Constantin Răduţ

Mai sunt doi ani pana la implinirea a 100 de ani de la alcatuirea Romaniei Mari. Un vis implinit, atunci, in  1918,  pentru viata si speranta a multe generarii. Acum, in prag de 1 Decembrie 2015, cand vor mai fi inca doi ani pana la Marea Sarbatoare a neamului romanesc avem obligatia, cu totii, generatii noi si detasamente de  varsta a doua sau a treia sa ne indemnam pentru recapatarea Demnitatii Romaniei. In ultimii 25 de a ani, demnitatea si suveranitatea tarii  au avut mult de indurat si de suferit. Cultura si obiceiurile nationale au fost poluate si schimonosite de varii expresii ale unor grupuri straine, spre  indurerarea creatorilor, a creatiilor si a obiceiurilor noastre romanesti. Invatamantul nostru romanesc este poluat de tot  felul de proiecte si curricule venite de aiurea. Rostul lor este de a ne destrama fiinta nationala. Cinematografia romaneasca nu mai exista. O pleiada de creatori s-au cantonat in aruncarea cu noroi in simbolurile si demnitatile fiintei nat

Vineri seara, pentru ca intrasem, ca multi alti cetateni, in mini vacanta, zic: hai sa butonez televizorul. Nimic interesant. Toate canalele de la Bucuresti repeta aceleasi registre de stiri si subiecte, fiecare la comanda  patronului sau a prietenilor patronului. Se facuse tarziu si nu aveam somn. Dau de Banciu, la B1. Ia sa vad ce mai zice asta, imi spun. Il mai “vizitasem”, ad-hoc, dar de fiecare data mi-am dat seama ca individul nu are alura, nu are substanta, nu are atractivitate. Ce sa retii sau sa inregistrezi dintr-o emisiune de o ora in care individul foloseste cele mai triviale expresii si un limbaj in care limba romana este facuta harcea-parcea? Nu, nu m-a atras, desi unii imi spuneau ca este un individ cu mare cultura. Si eu l-am auzit, de vreo cateva ori, descriind tot felul de tari sau statiuni exotice din lume si am crezut ca omul  chiar a fost, a umblat, a cunoscut. M-am prins insa  ca individul regizeaza totul atunci cand l-a facut cu ou si cu otet de Joha

Societatea romaneasca pare naucita in ultimele doua saptamani. Poate sa fie “blestemul Colectiv”, dspre care am mai scris. Dar nu este asa. Implantarea sentimentului religios in afacerile societatii laice este unul  dintre cele mai nocive elemente care deruteaza, de 25 de ani, Romania. Insa, ceea ce s-a petrecut in ultimele zile nu are de-a face cu factori exogeni politicii. Toata invalmaseala de la varful societatii si politicii romanesti este un scenariu bine pus la punct si desfasurat intr-o operatiune la vedere. Inlaturarea de pe scena a partidelor politice s-a facut fara mari eforturi logistice. Caderea in  desuetudine a unor asa-zis lideri s-a realizat nu prin forta si nici cu ajutorul unui anume binom pe care il tot invoca unii. Procesul s-a desfasurat cu tact, cu masura si a fost punctual. O “lovitura” de palat care s-a mai intamplat in Romania doar inainte de caderea regimului autocrat al Regelui Carol al II-lea. Eliminarea de pe scena politica a rolului partidelo

Revad postarea mea din  20.11.2014 si observ ca este intrutotul verificata de cele intamplate, acum, dupa un an de zile. Iata ce scriam in noiembrie 2014: Luna noiembrie 2014 va ramane, fara  indoiala, una de referinta in istoria Romanei. Nu pentru ca favoritul la fotoliul de presedinte al tarii a pierdut intrun mod aproape inexplicabil. Au mai fost astfel de intamplari nu doar in Romania, ci si in multe alte state, mari sau mici. Sa ne amintim doar de supriza pe care Obama a provocat-o in ceea ce numim cea mai democrata tara din lume. Noiembrie 2014, mai precis 16 noiembrie, va ramane in istoria Romanei ca un eveniment major, de raspantie, am zice, pentru cel putin trei motive. Primul este acela ca romanii au ales in functia suprema un minoritar. Din     cele 20 de milioane de romani vorbitori de limba romana, alegerea a facut ca un candidat, dintre cei cca 300 mii vorbitori de limba germana, sa fie pe placul votantilor.  Un minoritar dintro etnie minuscula. O etnie care nu are

In aceasta luna, romanii de pretutindeni vor aniversa marea victorie de la 16 noiembrie. Ziua in care, pentru prima data in istoria sa moderna, Romania a asezat   in fruntea statului un minoritar, un politician de alta etnie si religie decat cea a majoritatii populatiei tarii. Anul trecut, pe vremea aceasta, se contura  un mare val de coeziune nationala, la care participau si romanii plecati pe aiurea, cu treburi sau fara,  pentru un inceput nou in istoria noastra. Asteptarile erau atat de mari incat nimeni si nimic nu putea urni hotararea a milioane de cetateni. Cu totii voiau schimbarea. Cu totii erau setati pe identificarea unor noi coodonate in viata politica si sociala a tarii. Si dorinta majoritatii s-a implinit. De atunci, luna de luna, saptamana de saptamana , zi de zi majoritatea celor care s-au jertfit pentru  gasirea si inscaunarea unui nou lider au asteptat schimbarea. Care nu a venit nici pana in ziua de astazi. Dimpotriva, tara s-a afundat si mai rau intr-o sta