Constantin Răduţ

Astăzi, 11 aprilie, ca în fiecare luna, de altfel, Institutul Naţional de Statistica* a dat publicității comunicatul  privind populatia si fenomenele demografice in România. Situaţia este mai mult decat dramatică, este cutremurătoare. Toţi indicatorii demografici ai ţării reflecta starea unui popor subdezvoltat, subnutrit, lipsit de orice sentiment si ataşament fata de trecut,  prezent si viitor. Iată: numărul nascutilor in luna februarie 2011 a fost de 14 971, cel mai scăzut din ultimul an de zile; sporul natural (diferenta între nascuti si decedati) a fost de aproape 7000. Unii pot considera acestea drept simple cifre, date statistice, ca multe altele. De-asta nici nu le iau in seama. Citind informaţiile si graficele INS, nu este greu sa observi ca numărul nasterilor se "stabilizeaza" la o cotă tot mai joasă (sub bara critică de 15000/luna), ca ecartul dintre numărul nasterilor si cel al deceselor este tot mai larg, că, in acest fel, România se depopuleaza. Urmare a saraci

L-am cunoscut, în ultima vreme, înainte de a muri, pe Victor Surdu mai îndeaproape. O relaţie profesionala, sa zic. Omul degaja încă generozitate si dorinţa de a face bine ţărănimii române. Acesta a fost un crez puternic  al lui Victor Surdu, inginer agronom si politician pentru cauza rurală. Printre puţinii, probabil, dedicat acestei cauze după '89. Partidul lui, Partidul Democrat Agrar din România a avut o existenţă zbuciumată si efemeră. A fost înfiinţat în 1990 si a dispărut (fiind înghiţit de unul fantomă, al lui Virgil Magureanu, în 1998). Problema ţărănimii române nu s-a îmbunătăţit nici pe vremea cand partidul lui Victor Surdu milita, chiar pe băncile uneia sau alteia din camerele parlamentului, si nici după. Am putea spune, chiar, ca starea ţărănimii s-a degradat, sărăcia a cuprins ca o viroză satele româneşti, locuitorii din rural au fost si sunt doar o masa de manevra înaintea alegerilor locale sau parlamentare. Desi, în satele noastre au început sa "apară" şti

Ne dorim ori nu, vrem sau nu vrem România trece printro grava criza de identitate. Naţională si internaţională. Morala si economică. Politică si socială. Nu cu multă vreme în urma, un jurnalist belgian vorbea în fata studentilor de la  SNSPA despre România ca tara lui Renault Logan. Comemorarea revoluţiei ungare de la 1848 a avut mai mare fast în Transilvania decat în pusta maghiară. Europa vorbeşte de ţiganii români, "patria" acestora fiind adesea identificata cu spaţiul dintre Carpaţi si Dunăre. Criza economică în interiorul Uniunii Europene are drept criterii de referinţă si România, unde au avut loc cele mai mari curbe de sacrificiu, cu adanci urmări asupra stării de viata si civilizatie a populatiei. In organismele regionale, unionale si internaţionale, vocea României a amuţit. Pariul cu Marea Neagră, pe care miza preşedintele Basescu acum 5-6 ani este vetust sau, oricum, si-a pierdut sorgintea românească, dacă a avuto vreodată. Marile magistrale energetice visate din De