A fost odata, nu prea demult, pe la jumatatea anilor '60, din secolul trecut - cand sovieticii detineu "imperiul" estului europeann -, un plan Valev (dupa numele autorului) de regionalizare economica a tarilor din blocul de rasarit. Fiecare trebuia sa fie specializata intrun anumit sector: cehii pe industria electrotehnica si electronica, polonezii pe carbune, bulgarii pe motostivuitoare etc. Romania fusese repartizata in "clasa" cea mai de jos (se spunea la Bucuresti), anume sa produca bunuri agricole, porumb, grau si, mai ales, legume si fructe ce urmau sa aprovizioneze, in special, membrii CAER**. Au fost discutii aprinse intre tovarasii de la varf, reuniuni agitate, negocieri si proteste prin cancelarii diplomatice. In cele din urma, de planul Valev s-a ales praful. Romania a avut o agricultura puternica, dar nu ramura dominanta a economiei....Acoperea piata interna si vindea mult la export, mai ales tomate, legume timpurii, pepeni, mere, nuci, multe alte fructe, conserve diverse.
In anul de gratie 2011, "valevizarea" agriculturii Romaniei este mai evidenta decat oricand, dar....in sens invers. Nu numai ca nu avem o agricultura performanta, dar am devenit piata de desfacere pentru majoritatea sortimentelor de legume fructe. Din cca 1 miliard Euro, cat este estimat deverul anual, in Romania, cca 60 % din consumul de legume si aproape 90 % din cel de fructe il reprezinta importurile. Cum de s-a ajuns la aceasta situatie incredibila? Niciun guvern nu a avut "indrazneala" de a propune o politica agricola viabila, care sa stimuleze nu doar imbogatirea unor grupuri de arendasi (deveniti, acum, mai rai decat mosierii secolului al 18-lea), ci si taranii, micii proprietari de terenuri agricole. Se spune in gura mare ca de vina este faramitarea proprietatii. Este, intradevar, o cauza. Dar nu principala. Ca unul care am analizat structura proprietatii agricole in mai multe state foste comuniste, am demonstrat ca si in Polonia, si in Ungaria (state puternice pe piata UE in sectorul agricol) situatia nu difera din punctul de privire al proprietatii, ca mica ferma, de pana la 4 ha, este dominanta in agricultura. Ceea ce a determinat dinamica agriculturii vecinilor nostri a fost, mai ales dupa aderarea la UE, crearea infrastructurii necesare valorificarii produselor in piete de gross, sprijinirea taranilor cu ajutoare de stat si garantii pentru utilizarea fondurilor europene, "regionalizarea" structurii productiei, stimularea cercetarii nationale pentru imbunatatirea bazei genetice si crearea de noi soiuri. Potrivit Organizatiei pentru comert si distributie de la Varsovia, 90% din hrana polonezilor este produsa pe plan local. Sprijinul pentru organizarea valorificarii productiei, precum si stimularea consumului, prin TVA redus la alimente, au determinat atat preturi reduse la cumparator, dar si competitia intre producatori. Cu un TVA de numai 5% pentru produsele netransformate - carne, lapte, fructe sau legume - si cu aceeasi taxa (care, pe timp de criza a fost diminuata de la 7% la 5%) pentru produsele agricole transformate, polonezii se pot lauda ca sunt cei mai mari producatori de mere din Europa, pe aceeasi treapta in ce priveste fructele rosii (capsuni, zmeura, cirese) s.a.
Micii fermieri romani sunt tinuti in stare de subzistenta - un barbarism devenit politica de stat in aceasta guvernare. Nimeni nu se uita nici la produsele lor si nici la viitorul lor. Sau daca cineva o face, asta se intampla numai pentru a-i face si mai saraci. Daca dumneavoastra sunteti curios sa aflati, pe calea internetului, firme romanesti de legume-fructe, veti fi surprins sa observati ca 99% sunt importatori si distribuitori. Ca urmare, in marile suprafete (hipermarketuri) poti sa cercetezi si cu lupa si nu o sa zaresti un produs cultivat in Romania. Sigur, pot fi una-doua exceptii.
Zilele acestea il auzeam pe ministrul agriculturii propunand solutia salvatoare: municipiile din tara sa rezerve la sfarsit de saptamana cate o strada pentru etalarea produselor taranesti. Asa se intampla - zice domnul ministru - la New York. Asta o fi salvarea micului fermier roman producator de legume-fructe, ca guvernul sa "imprumute" exemplul metropolei americane? Guvernantii nostri si asociatiile de profil nu au, oare, idei si solutii proprii?
Ar fi multe de spus, inclusiv faptul ca in UE avem o situatie umilitoare. Romania produce doar 2,1 % din productia de tomate, 4,9% din cea de ceapa, 3,6% din cea de mere (apropo, Polonia detine 60%), 2,2 % din cea de cirese.
Pana la urma, cineva trebuie sa se incumete si sa colaboreze cu taranii pentru a salva agricultura Romaniei
*Comintern = internationala partidelor comuniste dirijate de Moscova.
**CAER = Consiliul de ajutor economic reciporc al statelor socialiste, infiintat dupa al doilea razboi, ca un fel de replica la Piata comuna europeana
In anul de gratie 2011, "valevizarea" agriculturii Romaniei este mai evidenta decat oricand, dar....in sens invers. Nu numai ca nu avem o agricultura performanta, dar am devenit piata de desfacere pentru majoritatea sortimentelor de legume fructe. Din cca 1 miliard Euro, cat este estimat deverul anual, in Romania, cca 60 % din consumul de legume si aproape 90 % din cel de fructe il reprezinta importurile. Cum de s-a ajuns la aceasta situatie incredibila? Niciun guvern nu a avut "indrazneala" de a propune o politica agricola viabila, care sa stimuleze nu doar imbogatirea unor grupuri de arendasi (deveniti, acum, mai rai decat mosierii secolului al 18-lea), ci si taranii, micii proprietari de terenuri agricole. Se spune in gura mare ca de vina este faramitarea proprietatii. Este, intradevar, o cauza. Dar nu principala. Ca unul care am analizat structura proprietatii agricole in mai multe state foste comuniste, am demonstrat ca si in Polonia, si in Ungaria (state puternice pe piata UE in sectorul agricol) situatia nu difera din punctul de privire al proprietatii, ca mica ferma, de pana la 4 ha, este dominanta in agricultura. Ceea ce a determinat dinamica agriculturii vecinilor nostri a fost, mai ales dupa aderarea la UE, crearea infrastructurii necesare valorificarii produselor in piete de gross, sprijinirea taranilor cu ajutoare de stat si garantii pentru utilizarea fondurilor europene, "regionalizarea" structurii productiei, stimularea cercetarii nationale pentru imbunatatirea bazei genetice si crearea de noi soiuri. Potrivit Organizatiei pentru comert si distributie de la Varsovia, 90% din hrana polonezilor este produsa pe plan local. Sprijinul pentru organizarea valorificarii productiei, precum si stimularea consumului, prin TVA redus la alimente, au determinat atat preturi reduse la cumparator, dar si competitia intre producatori. Cu un TVA de numai 5% pentru produsele netransformate - carne, lapte, fructe sau legume - si cu aceeasi taxa (care, pe timp de criza a fost diminuata de la 7% la 5%) pentru produsele agricole transformate, polonezii se pot lauda ca sunt cei mai mari producatori de mere din Europa, pe aceeasi treapta in ce priveste fructele rosii (capsuni, zmeura, cirese) s.a.
Micii fermieri romani sunt tinuti in stare de subzistenta - un barbarism devenit politica de stat in aceasta guvernare. Nimeni nu se uita nici la produsele lor si nici la viitorul lor. Sau daca cineva o face, asta se intampla numai pentru a-i face si mai saraci. Daca dumneavoastra sunteti curios sa aflati, pe calea internetului, firme romanesti de legume-fructe, veti fi surprins sa observati ca 99% sunt importatori si distribuitori. Ca urmare, in marile suprafete (hipermarketuri) poti sa cercetezi si cu lupa si nu o sa zaresti un produs cultivat in Romania. Sigur, pot fi una-doua exceptii.
Zilele acestea il auzeam pe ministrul agriculturii propunand solutia salvatoare: municipiile din tara sa rezerve la sfarsit de saptamana cate o strada pentru etalarea produselor taranesti. Asa se intampla - zice domnul ministru - la New York. Asta o fi salvarea micului fermier roman producator de legume-fructe, ca guvernul sa "imprumute" exemplul metropolei americane? Guvernantii nostri si asociatiile de profil nu au, oare, idei si solutii proprii?
Ar fi multe de spus, inclusiv faptul ca in UE avem o situatie umilitoare. Romania produce doar 2,1 % din productia de tomate, 4,9% din cea de ceapa, 3,6% din cea de mere (apropo, Polonia detine 60%), 2,2 % din cea de cirese.
Pana la urma, cineva trebuie sa se incumete si sa colaboreze cu taranii pentru a salva agricultura Romaniei
*Comintern = internationala partidelor comuniste dirijate de Moscova.
**CAER = Consiliul de ajutor economic reciporc al statelor socialiste, infiintat dupa al doilea razboi, ca un fel de replica la Piata comuna europeana
Nu doar la New York se fac piete ambulante, ci si in alte tari. Poate nu e o idee asa de rea. Ideile straine, daca sunt bune, pot fi importate, in loc sa asteptam la nesfarsit ideea neaosa geniala.
RăspundețiȘtergereLRG aveti dreptate, insa nici in SUA nici in alte tari unde se organizeaza asemenea piete ambulante, producatorii (la noi taranii, micii proprietari) nu asteapta o saptamana pentru a-si desface marfa. Peste tot sunt organizatii/companii care colecteaza, care colaboreaza cu micii sau marii producatori pentru stimularea productiei si valorificarea sa. In Romania nu se intampla, deocamdata, acest lucru. Din aceasta cauza scad mereu, in ultimii ani, si suprafetele cultivate si productia de legume fructe.
RăspundețiȘtergere