Ceea ce s-a intamplat în Tunisia (unde preşedintele a fugit în stilul Ceauşescu) poate fi, în parte, un avertisment si pentru unele state din Europa, a căror politică de austeritate nu doar a pauperizat un segment important din populatie, dar în care nici nu se întrevede o politică de ieşire din criza. Ce s-a petrecut, în ultimii ani, în cateva state din UE , între care si România, unde guvernantii au înţeles ca ieşirea din criza înseamnă numai taieri de salarii si diminuari de pensii sau majorări ale preţurilor nu va fi de bun augur dacă, în acest an, "luminita" nu se va intrevede.
Cine a cunoscut Tunisia din mersul autobuzului ştie ca era o tara curată, frumoasă, cu un litoral ce nu făcea fata cererilor. Dar puţini ştiu ca şederea în Tunis, de pildă, a unui străin era reperata si urmărită cu stricteţe de un regim poliţienesc bine pus la punct. Pe de alta parte, "cultul" clanului prezidential făcuse renumita aceasta mica tara a Maghrebului pentru corupţia instituţionalizată si imposibilitatea de a te integra mediului fără sprijinul interesat al autoritatilor mari sau mici.
Pe acest fundal, al şomajului imposibil de cunatificat (mai ales în randul tineretului), a scumpirii produselor de baza (flacara revoltei a fost aprinsă de un mic negustor de zarzavaturi), a birocratizarii execesive a administraţiei, dar si a lipsei de orizont economic, o tara pana mai ieri aparent linistita si "vanata" de mulţi turişti a dat semnalul ca o structura de stat oricat de bine pusă la punct nu poate rezista cetatenilor înfometaţi si plini de durerea zilei de maine.
Va lua Europa învăţătură de ceea ce s-a intamplat în Tunisia? Mulţi vor spune ca nu sunt termeni de comparatie si ca noi, europenii, trăim în alta civilizatie.Si dacă acesta este doar un alibi pentru guvernanti?
Sărăcia si umilirea cetatenilor prin "reforme" care aduc atingere numai individului si familiei sale nu pot fi singurele si interminabilele remedii nici pentru iesirea din criza si nici pentru viitorul oricărei naţii.
Cine a cunoscut Tunisia din mersul autobuzului ştie ca era o tara curată, frumoasă, cu un litoral ce nu făcea fata cererilor. Dar puţini ştiu ca şederea în Tunis, de pildă, a unui străin era reperata si urmărită cu stricteţe de un regim poliţienesc bine pus la punct. Pe de alta parte, "cultul" clanului prezidential făcuse renumita aceasta mica tara a Maghrebului pentru corupţia instituţionalizată si imposibilitatea de a te integra mediului fără sprijinul interesat al autoritatilor mari sau mici.
Pe acest fundal, al şomajului imposibil de cunatificat (mai ales în randul tineretului), a scumpirii produselor de baza (flacara revoltei a fost aprinsă de un mic negustor de zarzavaturi), a birocratizarii execesive a administraţiei, dar si a lipsei de orizont economic, o tara pana mai ieri aparent linistita si "vanata" de mulţi turişti a dat semnalul ca o structura de stat oricat de bine pusă la punct nu poate rezista cetatenilor înfometaţi si plini de durerea zilei de maine.
Va lua Europa învăţătură de ceea ce s-a intamplat în Tunisia? Mulţi vor spune ca nu sunt termeni de comparatie si ca noi, europenii, trăim în alta civilizatie.Si dacă acesta este doar un alibi pentru guvernanti?
Sărăcia si umilirea cetatenilor prin "reforme" care aduc atingere numai individului si familiei sale nu pot fi singurele si interminabilele remedii nici pentru iesirea din criza si nici pentru viitorul oricărei naţii.
Comentarii
Trimiteți un comentariu