care il tot invoca unii.

Procesul s-a desfasurat cu tact, cu masura si a fost punctual.

O “lovitura” de palat care s-a mai intamplat in Romania doar inainte de caderea regimului autocrat al Regelui Carol al II-lea.

Eliminarea de pe scena politica a rolului partidelor “traditionale” (a se citi si PSD si PNL) a avut loc in doar doua-trei zile, dupa o perioada de asalt de vreo doua saptamani.

Procesul  este insotit de primii pasi ai insaurarii unui nou regim politic, anume acela al presedintelui. Regimul prezidential nu este unul traditional in Romania. Ca si in mai toate democratiile consolidate din Europa. Aparitia sa brusca la Bucuresti are circumstante atenuante. Din care cauza nimeni nu comenteaza. Este mai mult decat paradoxal acest fenomen, acum in plin debut al secolului XXI. Inspre mijlocul secolului trecut, acealsi proces a fost insotit de numeroase comentarii, proteste si repercusiuni. Acum viata politica din Bucuresti se alimenteaza din nimicuri si sperante desarte.

Iata comentariile presedintelui Iohannis: “'Am vorbit mult cu liderii politici, am vorbit cu oameni din stradă, cu reprezentanţii societăţii civile. Protestatarii mi-au spus că sunt nemulţumiţi de clasa politică, vor altă clasă politică. Politicienii mi-au spus că au înţeles aşteptările, că au înţeles solicitările, dar politică fără partide politice, aşa mi-au spus, nu se poate. Este foarte adevărat. Politică fără partide politice nu se poate, dar într-o democraţie nici fără popor nu se poate. Dacă politicienii se îndepărtează de alegători, atunci apare o situaţie similară cu cea în care am ajuns noi astăzi. Constatăm o înstrăinare din ce în ce mai profundă între alegători, pe de o parte, clasa politică, pe de altă parte. Aşa s-a făcut că niciun partid nu a venit să propună un politician care să preia funcţia de prim-ministru”.

Facem o paranteza si subliniem ca in Romania presedintele tarii este emanatia unei clase politice si a unui partid sau grupuri de partide. Presedintele Romaniei nu este un monarh care isi trage seva din trecutul familiei. Am inchis paranteza.

Ma asteptam ca marile partide sa dea o replica taioasa la afirmatiile foarte grave pe care le-a facut presedintele la adresa “starii natiunii”  si, mai ales, la iesirea “voita’ din scena a partidelor politice.

Nimeni nu a avut de comentat si, rezultanta logica, noul regim s-a inscaunat.

Printr-un guvern marionata.

Guvernul Dacian Ciolos nu are nici anvergura si nici rostul de tranzitie democratica ,  asa cum fals s-ar putea deduce. Si cum ar reiesi din discursul Presedintelui daca ar fi citit in alt registru, mai cumsecade, mai apropiat de interesul national.

Guvenul Ciolos are un rol bine definit, acela de a fi paravan al unor demersuri care vor schimba coordonatele si, mai ales, tintele politice ale statului roman.

Faptul ca Guvernul Dacian Ciolos este alcatuit  dintr-o  suma de persoane sustrase temporar din jobul lor de baza si puse ministri este un amanunat pe care nu trebuie sa-l demonstreze nimeni. S-a vazut si cate balbaieli s-au petrecut in ceasul al 12-lea. Ele au aratat ca Dacian Ciolos a fost obligat sa-si asume o misiune pentru care nu se stie daca va fi rasplatit.

Un alt element la fel de saritor in ochi este acela ca la investirea sa de catre Parlament, Guvenul nu a prezenat un program de guvernare. A incropit repede o ciorna de idei extrase din   mintea unuia sau altuia, chiar si din presa, pentru a fi citita in  fata celor 500 de parlamentari. Si cumlea cinismului, aceasta ciorna a fost si aplaudata.

Pentru ca tara si electoratul asteapta in primul rand rostuirea vietii economice si sociale a tarii si a lor, ca indivizi, ca alegatori, era de asteptat ca Guvenul Dacian Ciolos sa aduca in fata alesilor si alegatorilor cateva proiecte sau programe economice. In primul rand, trebuia si trebuie sa stim cu totii cum este creionata economia tarii in anul 2016. Era deci necesar ca noul guvern si ministrii inrolati, mai ales cel de la finante, sa indice macar cateva borne privind viitorul economiei in anul care vine. Primul anagajament ar fi fost acela de a prezenta proiectul de buget intr-o perioada fezabila. Astfel incat el sa poata fi functional de la 1 ianuarie 2016. Nu numai ca nimeni nu a suflat o vorba despre acest parametru vital al oricarei guvernari, dar toti ministrii din linia economica s-au ferit sa faca aluzie la raspunderea lor in functiile pe care le-au castigat.

Vom avea crestere economica in 2016? Vom avea crestere de venituri pentru electorat? Ne vom reintoarce la regimul de austeritete si de ce? Va avea curajul Guvernul si Ministerul Finantelor de a incalca pragul de deficit al MTO (medium term objectives) pentru ca economia sa se poata baza pe resurse financiare mai mari necesare dezvoltarii ?

Nimeni nu a spus nimic despre aceste cateva elemente vitale ale starii economiei in anul 2016.

Asa cum detinatorul portofoliului de la Ministerul Fondurilor Europene nu a suflat o vorba inteligibila privind felul in care Romania va absorbi mai eficient si mai repede cele peste 40 miliarde euro alocate Romaniei in perioada 2014-2020.

Deoarece majoritatea persoanelor sosite in functiile ministeriale sunt « specialisti » din diverse departamente ale Comisiei Europene, ne asteptam cu totii ca inca din primele ore in   care rosteau  cuvinte in calitate de ministri ai Guvernului Romaniei, persoanele in cauza sa ne frapeze prin expertiza lor si, mai ales, printr-o noua filosofie de guvernanta economica si politica.

Din pacate, pana acum nu putem sa spunem decat ca « expertii » de la Bruxelles isi vor devoala cat mai repde capacitatea de a conduce si imbunatati resorturile pe care le-au primit in gestiune.

Cat il priveste pe Primul Ministru Dacian Ciolos numai de bine. Scurtul  ( ?!) sau mandat de responsabil al Guvernului Romaniei poate sa-i aduca marirea sau decaderea. Desi aceste doua coordonate nu caracterizeaza deloc personalitatea sa, Dacian Ciolos este un bun  meritocrat care s-a rodat in aceasta calitate atunci cand patru ani a raspuns la EC de agricultura si dezvoltare rurala. Poate ca acum, desi este seful guvernului, isi va aduce aminte si de agricultura unde are toata experiza necesara. Iar agricultura romaneasca este cea care l-a afirmat pe scena politica locala si europeana. Tara are nevoie de expertiza sa in agricultura, pentru ca ce-l pe care l-a numit ministru, Achim Irimescu,  a fost « alungat » de la minister, in urma cu doi ani,  de catre fermierii romani, nemultumiti de prestatia sa.

Provocarile pe care realitatea anului 2015/2016 le aseaza in calea Guvernului Dacian Ciolos sunt extrem de importante pentru viitorul interesului national.

Decontul acestui presupus  an de guvernare va fi cartea de vizita a multor personaje din politica romaneasca, acum in cel de-al doilea deceniu al noului secol.