Treceți la conținutul principal

"Primavara araba", in toamna tarzie

Botezate, parca dinadins, de catre presa occidentala, "primavara araba", miscarile antidictatoriale de la Tunis, Cairo  si Tripoli, s-au ofilit, odata cu  anotimpul calendaristic. Abnegatiile "revolutionare" pe care le dovedeau acum un an, sau chiar mai incoace, cohorte de tineri sunt asezate intro noua ecuatie, unde necunoscuta este mai greu de rezolvat. Facebook-ul si Twitter-ul fac acum eforturi intense de a nu fi capacitate la "contra-revolutie" in Orientul Mijlociu, acolo unde "miscarile populare" s-au dovedit ofensive si chiar victorioase pentru putina vreme. Tunisul este asaltat saptamanal de revolte spontane ale membrilor sau simpatizantilor  partidului integrist islamic Enahda. Cairo si intregul Egipt sunt sub stare de alerta si doar frica de armata mai da speranta si siguranta viitorurlui. Libia lui Kadhafi este aproape in razboi civil. Tripoli este acum condus de un recunoscut fruntas al Al-Qaida, in discordata totala cu dorinta fruntasilor tribali ai zonei metropolitane. 
In acest context, sustinerea supradimensionata a unor capitale occidentale fata de "primavara araba" este si ea in declin evident. Presa europeana, mai ales, incearca acum sa discearna mai bine si sa influenteze deciziile politice astfel incat "tragedia" irakiana sa nu se repete, iar "democratia" de la Bagdad sa nu aiba un corespondent in aceasta arie geografica. Asta pentru ca, in urma revoltelor antidictatoriale, Europa s-a ales doar cu transfugi tunisieni, cu dezechilibrarea Parteneriatului euro-mediteraneean sau cu lipsa petrolului libian. 
"Primavara araba" nu poate fi comparata cu miscarile din estul Europei, din 1989, inglobate in sintagma "caderea zidului Berlinului".
Eliberarea popoarelor din Orientul Mijlociu de sub regimuri dictatorile sau de sub dictatura conservatorismului islamic se realizeaza dupa o alta logica. 
Luma araba isi croieste loc in modernitate si stabilitate numai daca reuseste sa instaureze, singura, democratia musulmana, asa cum Europa si-a consolidat si isi mentine existenta pe democratia crestina

Etichete:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Strategia (inexistenta) a exporturilor guvernului Boc

Decizia concernului Nokia de a delocaliza productia din Romania a fost trecuta de catre Guvernul Romaniei la capitolul "fapt divers". Ei, si ce?, parca nu o sa vina altii in locul lor!, au dat de inteles dl Boc si altii din anturajul sau. Este, inca odata, expresia lipsei de personalitate si de demnitate pe care Executivul de la Bucuresti o manifesta fata de probleme de mare interes pentru economia tarii, pentru statutul Romaniei in actuala conjunctura internationala.  Cand Nokia a plecat de la Bochum/Germania pentru Jucu/Cluj, nemtii s-au mobilizat cu mic cu mare (guvern si salariati) pentru a protesta fata de masura managementului finlandez. Au obtinut despagubiri serioase, cel putin pentru cei ramasi fara loc de munca. Acum, cand aceiasi "nomazi" de la Nokia inchid portile la Jucu, guvernul Boc nu incearca, macar, un gest de explicatie, ca sa nu vorbim de daune-interese (avand in vedere sumele mari de bani alocate de catre guvern pentru amenajarea parcului indust...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Căderea Egiptului

Maghrebul arab este in degringolada. La aproape o luna si o saptamana de la fuga dictatorului tunisian, Ben ali, Piata Tahrir (Libertatii, in limba araba) din Cairo "elibereaza" Egiptul. Miile si zecile de mii de protestatari, zi si noapte, au pus atata presiune incat puterea nu a mai rezistat. Presedintele Hosni Mubarak si-a data demisia, dupa ce cu o seara inainte credea ca face concesii strazii, prin transferarea unei parti a prerogativelor catre vicepresedintele tarii. Egiptul a aruncat "tirania" la cosul istoriei. Impactul acestei revolutii este cu totul altul decat cel din Tunisia. Egiptul este cea mai mare, cea mai influenta tara din Maghebul si Mashrekul (vestul si estul) arab. Egiptul a fost, dupa caderea imperiilor, "farul" civilizatiei arabe moderne. Nimic in regiune nu s-a realizat, din punct de vedere politic, diplomatic sau economic fara stirea si acordul Egiptului. Nici "unchiul Sam" nu facea nimic fara consultarea tarii piramidelo...
8 comentarii
Citiți mai multe

Despre problema ţărănească

L-am cunoscut, în ultima vreme, înainte de a muri, pe Victor Surdu mai îndeaproape. O relaţie profesionala, sa zic. Omul degaja încă generozitate si dorinţa de a face bine ţărănimii române. Acesta a fost un crez puternic  al lui Victor Surdu, inginer agronom si politician pentru cauza rurală. Printre puţinii, probabil, dedicat acestei cauze după '89. Partidul lui, Partidul Democrat Agrar din România a avut o existenţă zbuciumată si efemeră. A fost înfiinţat în 1990 si a dispărut (fiind înghiţit de unul fantomă, al lui Virgil Magureanu, în 1998). Problema ţărănimii române nu s-a îmbunătăţit nici pe vremea cand partidul lui Victor Surdu milita, chiar pe băncile uneia sau alteia din camerele parlamentului, si nici după. Am putea spune, chiar, ca starea ţărănimii s-a degradat, sărăcia a cuprins ca o viroză satele româneşti, locuitorii din rural au fost si...
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe