Treceți la conținutul principal

Canalul Suez inflamează Orientul Mijlociu

In aceasta dimineata, la 5.45h, ora locala (3.45h, GMT), Canalul Suez, proprietate a Egiptului, inscrie un eveniment deosebit: traversarea sa de catre doua nave de razboi ale Iranului. Pentru a strabate Canalul, celor doua nave le sunt necesare cca 12-14 ore. Spre seara, navele sub pavilion iranian vor intra in Marea Mediterana, spre Siria, pentru "o vizita" amicala.
Faptul reprezinta o "premiera" de dupa 1979, H. Mubarak, aliatul de nadejde al Israelului si SUA, refuzand, sub diferite pretexte o astfel de actiune. La 13 zile de la plecarea Raisului, Canalul Suez isi dezleaga ecluzele pentru navele militare ale regimului islamic de la Teheran. Un reprezentant al Consiliului Suprem al armatei egiptene (institutie care gireaza tara dupa izgonirea lui Mubarak ) a afirmat ca autorizarea celor doua nave de razboi de a strabate Canalul Suez s-a facut in baza Conventiei de la Constantinopol, datand din 1888.
Israelul a ripostat in stilul caracteristic. Agresiv, adica. Cea mai inflamatoare reactie a fost a esotericului ministru de externe, care a calificat evenimentul de care vorbim ca o "provocare" la adresa statului evreu. Marina Israelului este pregatita pentru orice eventualitate, iar autoritatile sunt cu "ochii in patru". Capitalele prietene Israelului au fost informate.
Un web magazin evreiesc, JSSNews, utilizeaza un limbaj putin obisnuit pentru noi: se vorbeste despre "dictatura militara" sau "junta militara" care conduce Egiptul si care a permis actul de "provocare" al Iranului la adresa Israelului.
Orientul Mijlociu si Africa de Nord inspira debordant prima pagina: haos in Tunisia, instabilitate in Egipt, razboi civil in Libia, dezordine in Sudan, neliniste crescanda in Maroc si Algeria. 
Israelul vegheaza plin de emotie si neastampar!

Comentarii

  1. ::))) Deci traim vremuri interesante si ne asteapta multe scumpiri !! Unde sunt acum cele doua nave?

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Strategia (inexistenta) a exporturilor guvernului Boc

Decizia concernului Nokia de a delocaliza productia din Romania a fost trecuta de catre Guvernul Romaniei la capitolul "fapt divers". Ei, si ce?, parca nu o sa vina altii in locul lor!, au dat de inteles dl Boc si altii din anturajul sau. Este, inca odata, expresia lipsei de personalitate si de demnitate pe care Executivul de la Bucuresti o manifesta fata de probleme de mare interes pentru economia tarii, pentru statutul Romaniei in actuala conjunctura internationala.  Cand Nokia a plecat de la Bochum/Germania pentru Jucu/Cluj, nemtii s-au mobilizat cu mic cu mare (guvern si salariati) pentru a protesta fata de masura managementului finlandez. Au obtinut despagubiri serioase, cel putin pentru cei ramasi fara loc de munca. Acum, cand aceiasi "nomazi" de la Nokia inchid portile la Jucu, guvernul Boc nu incearca, macar, un gest de explicatie, ca sa nu vorbim de daune-interese (avand in vedere sumele mari de bani alocate de catre guvern pentru amenajarea parcului indust...

Căderea Egiptului

Maghrebul arab este in degringolada. La aproape o luna si o saptamana de la fuga dictatorului tunisian, Ben ali, Piata Tahrir (Libertatii, in limba araba) din Cairo "elibereaza" Egiptul. Miile si zecile de mii de protestatari, zi si noapte, au pus atata presiune incat puterea nu a mai rezistat. Presedintele Hosni Mubarak si-a data demisia, dupa ce cu o seara inainte credea ca face concesii strazii, prin transferarea unei parti a prerogativelor catre vicepresedintele tarii. Egiptul a aruncat "tirania" la cosul istoriei. Impactul acestei revolutii este cu totul altul decat cel din Tunisia. Egiptul este cea mai mare, cea mai influenta tara din Maghebul si Mashrekul (vestul si estul) arab. Egiptul a fost, dupa caderea imperiilor, "farul" civilizatiei arabe moderne. Nimic in regiune nu s-a realizat, din punct de vedere politic, diplomatic sau economic fara stirea si acordul Egiptului. Nici "unchiul Sam" nu facea nimic fara consultarea tarii piramidelo...

Despre problema ţărănească

L-am cunoscut, în ultima vreme, înainte de a muri, pe Victor Surdu mai îndeaproape. O relaţie profesionala, sa zic. Omul degaja încă generozitate si dorinţa de a face bine ţărănimii române. Acesta a fost un crez puternic  al lui Victor Surdu, inginer agronom si politician pentru cauza rurală. Printre puţinii, probabil, dedicat acestei cauze după '89. Partidul lui, Partidul Democrat Agrar din România a avut o existenţă zbuciumată si efemeră. A fost înfiinţat în 1990 si a dispărut (fiind înghiţit de unul fantomă, al lui Virgil Magureanu, în 1998). Problema ţărănimii române nu s-a îmbunătăţit nici pe vremea cand partidul lui Victor Surdu milita, chiar pe băncile uneia sau alteia din camerele parlamentului, si nici după. Am putea spune, chiar, ca starea ţărănimii s-a degradat, sărăcia a cuprins ca o viroză satele româneşti, locuitorii din rural au fost si...