Treceți la conținutul principal

Realism & Idealism

Aparut in anii Germaniei prusace si reluata la sacra moderna in perioada razboiului rece, pe vremea cand lumea era confruntata cu doua sisteme politice si economice, cel capitalist si cele socialist, conceptul de realpolitik si-a aratat roadele. În anii 1970, cancelarul  Willy Brandt  a pus în practică noua Ostpolitik, ca politică de destindere faţă de blocul comunist. In interiorul blocului comunist, Nicolae Ceausescu a dat dovada, la randul sau, de o politica externa realista, Romania fiind prima tara care a stabilit relatii diplomatice cu Germania Federala si Israelul, spre disperarea Moscovei sau a Varsoviei.
Germania merkelista, promotoarea acestui concept de noua politica, este si in   prezent  beneficiara atitudinii si abordarii pragmatice a realitatilor europene sau mondiale.
De partea cealalalta a realpolitik se afla politica idealista, cea elaborata pentru un grup restrans de politicieni sau decidenti intr-un domeniu sau altul.
Ea, aceasta politica idealista este caracteristica tarii noastre, respectiv a politicienilor sai de varf.  Nu trece zi de la Dumnezeu fara ca un  un fruntas al politicii de la Bucuresti sa nu  ne frunzareasca, in conferinte specializate, sau interviuri pe micul ecran, tot felul de povesti. Unele dintre ele de-a dreptul stiintifico-fantastice. Idealiste.
Cea mai recenta este cea legata de mult discutatul si disputatul Brexit. Insusi presedintele tarii ne spune ca iesirea Marii Britanii din Uniunea Europeana nu ii va afecta deloc pe imigrantii sau tinerii romani aflati in Regatul insular.
Atunci de ce se plang cohorte de bancheri si intelectuali de dincolo si de dincoace de Canalul Manecii de actul sustinut de Guvernul de la Londra?
Citeam, mai deunzi, ca primul ministru al Poloniei a afirmat ca Europa (Uniunea Europeana) nu mai poate fi condusa de cuplul franco-german. Ca este nevoie de o noua abordare a constructiei europene.
La toate aceste zbateri, Romania nu are niciun cuvant de spus. Si nu ia parte. Noi, ca tara, nu avem un punct de vedere. Sau, daca il avem, el  este ascuns undeva. Mai zilele trecute, la Palatul Cotroceni, resedinta presedintelui tarii, a avut loc o intalnire la care au luat parte PM, Guvernatorul Bancii centrale, sefi de partide.  Ce s-a spus poporului dupa aceasta reuniune ? Ca trebuie sa stam linistiti. Fara prea multe argumente.
Lucrurile nu par prea clare.
Dupa cateva zile, un viceprim-ministru din Cabinetul Cioloc a iesit la scena deschisa si a spus aproape pe soptite :  "Avem un document pe care îl voi prezenta prim-ministrului si cu care prim-ministrul va iesi la sfarsitul acestei săptămâni. Un document legat de impactul actual (al Brexit-ului – n.n.)  asupra economiei românesti”.
Demnitarul nu a vrut sa dea amanunte la intrebarile care i s-au pus.
Tot la fel de stiintifico-fantasica a fost si urmatoarea formulare a aceluiasi demnitar : "Proiectul de tară va fi lansat săptămâna viitoare, pe 5 iulie, la Palatul Parlamentului. Pentru realizarea acestuia ne-am consultat cu Banca Natională si  cu Academia Română".
Are Guvernul un Proiect de Tara? Si il tine secret pana la Ziua U.S ? Poate ca il si va trimite spre avizare Ambasadei U.S .la Bucuresti !
Despre Strategia sau, idealistic vorbind, Proiectul de tara al Guvernului chiar ca nu stiam nimic.
Pentru ca in urma cu o luna, la 31 mai, am citit si citam negru pe alb: “Potrivit unui comunicat al Administratiei Prezidențiale, întâlnirea (Presedinte, Guvern, Banca Nationala, Academia Romana – n.n.) a avut drept scop prezentarea contributiei Guvernului în materie de politici si reforme economice, pe termen scurt si mediu, în contextul Strategiei de dezvoltare durabilă a României, care se elaborează în cadrul Academiei Române si sub înaltul patronaj al presedintelui”.
Sursa citată arată că “obiectivul principal al strategiei de dezvoltare este definirea unei viziuni si a anumitor directii de actiune în privinta domeniilor care pot sustine dezvoltarea sustenabilă a României, precum cresterea competitivitătii economice, stimularea productivitătii — agricultura, industria si sectoarele creative -, a capitalului - investitiile si exporturile, fondurile europene, piata de capital - si alte elemente care creează condiții propice dezvoltării capitalului românesc si a economiei, cu impact pozitiv asupra forței de muncă și a calitătii vietii - educatia, sănătatea, infrastructura și debirocratizarea administratiei publice”
Este clar: Academia Romana (forul stiintific superm al tarii) elboreaza o strategie de dezvoltare. Mai mult decat atat, insasi Academia Romana anunta cu mare pompa: “Academia Română, sub înaltul patronaj al Presedintelui României, elaborează în prezent Strategia de dezvoltare a României în următorii 20 de ani, care va prezenta tinte pe termen scurt, mediu si lung, obiectivul demersului fiind acela de a reuni toate eforturile decidentilor politici într-un plan comun de dezvoltare a României postaderare, argumentat stiintific și care să transcendă doctrinele individuale de partid și ciclurile electorale”
Asta se spunea acum o luna. Si Presedintia si Academia Romana. Acum Guvernul, prin vocea acelui demnitar, pe nume Costin Borc, viceprim-ministru si ministrul Economiei , ne spune ca deja in 5 iulie Guvernul prezinta strategia.
Cum vine asta ? Intr-o luna se elaboreaza  o strategie de dezvoltare ?
Nu este o pacaleala ?  Daca nu este, atunci  cineva a stat cu picioarele in apa rece pana i-a aparut in minte strategia. 
Tot nu  este realist. Este prea ca la tara, prea idealistic.
Punem pariu  cu demisia pe masa ca totul va fi un bluf. Iar in Guvernul Ciolos un demnitar mai bun in asemenea meniuri decat Borc nu exista.
Proiectul de tara al lui Borc (pe post de Strategie de dezvoltare a tarii) va fi un crochiu de 4-5 pagini privitor la sectorul economic. In special cel industrial, unde Borc are ceva cunostinte, mai ales despre resursele de nisip si pietris, asa cum bine si le  etala la o conferinta organizata de OECD la Bucuresti. Or,  strategia economica nu poate sa existe daca nu priveste viata sociala, culturala, prezentul si viitorul demografic al tarii, politica externa, campul tactic si strategic al tarii in Europa si in lume.





Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Strategia (inexistenta) a exporturilor guvernului Boc

Decizia concernului Nokia de a delocaliza productia din Romania a fost trecuta de catre Guvernul Romaniei la capitolul "fapt divers". Ei, si ce?, parca nu o sa vina altii in locul lor!, au dat de inteles dl Boc si altii din anturajul sau. Este, inca odata, expresia lipsei de personalitate si de demnitate pe care Executivul de la Bucuresti o manifesta fata de probleme de mare interes pentru economia tarii, pentru statutul Romaniei in actuala conjunctura internationala.  Cand Nokia a plecat de la Bochum/Germania pentru Jucu/Cluj, nemtii s-au mobilizat cu mic cu mare (guvern si salariati) pentru a protesta fata de masura managementului finlandez. Au obtinut despagubiri serioase, cel putin pentru cei ramasi fara loc de munca. Acum, cand aceiasi "nomazi" de la Nokia inchid portile la Jucu, guvernul Boc nu incearca, macar, un gest de explicatie, ca sa nu vorbim de daune-interese (avand in vedere sumele mari de bani alocate de catre guvern pentru amenajarea parcului indust...

Căderea Egiptului

Maghrebul arab este in degringolada. La aproape o luna si o saptamana de la fuga dictatorului tunisian, Ben ali, Piata Tahrir (Libertatii, in limba araba) din Cairo "elibereaza" Egiptul. Miile si zecile de mii de protestatari, zi si noapte, au pus atata presiune incat puterea nu a mai rezistat. Presedintele Hosni Mubarak si-a data demisia, dupa ce cu o seara inainte credea ca face concesii strazii, prin transferarea unei parti a prerogativelor catre vicepresedintele tarii. Egiptul a aruncat "tirania" la cosul istoriei. Impactul acestei revolutii este cu totul altul decat cel din Tunisia. Egiptul este cea mai mare, cea mai influenta tara din Maghebul si Mashrekul (vestul si estul) arab. Egiptul a fost, dupa caderea imperiilor, "farul" civilizatiei arabe moderne. Nimic in regiune nu s-a realizat, din punct de vedere politic, diplomatic sau economic fara stirea si acordul Egiptului. Nici "unchiul Sam" nu facea nimic fara consultarea tarii piramidelo...

Despre problema ţărănească

L-am cunoscut, în ultima vreme, înainte de a muri, pe Victor Surdu mai îndeaproape. O relaţie profesionala, sa zic. Omul degaja încă generozitate si dorinţa de a face bine ţărănimii române. Acesta a fost un crez puternic  al lui Victor Surdu, inginer agronom si politician pentru cauza rurală. Printre puţinii, probabil, dedicat acestei cauze după '89. Partidul lui, Partidul Democrat Agrar din România a avut o existenţă zbuciumată si efemeră. A fost înfiinţat în 1990 si a dispărut (fiind înghiţit de unul fantomă, al lui Virgil Magureanu, în 1998). Problema ţărănimii române nu s-a îmbunătăţit nici pe vremea cand partidul lui Victor Surdu milita, chiar pe băncile uneia sau alteia din camerele parlamentului, si nici după. Am putea spune, chiar, ca starea ţărănimii s-a degradat, sărăcia a cuprins ca o viroză satele româneşti, locuitorii din rural au fost si...