In ecuaţia dezvoltării fiecărei tari sunt mulţi factori care pot contribui la obtinerea unui rezultat favorabil. In ţările emergente din Uniunea Europeană prioritatea este atingerea unor niveluri de creştere a PIB, astfel incat decalajul dintre ţările bogate si cele mai puţin dezvoltate sa fie diminuat, pe cat posibil , în fiecare an. Comunitatea europeană, însăşi, manifesta atitudini explicite de solidaritate, creand fonduri care sa fie puse la dispoziţia fiecărei tari în funcţie de prioritatile stabilite de comun acord. Sunt însă si priorităţi asupra carora, in spatiul UE, nu doar Bruxellul are principalul cuvant de spus, ci guvernele nationale. Poate părea paradoxal, dar, de pildă, în cazul Frantei, una dintre prioritatile Platului Elysee este politica de reindustrializare. S-a pornit de la faptul ca, în epoca globalizarii, Hexagonul a pierdut din forţa sa industrială datorită delocalizarii unor uzine sau neglijarii investitiilor în acest sector. In Germania, obiectivul politicilor economice este creşterea competitivitatii companiilor pentru ca tara sa-si mentina locul fruntas intre cei mai mari exportatori din lume.
România are de recuperat mari decalaje, aproape in toate domeniile, fata de restul statelor din UE. Din lipsa unei strategii naţionale, încă din primii ani de dupa căderea comunismului, dezvoltarea noastră s-a desfăşurat haotic. Nici clasa politica si nici societatea civilă nu au înţeles ca dincolo de obiective înguste si pe termen scurt, viitorul nostru cere o strategie naţională, în jurul careia sa fie unite toate forţele intelectuale, umane, administrative si guvernamentale. Chiar dacă, în interiorul ciclurilor electorale pot apărea nuanţe si abateri acceptabile.
Asa au procedat multe dintre fostele state comuniste din Europa Centrala si de Est, cu mult înainte de a se integra in UE
Ce s-a intamplat în Romania ? Deviza « jos comunismul » a reunit, în primii ani ai tranziţiei la un regim democratic, aproape toate forţele politice. Societatea civilă a fost chiar mai vehementa si consecventa din acest punct de vedere. Ea, societatea civilă, a constituit în anii ‘90 chiar un factor de stimulare a mecanismelor politice si administrative. Deviza de care vorbim era specifica acelor ani cand natiunea avea nevoie de incredere in fortele proprii si identificarea unei mentalitati europene. Din pacate, noi romanii, nu am reusit sa gasim coeziunea necesara pentru a depasi granitele unei devize, care nu poate raspunde unor deziderate pe termen lung. Incercari au fost, dar fara finalitate.
Deabia atunci cand s-a configurat, cu adevarat, posiblitatea intrarii in clubul statelor membre UE, fortele politice si civice nationale s-au trezit si s-au solidarizat.
De atunci, odata cu intrarea tarii in UE, nu mai avem un obiectiv care sa mobilizeze naţiunea, în ansamblul sau, si nici fortele politice sau civice.
Deviza „Jos comunismuml” apartine unei perioade vetuste si inapoiate din punct de vedere istoric si economic.
România are de recuperat mari decalaje, aproape in toate domeniile, fata de restul statelor din UE. Din lipsa unei strategii naţionale, încă din primii ani de dupa căderea comunismului, dezvoltarea noastră s-a desfăşurat haotic. Nici clasa politica si nici societatea civilă nu au înţeles ca dincolo de obiective înguste si pe termen scurt, viitorul nostru cere o strategie naţională, în jurul careia sa fie unite toate forţele intelectuale, umane, administrative si guvernamentale. Chiar dacă, în interiorul ciclurilor electorale pot apărea nuanţe si abateri acceptabile.
Asa au procedat multe dintre fostele state comuniste din Europa Centrala si de Est, cu mult înainte de a se integra in UE
Ce s-a intamplat în Romania ? Deviza « jos comunismul » a reunit, în primii ani ai tranziţiei la un regim democratic, aproape toate forţele politice. Societatea civilă a fost chiar mai vehementa si consecventa din acest punct de vedere. Ea, societatea civilă, a constituit în anii ‘90 chiar un factor de stimulare a mecanismelor politice si administrative. Deviza de care vorbim era specifica acelor ani cand natiunea avea nevoie de incredere in fortele proprii si identificarea unei mentalitati europene. Din pacate, noi romanii, nu am reusit sa gasim coeziunea necesara pentru a depasi granitele unei devize, care nu poate raspunde unor deziderate pe termen lung. Incercari au fost, dar fara finalitate.
Deabia atunci cand s-a configurat, cu adevarat, posiblitatea intrarii in clubul statelor membre UE, fortele politice si civice nationale s-au trezit si s-au solidarizat.
De atunci, odata cu intrarea tarii in UE, nu mai avem un obiectiv care sa mobilizeze naţiunea, în ansamblul sau, si nici fortele politice sau civice.
Deviza „Jos comunismuml” apartine unei perioade vetuste si inapoiate din punct de vedere istoric si economic.
Comentarii
Trimiteți un comentariu