Găzduirea de către
Washinton Post, în ediţia sa de azi, 7 decembrie, a lui Victor Ponta, cu un
articol-opinie despre abordarea fiscală inovativă a guvernului pe care l-a
condus cca o jumatate de an este un semnal foarte puternic. Nu pentru că Victor
Ponta ar fi un expert in materie fiscala, ci pentru simplul fapt că celebra
publicaţie americană găzduieste
semnatura lui Victor Ponta. Iar Washington Post este, precum se stie, un gir pentru ceea ce se va întâmpla in perioada
imediat următoare in orice parte a lumii.
Miza alegerilor
legislative din 9 decembrie 2012 este una de răscruce pentru evolutia economică,
socială si politică a Românei. Confruntarea electorală de duminica este reperabilă
prin cateva dimensiuni substanţial imperative:
*** Descătuşarea societăţii românesti, a
mentalităţii individuale si colective de trecutul comunisto-securist. Este,
poate, pentru unii, exagerată sublinirea
acestei dimensiuni, dupa 23 de ani de la căderea regimului dictatorial al lui
Nicolae Ceauşescu. Pentru cine se apleacă mai mult asupra realităţilor românesti,
va trebui observat ca regimul Traian Băsescu a reînviat in mentalul social
teama, frica, obedienţa. Aceste obstacole pentru afirmarea personalităţii
individuale si a aptitudinilor colective au fost atât de evidente, oriunde, la
sat si la oraş. Pentru că institutiile
abilitate cu atribuţii pentru siguranţa
si dreptul legii, manifestând-se cu cu aroganţă si totala lipsa de respect fata
de societate, si-au pierdut din credibilitatea pe care regimul democratic le înzestrase,
in locul celor represive din trecut. Este de semnalat in acest context ca dacă
in urmă cu 8-10 ani nostalgici ai
regimului totalitar câstigau teren cu obsesiva lozinca “poporul are nevoie de
un conducator” (lozincă pe care Băsescu a exploatat-o cu brio si in 2004 si in
2008), in prezent puterile pe care Traiana Băsescu le-a acumulat fără voinţa populară
sunt repudiate de tot mai multi cetăţeni. Majoritatea vor eliminarea acestei stări
de lucruri. Vor sa fie liberi si nu opresaţi de institutii obediente sau de un “conducător”
atoate ştiutor.
Regimul lui Traian
Băsescu si partidul ce l-a întruchipat – PDL – vor fi sancţionaţi drastic la 9
decembrie 2012.
*** Regândirea viitorului economic al Românei
si a libertăţii de business a indivizilor. Tot mai multi români se intreabă de
ce România a trebuit să intre sub tăvălugul FMI si a CE in 24 martie 2009, atunci
cand a solicitat, prin Traian Băsescu, un imprumut dezastruos pentru economia ţării,
in valoare de cca 20 miliarde euro. Ce s-a ales cu aceşti bani? Nimic. Finantele
ţării nu s-au consolidat, moneda natională a fost la fel de volatilă, cresterea
economică din 2007-2008 a intrat definitiv in bernă. Regimul de austeritate
publică a afectat foarte grav sectorul
privat care nu a beneficiat nicicum de colosala suma de 20 miliarde euro. Doar
datoria externă a a României a intrat in zona de risc, apropiindu-se de 40 %
din PIB (de la nici 15% cât era inainte de acord). Investitiile publice au
inghetat, cererea interna s-a constrâns in fiecare an, dezvoltarea economică a
dat înapoi. Sigur ca, incepând cu anul
2008, si România avea nevoie de rigoare bugetară si înlăturarea risipei de resurse a bugetului. Dar aceste îndatoriri
se puteau realiza si cu forţe proprii, dacă tara era guvernată cu responsabilitate
si incredere in profesionalitatea inaltilor functionari guvernamentali. Noi,
românii, nu am avut parte de asa ceva. Dimpotrivă, camarila lui Traian Băsescu
si-a instalat in pozitii cheie indivizi si individe de joasă speţă , nu numai
din punct de vedere al profilului educaţional si profesional, dar si al moralităţii.
Exemplul lor a fost insusi Traian Băsescu, sef de stat fără viziune asupra
vreunui domeniu ce priveşte progresul natiunii, nociv pentru moralitatea individuală
si colectivă.
Schimbarea pe
care o vor majoritatea românilor este legată de independenţa economică a guvernului
si de nevoia de competenţă a acestuia. Este imperios ca noul guvern să îşi
stabilească o strategie pentru mai buna utilizare a resurselor din portofoliul
naţional. In primul rând, resursele naturale. Trebuie revăzută strategia energetică
pentru punerea in valoare a zăcămintelor
fosile si hidrografice ale Românei. Un program de lungă durată care sa inceapă
cu inestitii de anvergură este obligatoriu pentru revitalizarea ţării. Chiar dacă este nevoie de şantierul aurului de
la Roşia Montană, sau de cuprul din Molova Nouă, sau de exploatarea petrolului
si gazelor din Marea Neagra.Românii au nevoie de un reper care sa le inspre
increderea că lucrurile incep să se miste, să depăşească situatia de abstinenţă
a puterii executive. Bineînţeles că, în context, revizuirea atitudinii faţă de
satul românesc si de bogăţia agriculturii sunt obligatorii pentru independenţa alimentară
a ţării.
Cel mai important
element din ecuatia cresterii economice
viitoare este creearea unui program de stimuare a IMM. Să revitalizăm
mentalitatea anilor 2003-2007 când românii
s-au lansat in afaceri si au incercat sa-si asigure o clasa de mijloc deschisa
tuturor. Capitalismul marilor corporatii nu este viabil in cazul Românei. Ele
pot exista, dar să nu inhibe mica
intreprindere individuala sau pe cea de talie mijlocie. Numai acestea din urmă
pot să fructifice talentul si spriritul inovativ al românilor.
*** In fine, alegerile pot contribui la schimbarea clasei
politice a ţării. Chair dacă intre candidaturile pentru duminică sunt multe
figuri invechite si imbuibate de pe urma corupţiei din ultimele doua decenii,
sunt multi candidaţi, mai mult de 60 %, care au prilejul de a ilustra improspătarea
si europenizarea clasei politice româneşti. Victor Ponta este printre personajele
care a căpătat nu doar charismă, ci si prestigiu in ultima vreme. Din toate partidele
vin oameni care nu au avut de-a face cu
regimul totalitar sau cu guvernarea coruptă si imorală a lui Traian Băsescu. Generaţia
nouă de politicieni are toate şansele de a reuşi si de a debarasa România de
trecutul întunecat al regimului ceauşist şi al guvernăarii opresive şi corupte a
lui Băsescu.
Comentarii
Trimiteți un comentariu