Anotimpul rece induce, intre altele, mari emotii in randul multor guverne din Europa Centrala si de Est, regiune lipsita de resurse energetice si de o siguranta in aprovizionare de la furnizorii externi. La Bucuresti, in plina criza economica, autoritatile cocheteeza cu tot felul de idei nastrusnice, in lipsa unei minime dilomatii sau strategii economice.
In aceasta conjunctura exista totusi doua sanse: prima este aceea ca, pana acum, iarna ne-a "cotropit" doar de cateva zile si nu se anunta foarte aspra si, a doua, diminuarea productiei industriale in mari combinate chimice, in general in industrie, a dat posibilitatea companiilor de resort sa inmagazineze, in subteran, mari cantitati de gaze naturale. Cel putin asa ne asigura ministrul economiei.
Din structurile aceluiasi minister al economiei s-a primit, nu demult, o informatie nu surprinzatoare, dar cu impact emotional destul de mare. Potrivit presedintelui Agentiei Resurselor Minerale, in urmatorii 15 ani Romania va epuiza, la actualele standarde de productie si de consum, resursele sale de hidrocarburi. Desigur, presedintele sus-numitei agentii guvernamentale nu ne-a precizat ce preocupari exista pentru ca Romania sa nu ramana fara petrol, gaze naturale si, chiar, fara carbune.
Aceasta in conditiile in care, se stie, tara nostra este singura din regiunea central europeana care dispune si consuma din resurse proprii o buna parte din necesarul de hidrocarburi, in special gaze naturale. Spre deosebire de Bulgaria, Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia, care sunt dependente in proportie de 100 la suta (prima enumerata), pana la cca 70 la suta (ultima enumerata), Romania isi asigura din productia proprie cca 70 la suta din necesar. In perioada de criza, cum au fost 2009 si 2010, procentul este insa si mai mare.
Sigur, esenta problemei este ce se va intampla in viitor. Echilibram consumul cu un procent rezonabil din productia interna si din import sau, din lipsa de solutii, epuizam repede resursele proprii. Si vom ramane dependenti peste 15-20 de ani 100% de importuri. Fara indoiala ca varianta optima este prima. Mai ales ca ea este demult experimentata de mari puteri economice ale lumii.
Din pacate, strategia energetica a tarii nu este bine definita si risca sa aduca mari prejudicii in viitor. Suntem singura tara din UE care se bazeaza pe mult asteptata Carta a Energiei, ce se lasa asteptata de circa 5-6 ani intre Federatia Rusa si UE. Din motive tot strategice, care privesc interse divergente ale partilor, in plina dezbatere a strategiei energetice comune a UE, state mai mari sau mai mici din Uniunea Europeana incurajeaza relatiile bilaterale cu Rusia si isi dezvolta un parteneriat propriu, dincolo de proiectele discutate la Buruxelles.
Cel mai bun exemplu este Germania, care - desi nu refuza initiativa poloneza de creare a unui partenariat energetic clar definit intre UE si Rusia - isi dezvolta propria relatie energetica cu Federatia Rusa. In prezent, Germania se aprovizioneaza cu gaze si petrol rusesc prin doua mari magistrale, care traverseaza Ucraina si Belarus. Urmare conflictelor economice dintre gigantul rus Gazprom si companiile din cele doua tari ex-sovietice, Germania a acceptat propunerea Rusiei de a colabora la realizarea unuia dintre cele mai mari proiecte energetice ale acestor ani, respectiv North European Gas Pipeline, in baza acordului semnat in 2005.
Lucrarile au deja unda verde, astfel ca, peste 2-3 ani acest mare gazoduct va lega direct resursele rusesti cu consumatorii din Germania, ocolind Belarus si Polonia, si aducand gazele pe sub Marea Baltica. Germania se aprovizioneaza in prezent, in principal, prin magistrala Yamal, ce strabate Belarus si Polonia, cat si prin extensiile magistralelor ce strabat Ucraina pana in Europa Centrala
Ce politica energetica europeana are Romania ? Una izolationista sau, mai bine zis, unilaterala. Impreuna cu alte state europene si Turcia am semnat infiintarea holdingului de firme care vor finanta constructia Nabucco. Uniunea Europeana si-a insusit, pana la urma, proiectul si promite ca va sprijni financiar realizarea sa. Initial demararea lucrarilor trebuia sa inceapa in 2010, dar…a suferit amanare sinedie. Si aceasta pentru ca Federatia Rusa a lansat, aproape concomitent, proiectul South Stream. Si nu doar pe hartie, pentru ca demararea sa este iminenta. A devenit clar faptul ca Rusia nu cedeaza asa de usor monopolul in aprovizionarea cu hidrocarburi a Europei.
Romania nu este angajata in alt mare proiect energetic paneuropean, respectiv South Stream, in care sunt implicate companii din Turcia, Bulgaria, Austria, Italia, urmanad sa duca gaze ale Gazprom din zona Marii Caspice, pe sub Marea Neagra. De ce nu este angajata Romania si in acest gazoduct? Pentru ca actual conducere de la Bucuresti ii “uraste” pe rusi? O fi asa, dar este o mare greseala, asa cum a fost batalia pierduta pentru Nabucco.
De o politica flexibila fata de Rusia acestor ani dau dovada inclusiv SUA. Sau chiar Polonia, tara care, in ultimii doi-trei ani, a inteles ca divergentele politice sau istorice pot sau nu fi reglate, dar interesele economice privesc nu doar pe oamenii politici, ci populatia si dezvoltarea unei tari.
Se pare ca Romania nu doreste sa faca o asemenea distinctie intre politic si economic Aproape unanim politicieni de varf au respins sau negat orice negociere cu Gazprom sau alte companii similare rusesti pe motiv ca ar duce atingere intereselor Romaniei. Care interese ? Atunci de ce nu opunem veto la negocierile UE-Federatia Rusa privind parteneriatul bilateral si cel energetic, in special?
Arma energetica este una dintre cele mai redutabile in epoca globalizarii, iar manuirea sa cu diplomatie face parte din politica si strategia unui stat de a ramane viguros si activ pe scena europeana in prezent si in viitor.
In aceasta conjunctura exista totusi doua sanse: prima este aceea ca, pana acum, iarna ne-a "cotropit" doar de cateva zile si nu se anunta foarte aspra si, a doua, diminuarea productiei industriale in mari combinate chimice, in general in industrie, a dat posibilitatea companiilor de resort sa inmagazineze, in subteran, mari cantitati de gaze naturale. Cel putin asa ne asigura ministrul economiei.
Din structurile aceluiasi minister al economiei s-a primit, nu demult, o informatie nu surprinzatoare, dar cu impact emotional destul de mare. Potrivit presedintelui Agentiei Resurselor Minerale, in urmatorii 15 ani Romania va epuiza, la actualele standarde de productie si de consum, resursele sale de hidrocarburi. Desigur, presedintele sus-numitei agentii guvernamentale nu ne-a precizat ce preocupari exista pentru ca Romania sa nu ramana fara petrol, gaze naturale si, chiar, fara carbune.
Aceasta in conditiile in care, se stie, tara nostra este singura din regiunea central europeana care dispune si consuma din resurse proprii o buna parte din necesarul de hidrocarburi, in special gaze naturale. Spre deosebire de Bulgaria, Ungaria, Cehia, Slovacia, Polonia, care sunt dependente in proportie de 100 la suta (prima enumerata), pana la cca 70 la suta (ultima enumerata), Romania isi asigura din productia proprie cca 70 la suta din necesar. In perioada de criza, cum au fost 2009 si 2010, procentul este insa si mai mare.
Sigur, esenta problemei este ce se va intampla in viitor. Echilibram consumul cu un procent rezonabil din productia interna si din import sau, din lipsa de solutii, epuizam repede resursele proprii. Si vom ramane dependenti peste 15-20 de ani 100% de importuri. Fara indoiala ca varianta optima este prima. Mai ales ca ea este demult experimentata de mari puteri economice ale lumii.
Din pacate, strategia energetica a tarii nu este bine definita si risca sa aduca mari prejudicii in viitor. Suntem singura tara din UE care se bazeaza pe mult asteptata Carta a Energiei, ce se lasa asteptata de circa 5-6 ani intre Federatia Rusa si UE. Din motive tot strategice, care privesc interse divergente ale partilor, in plina dezbatere a strategiei energetice comune a UE, state mai mari sau mai mici din Uniunea Europeana incurajeaza relatiile bilaterale cu Rusia si isi dezvolta un parteneriat propriu, dincolo de proiectele discutate la Buruxelles.
Cel mai bun exemplu este Germania, care - desi nu refuza initiativa poloneza de creare a unui partenariat energetic clar definit intre UE si Rusia - isi dezvolta propria relatie energetica cu Federatia Rusa. In prezent, Germania se aprovizioneaza cu gaze si petrol rusesc prin doua mari magistrale, care traverseaza Ucraina si Belarus. Urmare conflictelor economice dintre gigantul rus Gazprom si companiile din cele doua tari ex-sovietice, Germania a acceptat propunerea Rusiei de a colabora la realizarea unuia dintre cele mai mari proiecte energetice ale acestor ani, respectiv North European Gas Pipeline, in baza acordului semnat in 2005.
Lucrarile au deja unda verde, astfel ca, peste 2-3 ani acest mare gazoduct va lega direct resursele rusesti cu consumatorii din Germania, ocolind Belarus si Polonia, si aducand gazele pe sub Marea Baltica. Germania se aprovizioneaza in prezent, in principal, prin magistrala Yamal, ce strabate Belarus si Polonia, cat si prin extensiile magistralelor ce strabat Ucraina pana in Europa Centrala
Ce politica energetica europeana are Romania ? Una izolationista sau, mai bine zis, unilaterala. Impreuna cu alte state europene si Turcia am semnat infiintarea holdingului de firme care vor finanta constructia Nabucco. Uniunea Europeana si-a insusit, pana la urma, proiectul si promite ca va sprijni financiar realizarea sa. Initial demararea lucrarilor trebuia sa inceapa in 2010, dar…a suferit amanare sinedie. Si aceasta pentru ca Federatia Rusa a lansat, aproape concomitent, proiectul South Stream. Si nu doar pe hartie, pentru ca demararea sa este iminenta. A devenit clar faptul ca Rusia nu cedeaza asa de usor monopolul in aprovizionarea cu hidrocarburi a Europei.
Romania nu este angajata in alt mare proiect energetic paneuropean, respectiv South Stream, in care sunt implicate companii din Turcia, Bulgaria, Austria, Italia, urmanad sa duca gaze ale Gazprom din zona Marii Caspice, pe sub Marea Neagra. De ce nu este angajata Romania si in acest gazoduct? Pentru ca actual conducere de la Bucuresti ii “uraste” pe rusi? O fi asa, dar este o mare greseala, asa cum a fost batalia pierduta pentru Nabucco.
De o politica flexibila fata de Rusia acestor ani dau dovada inclusiv SUA. Sau chiar Polonia, tara care, in ultimii doi-trei ani, a inteles ca divergentele politice sau istorice pot sau nu fi reglate, dar interesele economice privesc nu doar pe oamenii politici, ci populatia si dezvoltarea unei tari.
Se pare ca Romania nu doreste sa faca o asemenea distinctie intre politic si economic Aproape unanim politicieni de varf au respins sau negat orice negociere cu Gazprom sau alte companii similare rusesti pe motiv ca ar duce atingere intereselor Romaniei. Care interese ? Atunci de ce nu opunem veto la negocierile UE-Federatia Rusa privind parteneriatul bilateral si cel energetic, in special?
Arma energetica este una dintre cele mai redutabile in epoca globalizarii, iar manuirea sa cu diplomatie face parte din politica si strategia unui stat de a ramane viguros si activ pe scena europeana in prezent si in viitor.
Comentarii
Trimiteți un comentariu