Nu va mai amestecati in viata noastra !

De ani de zile, tara noastra a devenit un camp de execrabila bataie de joc a unor indivizi din interiorul teritoriului national si din partea unor rezidenti, Cei mai multi cu rang diplomatic.

In ultima vreme, detractori ai Romaniei isi inmultesc vociferarile. Fie ca este vorba de starea economiei, de starea justitiei, de granitele tarii, de istoria si viitorul nostru.

Desi nu mai suntem sub tutela juridica a niciunui imperiu de aproape 150 de ani, tentatia imperialista a unor state din  jurul nostru sau din departari se intensifica. Iar formele de ingerinta sunt dintre cele mai perverse.

Anul trecut ma aflam in  vacanta la Sighisoara. O perla de oras din inima tarii. Proprietara pensiunii, o romanca,  fosta lucratoare intr-o fabrica cu profil tehnic ce daduse faliment, s-a reconvertit la turism. Intre alte povestioare am aflat ca fiul sau este elevul unui liceu ales din oras. Liceul este cautat pentru ca este subventionat de organizatii austriece. Mi s-a povestit ca subventionarea elevilor nu este asa de dragul de a face bine comunitatii, ci cu un scop foarte pragmantic. Liceul producea meseriasi care, in   schimbul subventiilor primite in timpul scolarizarii, erau contractati pentru a lucra, la terminarea scolii, in Austria. Este aceasta o forma de neoimperialism? Este, desigur.

De la instalarea guvernului asa-zis tehnocrat la Bucuresti, revarsarile de sfaturi si dadaceli sunt tot mai evidente. Chiar in aceste zile, cand guvernul a produs o hotarare controversata privind aplicarea unei decizii a Curtii Constitutionale, cativa sefi de misiuni diplomatice de la Bucuresti s-au invrednicit sa sprijine aceasta initiatiava. O initiativa care, spun cei mai multi politicinei, si mai mult, chiar organizatii profesionale ale juristilor din tara noastra, inlaca principiile Constitutiei si ale statului de drept,  Nu aceeasi este parerea mai multor sefi de misiuni diplomatice. Care, prin comportamentul lor, si sub pavaza combaterii  coruptiei, incurajeaza puterea institutiilor de forta in locul institutiei parlamentare si a celor liber alese. Cu ce drept aceste ambasade acreditate la Bucuresti se amesteca in treburile noastre interne si ne dau sfaturi dupa sfaturi? Care reglementare internationala privind statutul diplomatic il indrituieste pe ambasadorul X sau Y sa isi exprime opinia vis-a-vis de  una sau alta dintre directiile in care trebuie sa mearga tara noastra. Sunt state precum U.K sau U.S. sau Germania tutorele nostru?

Spre surprinederea cetateanului de rand, autoritatile de la Bucuresti nu fac altceva decat sa multumeasca si sa se incline pana la pamant in fata sfaturilor  si indicatiilor venite de la misiunile diplomatice agreate in Romania.

Astfel de gesturi sunt catalogate drept incalificabile de catre alte state.

De exemplu, zilele trecute, Polonia, stat care pana mai ieri era exemplul-exemplelor de buna purtare si democartie din fostul bloc comunist, se confrunta cu o situatie unica in  ultimii 25 de ani in  tota regiunea. Dupa o cercetare la fata locului, Comisia de la Venetia (bratul juridic al Consiliului Europei) a decis ca autoritatile de la Varsovia au incalcat principiile democratice atunci cand au modificat abuziv Legea Tribunalului Constitutional. Reactia varfurilor statului si ale partidului de guvernamant a fost si este din ce in ce mai virulenta. “Amestec in treburile interne ale tarii”, striga in cor oficialii de la Varsovia. Mai mult, aflat in vizita  la Praga, Presdintele Poloniei (Andrzej Duda) punea presiune si mai mare: “Duda said that every country should settle its own sovereign affairs, “without having to listen to instruction from European institutions or even other countries”. Omologul sau din Rep. Ceha, Milos Zeman, nu s-a lasat mai prejos. Citam dintr-un comunicat de presa: “The Czech president said that Brussels should not “moralise” to Poland. “I expressed the view that the Polish government, which was created as a result of free elections, has every right to carry out activities for which it received a mandate in these elections. "It should not be subject to moralising or criticism from the European Union, which should finally focus on its primary task – to protect the external borders of the Union,” Zeman said”.

Daca in  Romania s-ar intampla ceea se intampla in Polonia sau Ungaria pe planul democratiei interne, probabil ca unii sefi de misiuni diplomatice ar cere traducerea oficialilor romani la Tribunalul de la Haga, nu-i asa?

La noi, chiar daca nu se intampla asa ceva, tot suntem balacariti in fel si chip.

Calul de bataie este criminalitatea economica. Hans G. Klemm sau Paul Brummell ne trag mereu de urechi din cauza faptului ca avem coruptie mare si criminaliate econonomica. Avem, nimeni nu zice ca nu avem. Dar au si alte state. Au si companii multinationale care se imbogatesc pe toata suprafata pamantului, nu doar din inteligenta economica su tehonologiile inalte, dar si prin frauda fiscala. Prin inalbirea unor bani negri.

Fara niciun pardon spunem ca  frauda fiscala si inalbirea banilor sunt patente americane. Si britanice. Iar acestea sunt aisbergurile criminalitatii economice.

Specialistii in domeniu, arata ca la sfarsitul secolului al XIX-lea, doua state americane, New Jersey si Delaware intampinau mari probleme bugetare. Negasind nicio cale de crestere a veniturilor bugetare, guvernatorii celor doua state primesc vizita unor avocati new-yorkezi care le sugereaza ca unul dintre mijlocele de a-si imbunatati situatia fiscala ar fi sa propuna companiilor americane sa se inregistreze in registrele lor comerciale asigurandu-le ca “vor avea mai putine controale si ca vor plati impozite mai mici decat in alte state”. Adica vor deveni ceea ce mai tarziu s-a impus in   terminologia economica, drept “paradisuri fiscale”. Si acum Delaware este principalul stat american unde sunt inregistrate companiile New York Stock Exchange.

Un alt exemplu. In anul 1929, societatea Egyptian Delta Land and Investment, un promotor imobiliar britanic care opera in Egipt, si-a ales un  un sediu social si un consiliu   de administratie fictiv cu sediul la Cairo pentru a scapa de povara fiscala Londrei. Aceasta,  se spune, este una dintre bornele rezidentelor fiscale fictive care apoi au luat amploare in Europa dupa modelul american.

In secolul al XX-lea paradisurile fiscale au adus mari beneficii marilor companii transnationale, in special celor americane.

In a doua jumatate a secoului trecut, multinationalele care isi aveau sedii sociale in paradisuri fiscale au prosperat foarte mult in dauna bugetelor nationale si, mai ales, a celor din statele sarace. In urma cu cativa ani, Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OECD) a constat că în lume există treizeci şi cinci de paradisuri fiscale. Cele mai cunoscute  erau Andorra, Insulele Virgine Britanice, Seychelles, Insulele Cayman, Luxemburg, Cipru sau Malta. În toate aceste state, legislaţia permite înfiinţarea aşa numitelor firme „offshore”. Acestea profită de diferenţele de legislaţie fiscală dintre două sau mai multe ţări si sunt utilizate pentru spălarea banilor obţinuţi ilegal sau, cel puţin, pentru evaziune fiscală.

Cel mai mare paradis fiscal al comunităţii europene este Marele Ducat de Luxemburg, unde funcţionează 141 de bănci din 26 de ţări, aducându-i reputaţia de oază fiscală sigură.
În urma presiunilor internaţionale, unele dintre aceste state au fost obligate să-şi modifice legislaţia.

La mijlocul deceniului pe care il parcurgem, jumatate din intermedierile bancare internationale, spun analistii in domeniu, se desfasurau prin paradisurile fiscale. Acestea « tehnica » a sistemului bancar american, si nu numai, au jucat un rol incontestabil in criza subprimes.

In ultimele luni mari companii americane, precum Google, au fost sanctionate in Europa pentru diverse abateri de la legile europene sau nationale.

Coruptia nu s-a inventat in Romania. Avem insa datoria sa o combatem cu toata hotarerea si puterea. Si stim sa facem asta.

Nu trebuie sa ne dea nimeni lectii.

Asa cum nu trebuie sa ne dea lectii nici in alte domenii.

Nu va mai amestecati in viata noastra !