* Franţa îşi relansează exploataţiile de aur şi metale
rare
* In toată Europa, cianura stă la baza exploatării
aurului
Zilele acestea, “bătăiosul”
Montebourg, ministrul francez al Redresării Productive (reindustrializării Franţei)
a reuşit să îşi vadă visul împlinit: după 30 de ani, exploataţia zăcămintelor
de aur, argint si alte metale preţioase sau rare urmează să fie reluată in Franţa.
Tara unde ecologistii sunt atât de vehemenţi, unde presa atacă orice tentativă a
unor state de a-şi dezvolta industria aurului.
Franţa a fost “ţara aurului”, exploatatiile sale recente, inclusiv în
cariere de suprafaţă, lăsând rani greu de suportat mediului înconjurator. A se
vedea, in acest context, rămăşitele exploataţiei realizate la începutul anilor ’90
de către o filială a concernului TOTAL, care a lăsat în paragină un lac plin de cianură şi
300 000 m.p de teren contamint cu cianură. Prospecţiunile actuale se desfasoară
pe o suprafaţă de 205 km pătrati si sunt situate în apropierea fostei exploataţii de la Rouez-en-Champagne
(Sarthe). Viitoarea exploataţie va avea un impact asupra a cca 17 comune din
nordul Franţei.
Producţia de aur si argint
va fi relansată de o firmă de “apartament” (şi în Ftanţa sunt, nu doar in alte
state) cu 5 angajaţi, dar capitalizată de un mare concern australian.
Reluarea exploatării de
cupru, aur, argint si alte metale are loc in condiţiile în care resursele
minerale reprezintă, pentru mai toate statele care au zăcăminte, un suport
important pentru creşterea economică, pentru diminuarea şomajului si pentru stabilitatea
pe termen lung a economiilor naţionale. Aşa face Franta, acum sub guvern socialist,
aşa face Germania, aşa face Polonia, care nici nu vrea să audă de resursele
regenerabile de energie (vânt, soare, biomasă) sau energie nucleară (proiectul
amibiţios al premierului Tusk în domeniu
este, se pare, abandonat sine-die).
Aşa trebuie să facă si România.
Pentru că are resurse si zăcămintele sale cunoscute ar putea să o propulseze între
primele state cu minerit dezvoltat si profitabil.
In ce priveste mult discutata chestiune a cianurii (leit-motivul unor
ong-uri bucureştene plătite din fonduri obscure), ei bine încă din 2010, Asociaţia Europeană a Industriilor Miniere dădaea
publicităţii expertiza sa şi comunicatul CE privind utilizarea cianurii in industria
auriferă. Problema fusese activată de parlamentarii unguri, în colaborare cu
tovarăşii lor din grupul de la Vişegrad. Comunicatul CE spunea, negru pe alb:
-excluderea cianurii din activităţile
miniere nu este justificată din punct de vedere al mediului inconjurător si cel
sanitar. Legislaţia privind gestionarea deşeurilor de extracţie (Directiva
2006/21/CE) include dispozitii stricte şi precise care asigură un nivel de
securitate necesar;
-excluderea cianurii din procesul de
prelucrare minieră ar determina închiderea minelor existente care operează în
condiţii de securitate;
-companiile care derulează operaţiuni de
extractie a aurului în Europa, reprezentate de Asociaţia Europeană a Industriilor
Miniere, aprobă comunicatul CE si subliniază o dată în plus că reglementările din cadul UE referitoare
la utilizarea cianurii sau a unor componente de cianură în deşeurile miniere,
sunt printre cele mai stricte din lume în materie de prezervare a mediului şi a
sănătăţii umane.
In anul 2009. cca 1000 tone de cianură de sodiu erau
intrebuinţate, anual, în extracţia aurului în Europa, cei mai mari producăori
fiind Finlanda, Suedia, Turcia, dar si unii mai mici, precum Bulgaria, Franţa, Grecia, Irlanda, România. Numeroase proiecte
sunt în curs de implementare în Bulgaria, Franta, Finlanda, Grecia, Irlanda,
România, Slovacia, Spania, Suedia, Marea Britanie. Sectorul de extractie a aurului
implica, în acel an, 16 000 locuri de muncă.
Acesta este încă un episod din “povestea
aurului.
Dezbeterile din România, în Parlamnet si
pe stradă, ni se par un “effort” al
impotenţei autorităţilor de la Bucureşti de
a lua o decizie care priveste utilizarea bogăţiilor naturale şi creşterea
economică durabilă a ţării.
Comentarii
Trimiteți un comentariu