Treceți la conținutul principal

O trupă de ţigani-lăutari şi Traian Băsescu au reprezentat România la Oslo


Sărbătorirea înmânarii Premiului Nobel pentru Pace (acordat in 2012, in mod surprinzator si, pentru multi, nemeritat, Uniunii Europene), a fost plină de surprize. Mai întâi că nu toţi şefii de state si de guverne au luat parte  la ceremonie. Unii dintre ei au boicotat evenimentul din spirit de frondă, alţii din lipsă de interes,  iar unii pentru că aveau ceva mai important de făcut.
Traian Băsescu a fost prezent. El este ahtiat după evenimente cu fast, cu multă lume bună, mai ales când este vorba de “şefi” din UE. Apoi avea teama că Victor Ponta i-ar fi putut “sufla” oportunitatea.
Prezenţa sa la spectacolul de gală a fost ca şi inexistentă. Cum s-a văzut pe mai toate canalele tv., T. Băsescu era mort de oboseală. Noaptea precedentă si-a petrecut-o, cu ură şi supărare la Palatul Cotroceni. A aşteptat până spre zorii zilei,  mai-mai va mai “pica”, in plus,  vreun PDL-ist ales la parlamentarele ce tocmai avuseseră loc pe 9 decembrie. Asadar, obost, necăjit si somnoros, aproape să-i cadă capul pe umarul preşedintei Lituaniei, Dalia Grybauskaite (apropos, ştiaţi că, în cariera sa de preşedinte  cele mai multe intâlniri la vârf ale lui T.B. au  fost cu această preşedintă-bărbată a liliputanei ţări baltice?), preşedintele României a tresărit când Oslo Spektrum, fastuoasa sală multifunctională din capitala Norvegiei, a intrat in vibraţii scandaloase date de sunetele asurzitoare ale Fanfare Ciocîrlia. Nu, nu va înşelaţi voi români care ştiti multe despre muzica populară românească. Fanfare Ciocîrlia nu are nimic de-a face cu celebrul Ansamblu Ciocârlia, care ne-a dus vestea din anii ’70, până încoace spre 2000, in toate colţurile lumii prin nume rămase pentru totdeauna in istoria folclorului românesc, precum Maria BUTACIU, Maria CIOBANU, Ion CRISTOREANU, Ion DOLANESCU, Aurelia FATU-RADUTU, Irina LOGHIN, Angela MOLDOVAN, Dragan MUNTEAN, Maria PAUNESCU, Simion POP, Ileana SARAROIU, Benone SINULESCU, Mioara VELICU, Gheorghe TURDA si mulţi altii.
Nu, Fanfare Ciocîrlia (că asa a năşit formaţia neamtu’ descoperitor Henry Ernst) este o adunătură de lăutari ţigani dintr-un sat din judetul Iasi, care se chema Trei Prăjini. Cei 12 tigani, bătători de tobe si alte instrumente zgomotoase, ar fi fost invitaţi speciali la festivitatea de la Oslo. Cine i-a invitat? Ştia Ministerul Afacerilor Externe de acest lucru? Si-a dat girul, dacă era cazul? Sau alte instituţii au fost promotoarele acestei prezente inceste a României la fastul decernării Nobelului pentru UE de la Oslo.  Ma gandesc că, poate, vreun ICR din vreo capitală europeană va fi propus reprezentarea României pe scena Spektrum. Pentru că Germania stie bine despre grupul de tigani din Trei Prăjini tocmai de la ICR Berlin, care i-a promovat anul trecut la un festival de muzică flok.
Am ascultat de curiozitate pe diverse postări facebook muzica celor de la Fanfare Ciocîrlia. Nimic din folclorul românesc, nimic din muzica lăutărească veritabilă pe care au promovat-o de atâtea zeci de decenii lăutarii-ţigani din România, precum  Zavaidoc sau Maria Tănase.
Dezlănţuirile de sunete asurzitoare ale Fanfare Ciocîrlia nu au nimic de-a face cu muzica românească populară si cu atât mai puţin cu folclorul autohton autentic.
Cred că Traian Băsescu avea datoria să se sesizeze din oficiu si să ceară o anchetă de urgentă în ţară cu privire la reprezentarea de către ţiganii din Trei Prăjini a României la decernarea premiului Nobel pentru Pace.
Dacă n-a facut-o el, ar trebui s-o facă MAE. Sau ICR.
Dacă nu, să nu mai avem pretenţia că reprezentativitatea României si specificul său tradiţional sunt deformate de realităţile prezentului.
Nu-mi iese din  memorie zâmbetul şugubăţ/dispreţuitor al lui Barosso, acolo la spectacol. Parcă voia sa spună: patria ţiganilor este România!
Nu-i aşa Traian Băsescu? Nu-i aşa MAE? Nu-i aşa ICR?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Strategia (inexistenta) a exporturilor guvernului Boc

Decizia concernului Nokia de a delocaliza productia din Romania a fost trecuta de catre Guvernul Romaniei la capitolul "fapt divers". Ei, si ce?, parca nu o sa vina altii in locul lor!, au dat de inteles dl Boc si altii din anturajul sau. Este, inca odata, expresia lipsei de personalitate si de demnitate pe care Executivul de la Bucuresti o manifesta fata de probleme de mare interes pentru economia tarii, pentru statutul Romaniei in actuala conjunctura internationala.  Cand Nokia a plecat de la Bochum/Germania pentru Jucu/Cluj, nemtii s-au mobilizat cu mic cu mare (guvern si salariati) pentru a protesta fata de masura managementului finlandez. Au obtinut despagubiri serioase, cel putin pentru cei ramasi fara loc de munca. Acum, cand aceiasi "nomazi" de la Nokia inchid portile la Jucu, guvernul Boc nu incearca, macar, un gest de explicatie, ca sa nu vorbim de daune-interese (avand in vedere sumele mari de bani alocate de catre guvern pentru amenajarea parcului indust...

Despre problema ţărănească

L-am cunoscut, în ultima vreme, înainte de a muri, pe Victor Surdu mai îndeaproape. O relaţie profesionala, sa zic. Omul degaja încă generozitate si dorinţa de a face bine ţărănimii române. Acesta a fost un crez puternic  al lui Victor Surdu, inginer agronom si politician pentru cauza rurală. Printre puţinii, probabil, dedicat acestei cauze după '89. Partidul lui, Partidul Democrat Agrar din România a avut o existenţă zbuciumată si efemeră. A fost înfiinţat în 1990 si a dispărut (fiind înghiţit de unul fantomă, al lui Virgil Magureanu, în 1998). Problema ţărănimii române nu s-a îmbunătăţit nici pe vremea cand partidul lui Victor Surdu milita, chiar pe băncile uneia sau alteia din camerele parlamentului, si nici după. Am putea spune, chiar, ca starea ţărănimii s-a degradat, sărăcia a cuprins ca o viroză satele româneşti, locuitorii din rural au fost si...

Absorbtia fondurilor europene: ora exacta a (in)capacitatii guvernului Boc

Noul ministru al Afacerilor Europene nu s-a sfiit, la nici cateva saptamani de la instalare, sa evidentieze superficialitatea si dezinteresul guvernului in care tocmai a fost cooptat de a utiliza fondurile nerambursabile puse la dispozitie de Uniunea Europeana,in exercitiul financiar 2007-2013. Domnul Leonard Orban a spus raspicat: rata de absorbtie a fondurilor structurale, din 2007 pana in  prezent, este de numai 3,7%, cea mai mica din toate noile state membre (NSM). Nu de 10 % si nici de 14 %, cum pretindeau acum vreo tre-patru luni  divesri functionari din Palatul Victoria. In acest fel, ministrul a devoalat minciuna si prefacatoria cu care ne invaluiau primul ministru si asa-zisa sa consiliera economica. 3,7 %  este nota exacta a (in)capacitatii echipei guvernamentale de la Bucuresti de a gestiona nu doar o resursa gratuita, dar si starea economica generala a tarii.  Sa vedem de ce? In vremuri de criza, precum cele pe care le traverseaza si Uniunea Europeana, pe...