Polonia: Elevul bun al Europei gata să plonjeze în… recesiune

Supraestimată de politicienii autohtoni si lăudată fără probe solide din afara, Polonia sfârşitului de an 2012 nu seamănă deloc cu ceea ce s-a insuflat mediului politic si economic european. Din punct de vedere politic, coalitia aflata la putere este pe cale de implozie. Platforma Civica (PO) partidul neo-socio-liberal al lui Donald Tusk se afla in degringolada inca de la inceputul anului. Punctul “fierbinte” a fost imediat dupa ce Campionatul European de Fotbal s-a terminat, iar socotelile businessului local au aratat ca efortul financiar national a fost un adevarat dezastru. Multe companii care au construit cu frenezie patriotica stadioane de fotbal, infrastructura rutiera si conexa sunt acum in prag de faliment. Am putea spune ca fotbalul a dezarticulat multe ecuatii politice la Varsovia. Ministrul sportului si-a dat demisia (neacceptata de Tusk) dupa ce prea-laudatul stadion de la Varsovia (in care s-au băgat miliarde de zloti) a fost potopit de o ploaie torenţială, acum in toamnă. Mai inainte putin, ministrul agriculturii, provenind de la micutul Partid al Taranimii (PSL) a plecat din guvern pentru ca a participat la impartirea de fonduri europene pe baza de “ochi frumosi” si nepotisme. Acum vreo doua saptamani, celebrul Waldemar Pawlak (un fel de Marko Bela din Carpati- adica nelipsit din diverse guvernari) a demisionat din functia de ministru al economiei si cea de vice-prim ministru. Aceasta din urma este o functie acordata automat PSL, pentru păstrarea coalitiei la guvernare. Potrivit ultimelor estimări, daca mâine ar avea loc alegeri legislative, actuala coalitie nu ar deţine nici jumatate din portofoliile parlamentare. Intr-un recent sondaj, PO este creditat de catre polonezi cu doar 28 % din increderea populatiei, iar micutul partid al taranimii (PSL) cu doar 7% (cam atâta a avut tot timpul). Acelasi sondaj arăta ca PO si Partidul Lege si Justitie (PiS)-dreapta conservatoare, al lui Jaroslaw Kaczynski, sunt la egalitate in cota de popularitate a cetatenilor. Pe fondul luptelor interne intre marii actori politici, in Polonia sporeste in mod ingrijorator miscarea nationalista de sorgine fascistă. Cu prilejul aniversarii Zilei Independentei de la 11 noiembrie, in acest an au avut loc ciocniri sangeroase intre fortele de poliţie si cca 100 000 manifestanti nationalisti-fascisti. Pe strazile Varsoviei au fost adevarate lupte de strada. Ca prin “minune” presa din Romania nu a auzit de ele, asa cum s-a intamplat si in majoritatea statelor din Europa. Obisnuiti sa vada numai fata plina a paharului, europenii deschid tot mai des ochii atunci cand de la Varsovia parvin informatii statistice ingrijoratoare. Sa facem mentiunea ca Oficiul Central (polonez) de Statistica este, ca pe vremea comunistilor, o institutie aflata sub greaua talpă de bocanc a guvernului, oricare ar fi el, de dreapta sau centru dreapta, ca acum. Cine urmareste fluxurile Eurostat va observa ca Polonia este mai tot timpul ultimul stat care transmite date statistice la nivel european. Acestea sunt controlate si “rafistolate”mai intai de expertii guvernului, astfel incat ele sa arate cat mai poleite pe piata externa. Din aceasta cauza, eu personal sunt printre cei care au sustinut si sustin si acum ca “miracolul” polonez din acesti ultimi ani de criza economica in Europa a fost pe jumatate adevarat. Ca, in mod voit, guvernul Donald Tusk a jonglat cu indicatori micro si macro pentru ca realitatea statistica sa fie cat mai atractiva. Aceasta deoarece autoritatile poloneze au si cum jongla cu astfel de indicatori. Desi s-a vorbit mereu despre “terapia soc”, postulata de binecunoscutul Leszek Balcerowicz, acesta este un personaj insignificant in lumea economica si politica din Polonia anilor de dupa 2005. Am putea spune ca Balcerowicz este un fel de Lech Walesa al economiei. Teoriile lui nu sunt pomenite in cercurile poloneze Cat de puternica a fost “terapia de soc” se observa si astazi, cand Polonia este una dintre tarile cu cea mai puternica economie de stat. Mai precis cu foarte mari si multe intreprinderi care sunt tutelate si dirijate de un minister special, anume acela al trezoreriei. Prin acest minister, guvernul de la Varsovia detine pachete majoritare sau semnificative de actiuni in societati strategice. Aproape toata industria energetica, de productie a carbunelui, de import si distributie a petrolului si gazelor, cea metalurgica si petrochimica sunt monopol de stat. Transporturile, in afara de cel feroviar, sunt aflate in subordinea statului. Sectorul bancar de stat este destul de puternic. Bursa din Varsovia este o institutie de stat etc. In anul 2010, pentru a intregi veniturile bugetare, guvernul a “confiscat” beneficiile principalelor intreprinderi energetice. Guvernul este omnipreyent in economie. Preocuparea esentiala a politicienilor aflati la putere in prezent la Varsovia este viitorul apropiat al economiei. Dupa ce au “proslavit” reformele lor din acesti ani, in care, oficial, nu au avut scadere economica, acesta este un subiect de meditaţie majoră! Când toata Europa s-a dat cu capul de prag din cauza crizei financiare si economice, Varsovia a raportat mereu, si in 2009, si in 2010, si in 2011 crestere economica. De unde a provenit aceasta. Multi spun ca din exporturi. Dar cca 75-78 % din vanzarile externe de produse ale Poloniei au ca destinatie Europa comunitară. Or, aceasta a fost in regres economic, inclusiv principalul partener al Poloniei, Germania. Niciun sector economic nu a avut boom in Polonia din cauza vreunei descoperiri neasteptate de resurse financiare sau productive. Gazele de şist au avut si au mai multă expunere pe paginile de cuvântari ale guvernanţilor decât in realitate. Energia nucleară este un subiect care se dezbate intens de 10 ani. Acum, guvernul Tusk promite realizarea primului reactor nuclear energetic, de 300 MW, prin anul 2023, de-abia. A doua capacitate energetică nucleară, la fel de mare, ar trebui sa fie terminată in 2030. Deocamdata, insa, toate astea sunt dezbateri stiintifice… Intre timp, criza sapă bine la rădacina economiei poloneze, care, in acesti ultimi ani, a avut ca sursă principala de susţinere cererea internă. Mai precis investitiile guvernamentale (inclusiv din fonduri europene) necesare, cum spuneam la inceput, Campionatului European de fotbal, organiyat de Polonia si Ucraina. Acum, nimic spectaculos din punct de vedere al mobilizarii bugetului national. Drept urmare, in trimestrul al III-lea din 2012 cresterea economica a fost sub asteptari, estimându-se o rată anuală de numai 1,4 %. Mai acum câteva luni, toti oficialii mizau pe o creştere in 2012 de cca 2,4 %. Nici productia industriala si nici consumul intern nu sunt pe un trend pozitiv. Ca urmare, primul ministru Donald Tusk recunostea zilele trecute ca Polonia ar putea fi bântuită de .. recesiune in 2013. “Polonia va evita recesiunea în 2013, dar creșterea PIB-ului poate fi mai mică de 2,2%, nivel asumat de guvern atunci când a elaborat bugetul pentru anul viitor”, a declarat seful guvernului. Un semnal de alarma, doar? Multi analisti subliniaza ca o crestere de 2,2 % in anul 2013, asa cum s-a proiectat in bugetul national, este greu de atins. Cea mai alarmanta situatie este in domeniul utilizării forţei de muncă. Polonia este una dintre ţările UE cu cea mai inaltă rată a somajului. Cu umor englezesc (desi polonezii sunt un popor stresat, sufleteste si istoriceste) o analista locală arăta mai deunezi: “Chiar dacă rata șomajului în creștere cu doar 0,1 la sută în luna octombrie 2012, comparativ cu luna septembrie a acestui an este o veste bună, observatorii trebuie să se pregătească pentru o crestere mai mare în lunile următoare” zicea doamna Monika Zakrzewska de la Centrul de business PKPP Lewiatan. Rata șomajului în Polonia este acum 12,5 la sută. Ministerul polonez al muncii și protecției sociale prezice sfârșitul de an cu un șomaj de 13 la suta. Numarul oficial al somerilor bate in jurul a 2 milioane de persoane. Mult, foarte mult. Iar fiabilitatea datelor GUS polonez (Oficiul Central de Statistica) este la fel de mare ca si cea a INS-ului nostru.