Tehnocratia si economia

Au trecut 75 de zile de la instalarea Guvernului condus de Dacian Ciolos. Venirea sa la puterea executiva a tarii s-a produs in conditii pripite si oarecum obscure. Mai devreme sau mai tarziu, acest lucru se va clarifica. Inclusiv daca echipa lui Ciolos este consecinta unei conspiratii interne sau externe.

Nu asta este important, acum. Important, dupa parerea noastra este modul in care Guvernul Ciolos isi indeplineste misiunea. Rolul sau declarat a fost acela de a instaura tehnocratia in societatea romaneasca. In locul democratiei politice. Este o formula vanturata de cateva decenii in sociologia si politologia occidentala. Aplicabila in societatile cu probleme, cu fracturi grave in functionarea institutiilor unui stat.

Nu a fost cazul tarii noastre.

Trecem si peste acest aspect. Si ne oprim la rolul pe care guvernarea tehnocrata si l-a propus la 17 noiembrie 2015: acela de a conduce tara pe o perioada limitata, cu prerogative limitate. Guvernarea Ciolos era vazuta ca o guvernare cu raspundere limitata. Adica o institutie cu 18-20 de asociati care aveau datoria sa gestioneze treburile intrene ale tarii timp de un an de zile.

Ce se vrea, acum, in realitate, Guvernarea Ciolos? Din ce in ce mai mult o varianta viabila la democratia parlamentara, la statul democratic condus de institutii alese in unul sau mai multe scrutinuri de catre cetatenii tarii. Observatia este motivata de presiunile care se pun pe Guvernul Ciolos de a modifica prin ordonante de urgenta legi organice aprobate de Parlament. Sau de ambitiile unor membri ai cabinetului, dar si ale lui Dacian Ciolos, de a “transforma” societatea romaneasca. De a o “moderniza” intr-un an de zile. Sau de a o aduce la standardele Comisieie Europene, de acolo de unde parvin mai multe figuri instalate la Palatul Victoria. Chintesenta acestor megalomanii specifice tehnocratiei de ocazie o reprezinta “Prioritățile strategice și planurile de acțiuni sectoriale ale ministerelor pe anul 2016”, publicate la jumatatea lunii trecute. Acestea sunt, cum am mai scris, niste jalnice proiecte iesite din mintea unor personaje care nu au nimic de-a face cu domeniile pe care le reprezinta si, culmea, le si coordoneaza.

Sigur ca ar fi exagerat sa vorbim acum de bilantul acestor prioritati sau planuri. Dar nici nu vedem semne care sa prefigureze demersuri pentru implinirea obiectivelor megalomane inscrise in documentul pomenit si insusit de premier.

La 75 de zile de la instalarea Guvernului Dacian Ciolos nu observam niciun element specific, niciun semnal definitoriu pentru tehnocratia care a fost instaurata peste noapte in Romania.

In afara unor jocuri de putere sau de imagine, domnul Ciolos nu ne poate convinge ca guvernarea sa va sclipi cu ceva in interiorul sau exteriorul tarii. Vizitele sale la Berlin si Paris nu au avut niciun efect asupra prezentului sau viitorului tarii. Dimpotriva, am zice ca primirile si mesajele in cele doua capitale ale Europei au avut un efect si mai distructiv asupra pozitiei Romaniei in Uniunea Europeana. Sa primesti in plex o lovitura verbala precum “nu meritati inca”(Schengen si alte visuri ale Bucurestiului) si sa accepti ca pe un verdict majestuos o asemenea apreciere este revoltator. Pentru orice guven din EU. In afara de cel de la Bucuresti.

Mai grava este inertia Guvernului Ciolos in actuala conjunctura internationala. Cand in Orientul Mijlociu sau Golful Persic politicile statelor vestice, dar si cele ale celor din Grupul de la Visegrad ataca in forta, Romania isi face planuri pentru misiuni economice pentru viitor.

Iranul este navalit de cancelariile europene. Cancelaria de la Bucuresti sta in expectativa.

Sau alt exemplu: Turcia. Zilele trecute asociatia oamenilor de afaceri turci (TIAD) aducea aprecieri felului in care este asezata economia tarii noastre pentru investitorii straini. Guvernul de la Bucuresti nu observa ca Turcia este un partener de mare calibru pentru tara noastra. Si ca ar trebui intarita colaborarea intre cele doua tari. Avem un proiect de mare anvergura: cablul submarin pentru transportul de energie electrica. De acest obiectiv strategic pentru economia Romaniei nu mai vorbeste nimeni la noi.

Ne asteptam ca vizitele externe ale primului ministru sa fie acompaniate de ample misiuni economice. Nu intelegem de ce componenta diplomatiei economice este lasata deoparte.

In acelasi context regional si european este siutatia relatiilor cu Moscova. Bucurestiul priveste cu ochelari de cal relatiile cu Federatia Rusa. In timp de nemtii si francezii (si nu numai) fac demersuri atat subterane cat si la vedere pentru cucerirea spatiului economic rusesc (in ciuda embargoului, mai mult politic), Bucurestiul sta cu mainile in san si se caciuleste la marile capitale ale vestului. Chiar in contextul embargoului contra Rusiei, oportunitati exista. De pilda, zile trecute, autoritatile de la Moscova au exclus de pe piata Federatiei Ruse transportatorii polonezi de marfuri. Ar fi fost un bun moment ca transportatorii din Romania sa ia rapid locul celor din Polonia. Daca, desigur, Guvernul de la Bucuresti nu ar fi bantuit de cine stie ce preconceptii anticomuniste. Si tot despre Rusia: de mai bine de doi ani de zile, Tarom, compania noastra aeriana, nu poate relua zboruri directe catre Beijing deoarece, s-a spus, autoritatile de la Moscova nu si-au dat acordul pentru tranzitul spatiului aerian rusesc. De ce Guvernul Ciolos, care este apolitic si tehnocrat, nu intervine la Moscova pentru a incerca reglementarea situatiei?.

Relatia este la fel de inghetata si cu China. Aveam proiecte sau chiar documente pentru mari proiecte in Romania ale unor companii chineze. De cand a intrat in functiune Guvernul Ciolos totul pare dat uitarii. In schimb, ungurii, cehii, polonezii si chiar sarbii pun la bataie investitorilor chinezi tot felul de facilitati.

Cat despre tehnocratii care conduc ministerele se pare ca acestia sunt in perioada de acomodare sau de invatare. Altfel nu se explica faptul ca Ministerul Economiei, in frunte cu conducatorul sau Costin Borc, care este si viceprim-ministru, nu se aud pe niciun canal al industriei romanesti. Nici macar pe cel al industriei de ciment unde dl. Borc este specialist. Sub autoritatea directa sau coordonarea Ministerului Economiei se afla peste 30 de mari companii de stat. De la diverse institute de cercetare pana la companii din industria de aparare. Totul in industria romanesaca pare inghetat. Si nu din cauza gerului din aceasta iarna ci a inertiei tehnocratilor.

Mai zile trecute, ministrul transporturilor spunea ca materialul rulant al cailor ferate romane are nevoie de reparatii si modernizari. Dar, sa vezi, nu exista capacitati industriale pentru reparatia vagoanelor sau a locomotivelor. Asta seamana cu o gluma proasta. Daca nu fac fata fabricile de reparatii pe care le stie ministrul transporturilor, il sfatuim pe domnul in cauza sa se adreseze viceprim-ministrului Borc care are capacitati mai mult decat suficiente in fostele fabrici care produceau tancuri si alte echipamente miscatoare pentru armata romana. Si care acum stau din lipsa de comenzi.

Poate ca tehnocratia si economia ar face casa buna daca la Bucuresti ar fi o echipa de specialisti in sectoarele pe care au ales sa le conduca.

Sugeram ca la bilantul de 100 de zile, Dacian Ciolos sa ia masurile ce se cuvin pentru ca tara sa nu cada prada neputintei tehnocrate.