Sărbătorirea înmânarii Premiului Nobel pentru
Pace (acordat in 2012, in mod surprinzator si, pentru multi, nemeritat, Uniunii
Europene), a fost plină de surprize. Mai întâi că nu toţi şefii de state si de
guverne au luat parte la ceremonie. Unii
dintre ei au boicotat evenimentul din spirit de frondă, alţii din lipsă de
interes, iar unii pentru că aveau ceva
mai important de făcut.
Traian Băsescu a fost prezent. El este ahtiat
după evenimente cu fast, cu multă lume bună, mai ales când este vorba de “şefi”
din UE. Apoi avea teama că Victor Ponta i-ar fi putut “sufla” oportunitatea.
Prezenţa sa la spectacolul de gală a fost ca şi
inexistentă. Cum s-a văzut pe mai toate canalele tv., T. Băsescu era mort de
oboseală. Noaptea precedentă si-a petrecut-o, cu ură şi supărare la Palatul
Cotroceni. A aşteptat până spre zorii zilei, mai-mai va mai “pica”, in plus, vreun PDL-ist ales la parlamentarele ce tocmai
avuseseră loc pe 9 decembrie. Asadar, obost, necăjit si somnoros, aproape să-i cadă
capul pe
umarul preşedintei Lituaniei, Dalia
Grybauskaite (apropos, ştiaţi că, în cariera sa de preşedinte cele mai multe intâlniri la vârf ale lui T.B.
au fost cu această preşedintă-bărbată a
liliputanei ţări baltice?), preşedintele României a tresărit când Oslo Spektrum, fastuoasa sală multifunctională
din capitala Norvegiei, a intrat in vibraţii scandaloase date de sunetele
asurzitoare ale Fanfare Ciocîrlia. Nu, nu va înşelaţi voi români care ştiti
multe despre muzica populară românească. Fanfare Ciocîrlia nu are nimic de-a face cu
celebrul Ansamblu Ciocârlia, care ne-a dus vestea din anii ’70, până încoace
spre 2000, in toate colţurile lumii prin nume rămase pentru totdeauna in
istoria folclorului românesc, precum Maria BUTACIU, Maria CIOBANU, Ion
CRISTOREANU, Ion DOLANESCU, Aurelia FATU-RADUTU, Irina LOGHIN, Angela MOLDOVAN,
Dragan MUNTEAN, Maria PAUNESCU, Simion POP, Ileana SARAROIU, Benone SINULESCU,
Mioara VELICU, Gheorghe TURDA si mulţi altii.
Nu, Fanfare
Ciocîrlia (că asa a năşit formaţia neamtu’ descoperitor Henry Ernst) este o adunătură de lăutari ţigani dintr-un sat din
judetul Iasi, care se chema Trei Prăjini. Cei 12 tigani, bătători de tobe si
alte instrumente zgomotoase, ar fi fost invitaţi speciali la festivitatea de la
Oslo. Cine i-a invitat? Ştia Ministerul Afacerilor Externe de acest lucru? Si-a
dat girul, dacă era cazul? Sau alte instituţii au fost promotoarele acestei prezente
inceste a României la fastul decernării Nobelului pentru UE de la Oslo. Ma gandesc că, poate, vreun ICR din vreo capitală
europeană va fi propus reprezentarea României pe scena Spektrum. Pentru că Germania
stie bine despre grupul de tigani din Trei Prăjini tocmai de la ICR Berlin,
care i-a promovat anul trecut la un festival de muzică flok.
Am ascultat
de curiozitate pe diverse postări facebook muzica celor de la Fanfare Ciocîrlia.
Nimic din folclorul românesc, nimic din muzica lăutărească veritabilă pe care
au promovat-o de atâtea zeci de decenii lăutarii-ţigani din România, precum Zavaidoc sau Maria Tănase.
Dezlănţuirile
de sunete asurzitoare ale Fanfare Ciocîrlia nu au nimic de-a face cu muzica românească
populară si cu atât mai puţin cu folclorul autohton autentic.
Cred că
Traian Băsescu avea datoria să se sesizeze din oficiu si să ceară o anchetă de
urgentă în ţară cu privire la reprezentarea de către ţiganii din Trei Prăjini a
României la decernarea premiului Nobel pentru Pace.
Dacă n-a
facut-o el, ar trebui s-o facă MAE. Sau ICR.
Dacă nu, să
nu mai avem pretenţia că reprezentativitatea României si specificul său tradiţional
sunt deformate de realităţile prezentului.
Nu-mi iese
din memorie zâmbetul şugubăţ/dispreţuitor al lui
Barosso, acolo la spectacol. Parcă voia sa spună: patria ţiganilor este România!
Nu-i aşa
Traian Băsescu? Nu-i aşa MAE? Nu-i aşa ICR?
Comentarii
Trimiteți un comentariu