Treceți la conținutul principal

Nevoia de strategie

In ecuaţia dezvoltării fiecărei tari sunt mulţi factori care pot contribui la obtinerea unui rezultat favorabil. In ţările emergente din Uniunea Europeană prioritatea este atingerea unor niveluri de creştere a PIB, astfel incat decalajul dintre ţările bogate si cele mai puţin dezvoltate sa fie diminuat, pe cat posibil , în fiecare an. Comunitatea europeană, însăşi, manifesta atitudini explicite de solidaritate, creand fonduri care sa fie puse la dispoziţia fiecărei tari în funcţie de prioritatile stabilite de comun acord. Sunt însă si priorităţi asupra carora, in spatiul UE, nu doar Bruxellul are principalul cuvant de spus, ci guvernele nationale. Poate părea paradoxal, dar, de pildă, în cazul Frantei, una dintre prioritatile Platului Elysee este politica de reindustrializare. S-a pornit de la faptul ca, în epoca globalizarii, Hexagonul a pierdut din forţa sa industrială datorită delocalizarii unor uzine sau neglijarii investitiilor în acest sector. In Germania, obiectivul politicilor economice este creşterea competitivitatii companiilor pentru ca tara sa-si mentina locul fruntas intre cei mai mari exportatori din lume.
România are de recuperat mari decalaje, aproape in toate domeniile, fata de restul statelor din UE. Din lipsa unei strategii naţionale, încă din primii ani de dupa căderea comunismului, dezvoltarea noastră s-a desfăşurat haotic. Nici clasa politica si nici societatea civilă nu au înţeles ca dincolo de obiective înguste si pe termen scurt, viitorul nostru cere o strategie naţională, în jurul careia sa fie unite toate forţele intelectuale, umane, administrative si guvernamentale. Chiar dacă, în interiorul ciclurilor electorale pot apărea nuanţe si abateri acceptabile.
Asa au procedat multe dintre fostele state comuniste din Europa Centrala si de Est, cu mult înainte de a se integra in UE
Ce s-a intamplat în Romania ? Deviza « jos comunismul » a reunit, în primii ani ai tranziţiei la un regim democratic, aproape toate forţele politice. Societatea civilă a fost chiar mai vehementa si consecventa din acest punct de vedere. Ea, societatea civilă, a constituit în anii ‘90 chiar un factor de stimulare a mecanismelor politice si administrative. Deviza de care vorbim era specifica acelor ani cand natiunea avea nevoie de incredere in fortele proprii si identificarea unei mentalitati europene. Din pacate, noi romanii, nu am reusit sa gasim coeziunea necesara pentru a depasi granitele unei devize, care nu poate raspunde unor deziderate pe termen lung. Incercari au fost, dar fara finalitate.
Deabia atunci cand s-a configurat, cu adevarat, posiblitatea intrarii in clubul statelor membre UE, fortele politice si civice nationale s-au trezit si s-au solidarizat.
De atunci, odata cu intrarea tarii in UE, nu mai avem un obiectiv care sa mobilizeze naţiunea, în ansamblul sau, si nici fortele politice sau civice.
Deviza „Jos comunismuml” apartine unei perioade vetuste si inapoiate din punct de vedere istoric si economic.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

China - cel mai mare creditor al lumii

China nu este doar cea mai populată ţară din lume si cu economia cea mai dinamică, dar, iată, informaţia publicată de Financial Times este titrată pe prima pagină de toate agenţiile de presă: China este cel mai important creditor din lume, întrecând până si Banca Mondială. Anul trecut, Trezoreria (ministerul finanţelor) americană confirma faptul ca Japonia a fost detronată de către China în ceea ce priveste detinerea de titluri de trezorerie, plasându-se pe locul intâi la investiţiile în datoria SUA. China cumparase, la 31 decembrie 2009, bonduri americane în valoare de aproape 900 miliarde USD, faţă de numai 766 miliarde USD cât deţinea Japonia. Aceasta era ştirea de anul trecut, deci, cand China a fost declarată cel mai mare creditor atat al guvernului SUA, cat si al institutiilor financiare sponsorizate de Casa Alba, respectiv Fannie Mae si Freddie Mac (ce sonoritate au aceste banci in criza "subprime"). De unde provin resursele Chinei? Din rezervel...

Căderea Egiptului

Maghrebul arab este in degringolada. La aproape o luna si o saptamana de la fuga dictatorului tunisian, Ben ali, Piata Tahrir (Libertatii, in limba araba) din Cairo "elibereaza" Egiptul. Miile si zecile de mii de protestatari, zi si noapte, au pus atata presiune incat puterea nu a mai rezistat. Presedintele Hosni Mubarak si-a data demisia, dupa ce cu o seara inainte credea ca face concesii strazii, prin transferarea unei parti a prerogativelor catre vicepresedintele tarii. Egiptul a aruncat "tirania" la cosul istoriei. Impactul acestei revolutii este cu totul altul decat cel din Tunisia. Egiptul este cea mai mare, cea mai influenta tara din Maghebul si Mashrekul (vestul si estul) arab. Egiptul a fost, dupa caderea imperiilor, "farul" civilizatiei arabe moderne. Nimic in regiune nu s-a realizat, din punct de vedere politic, diplomatic sau economic fara stirea si acordul Egiptului. Nici "unchiul Sam" nu facea nimic fara consultarea tarii piramidelo...

Frunza doamnei Udrea şi TVA la alimente

Criza alimentara si, pe cale de consecinta, scumpirea alimentelor amplifica, pe zi ce trece, viziunile de evitare a derapajelor ce se asteapta si la noi in acest sector. Proiectiile sunt dintre cele mai fanteziste. De la ideea ministrului agriculturii de a înfăşura alimentele de baştină cu "frunza" doamnei Udrea, la eventuala legislatie de a obliga marii retaileri de a vinde ceapa, rosii, mere, conserve etc cu eticheta "produs in Romania". Si una si cealălătă sunt doar niste năstruşnicii care nu au de-a face cu realitatea. Aceea ca Romania este printre cele mai sarace ofertante de produse agroalimentare din Uniunea Europeana si deci un importator net de calibru.   Pe de alta, preturile vor fi tot la fel de mari, cu frunza sau fara frunza. Cauza principala este aceea ca Romania a instituit o taxa pe valoarea adaugata (TVA) la vanzarea la consumator la un nivel excesiv de mare pentru puterea de cumparare a romanilor. Un studiu de anul trecut arata ca mai bine de 30% d...