Treceți la conținutul principal

Davos, mondializarea si...criza capitalismului

In statiunea turistica din Alpii elvetieni, Davos, s-a deschis, la 26 ianuarie 2011, cea de-a 41-a reuniune a Forumului economic mondial (WEF). Ca de obicei, atmosfera este marcata nu doar de peisajul superb si fascinatia pârtiilor de schi, dar, deopotriva,  de "figurile" si virtutile de "guru" ai economiei pe care patronii multinationalelor si numerosi sefi de state (majoritatea din G20) incearca sa le afiseze si sa le demonstreze in fata prestigioaselor canale de televiziune. Lipsesc doar presedintii Obama si Hu, pentru ca  atat SUA cat si China si-au spus, recent, opinia vis-a-vis de problemele lumii.
O lume aflata in plina schimbare, nu doar pentru ca revolutia IT este in plina revelatie, ci si pentru ca, iata,  centrele de putere (economica si politica) isi deplaseaza punctele cardinale. De altfel, in tematica celor 4-5 zile ale forumului, America Latina detine o pozitie de prim plan, o parte dintre personalitatile de la Davos apreciind ca anii in care am intrat constituie "decada" Americii Latine. Fara indoiala, spunea PDG-ul Citibank "aceasta piata emergenta, impreuna cu Asia" isi va pune pecetea pe urmatorii 10 ani. Tendintele mondiale vor fi chiar mai nuantate, daca ne luam dupa cele ce a spus Azim Premji, presedintele grupului informatioc indian Wipro, anume ca asistam la "incetinirea dezvoltarii lumii occidentale si progrseul pietelor emergenete. Aceasta este o modificare completa a echilibrului puterilor" (!?-n.n.). In fata unei asemenea evaluari, fara indoiala ca discursurile domnului Sarkozy sau ale doamnei Merkel vor fulgui in deruta ce pune stapanire pe tarile dezvoltate, in general, si, in special,  pe Europa.
Gazda reuniunii, dl. Klaus Martin  Schwab (un economist german care, in 1971, a creat acest ONG, devenit repede o mare afacere si locul de intalnire a "intelligentiei" internationale), este si el de parere ca redresarea economica internationala (a lumii vestice) se afla pe o cale destul de "ingusta" si ca este necesara gasirea, de urgenta, a unei alte cai, de echilibru intre doua forte antagonice: austeritatea pentru redresare (sinonima, in general, cu sacrificii populare si diminuarea consumului) si, pe de alta, masuri pentru stimularea cresterii economice. 
De altfel, asa cum se asteapta multi dintre cei prezenti, redresarea economiilor dezvoltate este indispensabila  politicii de rigoare si reglementare a pietelor capitaliste. Aceasta pare a fi si substanta discursului lui Nicloas Sarkozy, presedintele in exercitiu al G8 si G20: sistemul capitalist a fost dereglementat si, consecinta fireasca, el va trebui pus pe caile regularizarii, asa cum ne invata odata domnul J.M. Keynes.
Va exista aceasta vointa? Daca privim  la efectele crizei din ultimii doi ani, atunci asa ar trebui sa se intample. Mai ales in Europa, unde, in  aceste zile, PIB-ul Marii Britanii se prabuseste, Grecia si Irlanda sunt  in recesiune, Spania are un somaj real de 25% (la fel ca in Algeria, Tunisia, Egipt), iar (un fapt de care nu se prea vorbeste) Ungaria, Bulgaria si Romania sunt in pragul falimentului (sau aproape), dupa cum speculeaza unele cercuri (poate FMI!?).
Auspiciile, in general fastuoase ale deschiderii Davosului au fost "umbrite" in acest an de sondajul efectuat, la cererea unui cotidian catolic din Franta, in randul a 10 dintre cele mai importante state din lume  (peste 6000 de repondenti, cca 600 din fiecare tara). Intrebarea, de esenta, a fost: Sunteti multumiti, voi cetateni ai Terrei, de capitalism? Surprizele socante nu erau asteptate cu atata vibratie intelectuala. La prima intrebare a chestionarului: privitor la economia de piata si capitalism, sunteti de parere ca acestea: a) sunt bune si trebuie pastrate/mentinute, b) sunte rele dar nu sunt cai mai bune si c) sunt rele si trebuie abandonate? Ei bine, cine credeti ca au cea mai mare incredere in virtutile capitalismului si ale economiei de piata? Acestia sunt cetatenii Pepublicii Populare Chineze, cu raspuns pozitiv in proportie de 65 %, urmati de australieni (63%), brazilieni (57%)  si americanii din SUA (55%). Cei mai nefriciti sunt francezii, care ar dori ca economia de piata si sistemul capitalist sa  fie abandonate (33%) pentru ca ele nu functioneaza bine (15%), urmati de italieni (22%, respectiv 26%) si olandezi (20%, respectiv 42%). O a doua intrebare care socheaza prin raspunsul popular este: "sunteti a) mai degraba de acord sau b) mai degraba in dezacord cu probabilitatea unei noi crize economice si financiare in urmatorii ani? Majoritatea absoluta din cele 10 tari sunt de parere ca aceasta criza va avea loc. Cei mai "convinsi" sunt francezii (91%), urmati de englezi, australieni si americani, cu, respectiv 88%, 83% si 82%. Doar olandezii si polonezii realizeaza un "scor" mai bun, respectiv 66 si 67%.
Mesajul clar al acestui sondaj de opinie inedit este acela ca, deja, mondializarea este privita cu suspiciune, iar valorile capitalismului postbelic se afla sub tirul foarte critic al opiniei publice din marile economii ale lumii. 
Ar fi interesant un sondaj asemanator in tari subdezvoltate, carora li se promitea acum 30-40 de ani o "noua ordine internationala" si sprijin din partea tarilor puternice pentru a iesi din mizerie si saracie. Din pacate, intre timp, sunt multe semnale ca tarile dezvoltate sunt mai sarace. Polii ordinii globale vor fi reasezati pe noi axe.
Va fi oare Romania aproape de vreuna dintre aceste axe ale bunastarii planetei?

Comentarii

  1. Probabil iesim ( macar partial ) din zodia USA si o sa intram in zodia Chinei. Sunt curios de evolutia relatiilor romano- ruse in urmatorii ani.

    RăspundețiȘtergere
  2. Daca am fi inteles la timp "mesajele" mondializarii, acum, poate, coordonatele politice si economice ale Romaniei ar avea alte dimensiuni. Asa, ramanem cantonati in "zodii"....
    Oricum, incercati sa descifrati:
    http://www.la-croix.com/Sondage-Ifop-pour-La-Croix-sur-les-Francais-et-la-mondialisa/documents/2453162/47603

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Strategia (inexistenta) a exporturilor guvernului Boc

Decizia concernului Nokia de a delocaliza productia din Romania a fost trecuta de catre Guvernul Romaniei la capitolul "fapt divers". Ei, si ce?, parca nu o sa vina altii in locul lor!, au dat de inteles dl Boc si altii din anturajul sau. Este, inca odata, expresia lipsei de personalitate si de demnitate pe care Executivul de la Bucuresti o manifesta fata de probleme de mare interes pentru economia tarii, pentru statutul Romaniei in actuala conjunctura internationala.  Cand Nokia a plecat de la Bochum/Germania pentru Jucu/Cluj, nemtii s-au mobilizat cu mic cu mare (guvern si salariati) pentru a protesta fata de masura managementului finlandez. Au obtinut despagubiri serioase, cel putin pentru cei ramasi fara loc de munca. Acum, cand aceiasi "nomazi" de la Nokia inchid portile la Jucu, guvernul Boc nu incearca, macar, un gest de explicatie, ca sa nu vorbim de daune-interese (avand in vedere sumele mari de bani alocate de catre guvern pentru amenajarea parcului indust...

Căderea Egiptului

Maghrebul arab este in degringolada. La aproape o luna si o saptamana de la fuga dictatorului tunisian, Ben ali, Piata Tahrir (Libertatii, in limba araba) din Cairo "elibereaza" Egiptul. Miile si zecile de mii de protestatari, zi si noapte, au pus atata presiune incat puterea nu a mai rezistat. Presedintele Hosni Mubarak si-a data demisia, dupa ce cu o seara inainte credea ca face concesii strazii, prin transferarea unei parti a prerogativelor catre vicepresedintele tarii. Egiptul a aruncat "tirania" la cosul istoriei. Impactul acestei revolutii este cu totul altul decat cel din Tunisia. Egiptul este cea mai mare, cea mai influenta tara din Maghebul si Mashrekul (vestul si estul) arab. Egiptul a fost, dupa caderea imperiilor, "farul" civilizatiei arabe moderne. Nimic in regiune nu s-a realizat, din punct de vedere politic, diplomatic sau economic fara stirea si acordul Egiptului. Nici "unchiul Sam" nu facea nimic fara consultarea tarii piramidelo...

Despre problema ţărănească

L-am cunoscut, în ultima vreme, înainte de a muri, pe Victor Surdu mai îndeaproape. O relaţie profesionala, sa zic. Omul degaja încă generozitate si dorinţa de a face bine ţărănimii române. Acesta a fost un crez puternic  al lui Victor Surdu, inginer agronom si politician pentru cauza rurală. Printre puţinii, probabil, dedicat acestei cauze după '89. Partidul lui, Partidul Democrat Agrar din România a avut o existenţă zbuciumată si efemeră. A fost înfiinţat în 1990 si a dispărut (fiind înghiţit de unul fantomă, al lui Virgil Magureanu, în 1998). Problema ţărănimii române nu s-a îmbunătăţit nici pe vremea cand partidul lui Victor Surdu milita, chiar pe băncile uneia sau alteia din camerele parlamentului, si nici după. Am putea spune, chiar, ca starea ţărănimii s-a degradat, sărăcia a cuprins ca o viroză satele româneşti, locuitorii din rural au fost si...