Revad postarea mea din 20.11.2014 si observ ca este intrutotul verificata
de cele intamplate, acum, dupa un an de zile.
Iata ce scriam in noiembrie 2014:
Luna noiembrie 2014 va ramane, fara indoiala, una de
referinta in istoria Romanei. Nu pentru ca favoritul la fotoliul de presedinte
al tarii a pierdut intrun mod aproape inexplicabil. Au mai fost astfel de
intamplari nu doar in Romania, ci si in multe alte state, mari sau mici. Sa ne
amintim doar de supriza pe care Obama a provocat-o in ceea ce numim cea mai
democrata tara din lume. Noiembrie 2014, mai precis 16 noiembrie, va ramane in
istoria Romanei ca un eveniment major, de raspantie, am zice, pentru cel putin
trei motive.
Primul este acela ca romanii au ales in functia suprema un
minoritar. Din cele 20 de milioane de romani vorbitori
de limba romana, alegerea a facut ca un candidat, dintre cei cca 300 mii
vorbitori de limba germana, sa fie pe placul votantilor. Un minoritar
dintro etnie minuscula. O etnie care nu are nimic de-a face cu ceea ce unii
numesc dinastie germana in epoca de modernizare a statului roman. Klaus
Iohannis nu are nici in clin nici in maneca cu germanofilia din perioada de
inceputuri a Romaniei moderne. Iohannis este exponentul unui curent de
parveniti politici, de politruci (cum bine nimerise sa spuna chiar dumnealui
intro declaratie publica). Pe deasuupra este si o persoana fara trecut politic,
fara experienta in structurile nationale, fara conexiuni in lumea politica sau
socio-culturala. Fara nicio anvergura. Iohannis este un personaj cunoscut in
cerurile Forumului democrat german (o asociatie etnica, la fel ca cea maghiara
sau cea tiganeasca) drept avar, megaloman si lipsit de cultura, mai ales politica.
Interesul sau imediat a fost acela de a recupera cat mai mult din averea
fostelor organizatii germane ale caror proprietati au fost nationalizate pe
timpul comunismului. Inclusiv a unor organizatii banuite ca au colaborat cu
fostele servicii fasciste. Un personaj care a pus inaintea familiei bogatia
imobiliara.
Al doilea element ce poate defini ziua de 16 noiembrie 2014
drept una de mare impact asupra prezentului si viitorului nostru este cel care
priveste provocarile ce asteapta statul national unitar roman, asa cum
este el definit in actuala Constitutie. Una dintre temele (putine, este
adevarat) pe care a reusit dl Iohannis sa le proclame in discutiile publice a
fost aceea a modificarii rapide a legii fundamentale a statului (Constitutia).
Ce resorturi il indeamna pe dl Iohannis la aceasta graba? Poate fi
chiar surprinzator, dar, in aceste zile a nuantat aceasta tema prin
sugestiile privitoare la rolul bugetului de stat in functionarea economiei, ca
entitate teritoriala nationala. Dl Iohannis ne face sa credem ca misiunea
sa este aceea de a structura societatea romaneasca dupa anumite regiuni
geografice. Si, de ce nu, chiar entice. Daca bugetul de stat nu trebuie sa mai
fie national (la scara intregului stat), atunci el va fi unul regional. Iar la
scara nationala nu are cum sa fie decat unul federal. Daca bugetul
este federal, atunci, logic, este ca toate structurile natiunii nu au decat sa
fie regionale si federale. Este exact teza pe care o impartaseste si cea mai
mare minoritate din Romania (cea maghiara). Ea este o teza pe care o
impartaseste si marele nostru vecin de la rasarit, Federatia Rusa. Chiar in
seara aceasta am ascultat inerviul de care Vladimir Putin l-a acordat
televiziunii germane ARD. Acolo, Putin sugera foarte convingator ca Ucraina nu
are decat sa se impace cu statutul de stat federal, avand in vedere faptul ca
populatia vorbeste si este nativa fie rusa, fie maghiara, fie poloneza (nu a
mentionat si romana, desi romanii sunt printre cei mai multi minoritari din
Ucraina). Iar faptul ca aproape 85 % dintre maghiarii din Romania care au
votat si l-au insemnat pe Iohannis nu trebuie trecut cu vederea. Niciodata
maghiarii din Romania nu au votat atat de masiv impotriva stangii politice
autohtone. Este un semnal ca o speranta licareste la orizont? Intrarea intrun
con de umbra a politicienilor maghiari din Romania este un element
sugesitv din unghiul in care incercam sa privim lucrurile.
In fine, pentru ca spatiul poate deveni plictisitor, este
de mare mirare mobilizarea diasporei pentru aceste alegeri. Inainte de primul
tur al prezidentialelor nimic nu prevestea mobilizarea si furia atat de
invresunata a asa-zisei diaspore. Dupa ce zeci de ani forte ale
intelectualitatii locale si din afara maltratau lipsa de unitate si nationalism
a celor plecati mai demult sau mai de curand din tara, pentru faptul ca nu sunt
uniti, ca nu stiu sa-si apere intersele in tarile de resedinta si in
raport cu tara-mama, iata ce ne este dat sa vedem. Cozi imense pentru
exercitarea dreptului la vot. Legal, totul este normal. Anormala ni se pare
mobilizarea. Instantanee. Atroce. Rebela. Furioasa. Uneori nebuna. Vrem sa ne
aparam tara! Parca un resort milenar ia trezit pe romanii nostri de dinafara
granitelor. Care romani? Am fost si sunt in relatii cu mai multe cercuri
de romani din Franta. I-am vazut si la ei acasa cat de nepasatori erau si
sunt cu viata semenilor lor din Tara. Daca in perioada interbelica Parisul si
Geneva si Londra si multe alte mari orase din Europa aduceau laude natiei
romane si personajelor sale traitoare in interiorul Romaniei sau in interiorul
tarii primitoare, dupa razboi lucrurile s-au schimbat cu 360 de grade. De
inteles, avand in vedere contextul istoric, politic, geopolitic etc. Dar dupa
1990, oare romanii din afara de ce nu au intors fata catre tara. Unii poate au
avut motive, sa zicem, genealogice. Dar cei din generatiile mai apropiate? De
ce nu au facut front unit cand tara lor era improscata cu noroi pe nedrept. De
ce, de pilda, romanii din Paris nu au iesit sa demonstreze pe strazile
metropolei fata de jignirile publice ca noi (si ei, inclusiv) suntem o natie de
tigani. Au tacut malc. S-au pitit, fiecare cum a stiut mai bine sa se ascunda.
Unde este intelectulitatea romana din diaspora. A auzit cineva despre vreo
manifestare culturala, stiintifica, economica ori politica initiata sau
coordonata de vreo personalitate sau grup de intelectuali din Paris sau din
Franta? Eu nu. Ati auzit, oare, de vreo organizatie non-guvernamentala
alcatuita din romani care sa vorbeasca sau sa scrie sau sa actionaze in
interesul Romaniei? Nu. De ce? Pentru ca diaspora romaneascca nu exista. In
raport cu cea poloneza in Franta sau cu cea maghiara in America.
Pai daca nu exista, cum de au aparut hoarde de romani sa
voteze pe 16 noiemnbrie. Daca este vreo enigma, ea va fi adusa la suprafata.
Asa zisa dispora care s-a afirmat in al doilea tur al
alegerilor prezidentiale este o actiune care isi va dezvalui , in curand,
adevara fata. Ea nu lupta impotriva "sistemului". Din simplul motiv
ca Iohannis este parte a sistemului. Partidul pe care il/l-a condus este un
melanj de potentati ce s-au imbuibat sub obladuirea guvernarii Basescu. Este,
poate, bine ca ea, asa-zisa diaspora sa ii pune deja intrebari noului sistem.
Iar Iohannis trebuie sa fie cel care ne da raspunsul. Mai
tarziu sau mai devreme.
P.S: Ceea ce face si “scrie”Traian Basescu este doar evidenta smecheriei unui securest incurabil, profitor
si lacom
Comentarii
Trimiteți un comentariu