Ahtiat,
indubitabil, de taclalele “pe sticla”, premierul României, domnul Victor Ponta
se arată din ce in ce mai prolific, nu doar din punct de vedere al verbiajului,
dar si al problematicii complexe pe care o incumbă conducerea guvernului unei ţări. Prezent, ieri seară, la
“Realitatea la raport”, emisiune tv. patronată de “prietenul” său Cozmin Guşă,
domnul Ponta nu s-a putut abţine să-şi exprime punctul de vedere şi asupra unei
chestiuni de mare sensibilitate publică, dar şi tehnico-ştiintifică. Mai precis,
despre exploatarea gazelor de şist.
Intrebat dacă va da
drumul exploatării, în România, a acestor presupuse bogaţii, primul ministru a
răspuns afirmativ. Spre deosebire de acum doi-trei ani, când, în opoziţie,
partidul/partidele pe care il/le reprezintă in guvern protestau, alături de
grevişti spontani pe stărzile unor orăşele din Moldova, faţă de intenţiile
autorităţilor de la acea vreme, dispuse “să aducă americanii” să umble prin măruntaiele
pământului românesc. Reconvertirea domnului Victor Ponta la această bogăţie,
deocamdată iluzorie, este de-a dreptul hazoasă. Cică l-a influenţat primul
ministru polonez, “care mi-a arătat că în Polonia, …. din momentul în care au
început să exploateze gazele de şist nu doar pentru economie este competitiv
preţul la care îl extrag, dar şi negocierile lor cu Gazprom s-au schimbat”.
Convorbirea despre gazele de şist dintre Victor Ponta si Donald Tusk trebuie să
fi avut loc in “fuga calului”
(nu ştim sa fi existat vreo reuniune oficială româno-polonă la nivel
guvernamental) sau… in limba polonă, domeniu în care, credem, dl. Ponta nu are
incă abilităţi…
Oricum ar fi fost
discutia, dl Ponta nu cunoaşte subiectul. Si nici nu a dat telefon în pauza
publicitară pentru a se informa.
Asadar, Polonia
este singura ţară din Europa care a avansat cu delimitarea si explorarea gazelor
de şist. Este o chestiune eminamente politică, deoarece, prin eventuala exploatare
a gazelor de şist Polonia speră sa se debaraseze intrucâtva de dependenţa energetică
faţă de Gazprom. In prezent, Polonia importă cca 70-75 % din consumul de gaze naturale
din Rusia. Faptul îi nemultumeste întratâta pe oficialii de la Varsovia, încât
s-au aruncat cu ochii legaţi în afacerea gazelor de şist. Mai ales că, pentru a
favoriza pătrunderea în Europa a trusturilor americane de resort, U.S Energy
Information Administration (EIA), făcea în urmă cu doi-trei ani estimări
mirobolante cu privire la gazele de şist pe care stau, nepăsătoare, orasele si
comunele Poloniei. Aşa le-au băgat în
cap oficialilor că Polonia deţine reserve de cca 5 300 miliarde m.c. de gaze de
şist. Enorm de mult. Atât ia trebuit lui Donald Tusk & co, că au si inceput
să bugeteze sume fabuloase pentru cercetări si explorări. Prima care a avut premise
eliberate de statul polonez a fost ExxonMobil. După trei ani de căutari si
expertize, Exxon aruncă bomba: pleacă din Polonia pentru că zăcămintele
explorate sunt de neexploatat (nerentabile). In luna martie 2012, Institutul
Polonez de Geologie a revăzut drastic in jos rezervele de gaze de şist locale,
situându-le la cca 350-800 milioane m.c., cu de peste 10 ori mai puţin decat afrimase EIA.
Cu toate acestea,
autorităţile au programat investiţii masive in gazele de şist, până la ordinul a
peste 12 miliarde euro, la orizontul 2020. Pentru 2012-1014 sunt alocate investiţii
de 1,2 miliarde euro, cele mai multe acordate intreprinderilor poloneze din
energie si minerit (cele strărine nu prea mai sunt interesate). De altfel, anul
viitor, în 2014, dl. Donald Tusk vrea să îşi vadă visul cu ochii, adică să dea drumul
la prima conductă de gaze naturale subterane exploatate din roca de şist. Adică sa-i arate lui Putin că Polonia
nu mai este la cheremul Rusiei. Multi sunt sceptici si consideră că va mai
curge multă apă pe Vistula până vor apărea in Polonia gazele de şist.
In Europa, nimeni nu se avântă, deocamdată, in
acest domeniu extrem de costisitor si, cum bine se vede la polonezi, plin de riscuri
neprevăzute. Nu doar tehnice. Ci si de mediu. Autorităţile de profil din Europa
susţin că metoda de exploatare prin “fracturare hidraulică” este foarte dăunatoare
pentru perimetrul terestru unde se petrece si pentru mediul de viaţă inconjurător.Un
raport al CE, din iunie anul trecut, arăta că fracturarea hidraulică pentru
extragerea gazelor din roca de şist poartă riscuri enorme asupra contaminării
solului si a apelor subterane deoarece presupune utilizarea a mii de produse
chimice si imense cantităţi de apă.
Aşadar, reconvertirea
dlui Ponta la gazele de şist fără o analiză ştiintifică aprofundată, inclusiv din
partea instituţiilor româneşti de profil, este riscantă. Chiar dacă la ”Realitatea
(tv.) la raport” premierul… raporta frumos,
în adevarata realitate lucrurile vor sta altfel.
Mai ales că noi nu
suntem în stare să avem apă nici pentru
irigaţii…
Comentarii
Trimiteți un comentariu