*De ce nu au rămas mulţi rromi/ţigani în Europa Nordică şi de Vest?
Nu stim din ce zonă/regiune etno-culturală/folclorică provine spaniolul Valls, aflat astăzi în pozitia de ministru de interne al
Franţei, dar gesturile, ambiţia si încăpăţânarea cu care a reuşit să bulverseze
“liniştea” guvernului Frantei îl aseamănă cu oltenii din România. Care sunt,
zic unii, arţăgoşi, le sare ţandăra repede, sunt curajoşi, dar, până la urmă au
inima mare. Sunt generoşi. Eu aşa cred că este si domnul Manuel Valls.
Sigur ca l-a deranjat comportamentul unor şatre sau cohorte
de ţigani, dar, cum să spun, cu ţiganii este mai greu să lupţi. Faţă în faţă.
Mai bine îi iei cu binişorul şi atunci faci treabă cu ei.
Stimate domnule Valls, să ştiţi că nici în România nu
sunt mai astâmpărati, mulţi fac rele, dar foarte mulţi sunt oameni cumsecade. In
satele din sudul ţării, ei trăiesc în sărăcia lor, adunând ziare, fiare vechi,
făcând treburi pe care românii nu le fac. De pildă, serviciile de salubritate
din Bucureşti sunt realizate, in proporţie de 90 %, de persoane din cumunitatea rromă, cum li se
spune acum.
Sunt unii răi, de pildă junimea ţigănească îmbogaţită
prin fraude prin străinătate sau in România. Sunt sate/commune, majoritar rrome,
unde palatele ţigăneşti sfidează bunul simt al zilelor de criză economică. Construcţiile
sunt realizate numai din marmoră, sticlă si oţel. Iţi vine să cazi jos când
treci pe uliţele acestor aşezări. Unele imobile imită palate, unele de justişie,
altele de artă, toate in stil kitsch authentic.
Dar nu despre asta vroiam să vorbim apropos de
necazurile domnului Valls cu unele familii de rromi/ţigani din Franta. Ci despre
faptul că în numeroasele sale “discursuri” pe această temă, M. Valls vorbeşe
numai si numai de ţigani români si bulgari. Eu nu stiu ce stie dl Valls despre
istoria ţiganilor şi aa româilor. Românii sunt un popor latin, si, astăzi, cea
mai înzestrată populaţie francofonă din Europa, in afara Franţei si Belgiei. Tiganii,
ca etnie europeană, nu sunt născuţi în
România şi România nu este nici depozitara bunelor şi relelor etniei rrome. NU
domnule Valls, ţiganii nu sunt români, precum bine ştiţi si dv. Apelativul de
romi sau rromi este folosit mai ales după 1990 si multi compatrioti de-ai nostri
spun că este o “făcătură”, o iniţiativă străină.
Se presupune că ei, ţiganii, au venit acum mai bine de o mie
de ani din Asia si au atins graniţele Imperiului Bizantin, unde, probabil din
cauza culorii, au fost confundati cu egiptenii. Pentru că în limba greacă
egiptean se pronunţă “Agiptianos”, denumirea s-a răspândit ca atare luând forma
de “Gypsy” in engleză, “Gitan” in franceză, iar in Spania, de unde înteleg că vă sunt moşii
şi strămoşii, se cheamă “Gitano” . Alte
naţii au preferat să rămână la varianta de origine slavă, dată de sârbi, si
anume “cingarije”. A se nota că litera “c” în sârbă se pronunţă “ţ” (tz). De
aici vine si denumirea lor in italiană “Zingari”, in maghiară “Tigoniuk” şi in
româneste “Tigan” - toate pronunţându-se cu “tz”. Cu toate că astăzi
reprezentanţii comunităţii rroma/tigăneşti încearcă să ne convingă că “ţigan”
este o formă peiorativă, trebuie remarcat că nu forma ci fondul are conotaţia respectivă.
Am vazut în comentariile pe tema ţiganilor
că unii francezi sunt convinsi de faptul ca ţiganii îşi au sorgintea in Europa
de Răsărit. Fals. Ei, acum vreo mie si ceva de ani, când au “invadat” Europa
s-au răspândit peste intreg teritoriul acestui continent bogat si prielnic vieţii.
Numai că unele popoare i-au izgont, i-au persecutat şi i-au maltratat până la
holocaust.
De
ce nu sunt prea puţini ţigani in Europa Nordica si de Vest în raport cu cea de
Răsărit? Iatăa ce spune un cercetător în domeniu, respectiv Vasile Ionescu, de la
Centrul rromilor pentru politici
publice "Aven Amentza" (Veniti cu noi) din Bucuresti despre
Politicile de excludere a ţiganilor în Europa Nordică şi
de Vest în Evului Mediu:
“Prima reactie a
puterilor publice fată de romi este, in general, una de respingere, de
expulzare. In Germania sint vinati, la Frankfurt, in 1449, iar la sfirsitul
secolului, respingerea devine globală: Reichstag-ul, reunit la Landau si
Friburg, in 1496, 1497, 1498, ii declară pe romi 'spioni in solda turcilor',
'aducători de ciumă'. Sint acuzati de brigandaj, vrăjitorie si furt de copii.
In
1500, impăratul Maximilian I, la Auxburg, solicită măsuri sporite, uciderea
imediată a romilor. Ferdinand I, mai clement, interzice uciderea imediată a
femeilor si copiilor romi. Georg II, in 1661, publică un decret de condamnare
la moarte a romilor surprinsi pe teritoriul tării, iar in anii următori
cavaleria ii vinează peste tot. In 1721, exterminarea inseamnă uciderea
bărbatilor si tăierea urechilor femeilor si copiilor. In 1725, sint condamnati
la moarte prin spinzurătoare toti romii, de peste 18 ani, fără distinctie intre
sexe, surprinsi pe teritoriul prusac. In spatiul ceh, in secolul XVII, romii
erau spinzurati la frontieră. In Tările de Jos, de-a lungul drumurilor,
pancarte desenate infătisau romi spinzurati, altele indicau interdictia de a-i
ajuta, sub orice formă, pe heidens (păgini). La 4 aprilie 1525, un edict
olandez ordonă ca acestia să părăsească tara in două zile. Apoi, in secolele
XVII-XVIII, sint organizate heidenjachten (vinătoare de păgini), la care
participă infanteria, cavaleria si politia. Oricine poate ucide un rom, fără a
fi pedepsit.
'Vinătoarea de tigani' se produce, in aceeasi perioadă, in mai multe state. Un
bon de plată, din 7 mai 1737, arată că un 'vinător de tigani' dintr-un sat
austriac era remunerat cu 52 de coroane (7 fripturi de vită, 28 coroane; 6
măsuri de vin, 18 coroane; piine, 6 coroane). Un secol mai tirziu, in Jutland,
arhivele vorbesc de o vinătoare in care au fost ucise 260 de persoane, inclusiv
'o tigancă cu copilul ei'. In tările scandinave, in 1560, se interzice
botezarea si inmormintarea romilor, iar in 1637, romii găsiti pe acele
teritorii puteau fi ucisi fără judecată. Ordonante similare, decretate in
secolele XVIII - XIX, au rămas valabile pină in 1954. In Norvegia, intre 1687
si 1845, romii (tatere) trebuiau arestati, bunurile confiscate si sefii lor
executati. In Danemarka, in 1536, 1554, 1561, 1570, 1574, romii surprinsi in
teritoriu erau condamnati la muncă fortată, iar din 1589, in prealabil, seful
grupului era executat. In 1683 se interzice navigatorilor de a lua la bord
romi, iar din 1708, romii sint incarcerati. In Elvetia, intre secolele XVI -
XVII, 'cei fără tară' erau torturati, iar din 1580, oricine putea să-i ucidă.
Din 1646, dreptul de a 'lichida, prin bătaie sau impuscare' este institutionalizat
prin ordonantă. In 1727 se ordonă 'tăierea unei urechi bărbatilor si femeilor
tigani, de peste 15 ani, dacă sint prinsi pentru prima dată (...), condamnarea
la moarte, dacă sint prinsi a doua oară'. In Italia si Franta sint trimisi la
galere. In Portugalia, din 1538, sint pedepsiti corporal si deportati in
coloniile din Africa.
Incepind
cu a doua parte a secolului al XVI-lea, pină in secolul al XVIII-lea, biserica
catolică devine activă in lupta impotriva romilor, in special in Italia. In 1563
se interzice căsătoria pentru Cingari, Aegyptiaci, Saraceni sau Abissini, fără
autorizarea specială a preotului. In 1565, la Milan, toti romii care nu voiau
să abandoneze nomadismul, să adopte 'o bună conduită crestină', trebuiau să fie
pedepsiti. In 1617, la Napoli, femeile care exercitau 'arta magică' au fost
incarcerate. Sinodul din 1688 cere preotilor să-i vineze imediat pe cei care nu
sunt buni crestini”.
Dacă mass-media franceză ar fi mai înteleaptă
şi tolerantă cu această etnie ar trebui să povestească generaţiei tinere această
mică istorioară.
Ar face bine şi imaginii Europei de Răsărit
care a fost totdeauna tolerantă cu etnia rromă/ţiganească.
Deşi au suferit mult in perioada razboiului
al II-lea, ţiganii au continuat să traiască pe meleagruile de est ale
continentului. Acelasi cercetător ne spune care au fost cifrele holocaustului ţiganilor
în mai multe state din Est. In Germania
se ştie ce s-a întâmplat. Potrivit lui Vasile Ionescu, statistica arată aşa:
Holocaustul romilor –
Estimare
Tara
|
Populatia in 1939
|
Nr. estimat de morti
|
Sursa
|
Boemia
|
13.000
|
6.500
|
(Horvatkova)
|
Croatia
|
28.500
|
28.000
|
(Uhlik)
|
Estonia
|
1.000
|
1.000
|
Estimare
|
Ungaria
|
100.000
|
28.000
|
Nacizmus Uldzotteinen Bizottsaga
|
Letonia
|
5.000
|
2.500
|
(Kohanovski)
|
Lituania
|
1.000
|
1.000
|
Estimare
|
Polonia
|
50.000
|
35.000
|
Estimare
|
Romania
|
300.000
|
36.000
|
Comisia romană de crime de război
|
Bulgaria
|
120.000
|
Recensămintul din 1929
|
|
Serbia
|
60.000
|
12.000
|
Estimare
|
Slovacia
|
80.000
|
1.000
|
Estimare
|
URSS
|
200.000
|
30.000
|
Estimare
|
Comentarii
Trimiteți un comentariu