Constantin Răduţ

Mai sunt doi ani pana la implinirea a 100 de ani de la alcatuirea Romaniei Mari. Un vis implinit, atunci, in  1918,  pentru viata si speranta a multe generarii. Acum, in prag de 1 Decembrie 2015, cand vor mai fi inca doi ani pana la Marea Sarbatoare a neamului romanesc avem obligatia, cu totii, generatii noi si detasamente de  varsta a doua sau a treia sa ne indemnam pentru recapatarea Demnitatii Romaniei. In ultimii 25 de a ani, demnitatea si suveranitatea tarii  au avut mult de indurat si de suferit. Cultura si obiceiurile nationale au fost poluate si schimonosite de varii expresii ale unor grupuri straine, spre  indurerarea creatorilor, a creatiilor si a obiceiurilor noastre romanesti. Invatamantul nostru romanesc este poluat de tot  felul de proiecte si curricule venite de aiurea. Rostul lor este de a ne destrama fiinta nationala. Cinematografia romaneasca nu mai exista. O pleiada de creatori s-au cantonat in aruncarea cu noroi in simbolurile si demnitatile fiintei nat

Vineri seara, pentru ca intrasem, ca multi alti cetateni, in mini vacanta, zic: hai sa butonez televizorul. Nimic interesant. Toate canalele de la Bucuresti repeta aceleasi registre de stiri si subiecte, fiecare la comanda  patronului sau a prietenilor patronului. Se facuse tarziu si nu aveam somn. Dau de Banciu, la B1. Ia sa vad ce mai zice asta, imi spun. Il mai “vizitasem”, ad-hoc, dar de fiecare data mi-am dat seama ca individul nu are alura, nu are substanta, nu are atractivitate. Ce sa retii sau sa inregistrezi dintr-o emisiune de o ora in care individul foloseste cele mai triviale expresii si un limbaj in care limba romana este facuta harcea-parcea? Nu, nu m-a atras, desi unii imi spuneau ca este un individ cu mare cultura. Si eu l-am auzit, de vreo cateva ori, descriind tot felul de tari sau statiuni exotice din lume si am crezut ca omul  chiar a fost, a umblat, a cunoscut. M-am prins insa  ca individul regizeaza totul atunci cand l-a facut cu ou si cu otet de Joha

Societatea romaneasca pare naucita in ultimele doua saptamani. Poate sa fie “blestemul Colectiv”, dspre care am mai scris. Dar nu este asa. Implantarea sentimentului religios in afacerile societatii laice este unul  dintre cele mai nocive elemente care deruteaza, de 25 de ani, Romania. Insa, ceea ce s-a petrecut in ultimele zile nu are de-a face cu factori exogeni politicii. Toata invalmaseala de la varful societatii si politicii romanesti este un scenariu bine pus la punct si desfasurat intr-o operatiune la vedere. Inlaturarea de pe scena a partidelor politice s-a facut fara mari eforturi logistice. Caderea in  desuetudine a unor asa-zis lideri s-a realizat nu prin forta si nici cu ajutorul unui anume binom pe care il tot invoca unii. Procesul s-a desfasurat cu tact, cu masura si a fost punctual. O “lovitura” de palat care s-a mai intamplat in Romania doar inainte de caderea regimului autocrat al Regelui Carol al II-lea. Eliminarea de pe scena politica a rolului partidelo

Revad postarea mea din  20.11.2014 si observ ca este intrutotul verificata de cele intamplate, acum, dupa un an de zile. Iata ce scriam in noiembrie 2014: Luna noiembrie 2014 va ramane, fara  indoiala, una de referinta in istoria Romanei. Nu pentru ca favoritul la fotoliul de presedinte al tarii a pierdut intrun mod aproape inexplicabil. Au mai fost astfel de intamplari nu doar in Romania, ci si in multe alte state, mari sau mici. Sa ne amintim doar de supriza pe care Obama a provocat-o in ceea ce numim cea mai democrata tara din lume. Noiembrie 2014, mai precis 16 noiembrie, va ramane in istoria Romanei ca un eveniment major, de raspantie, am zice, pentru cel putin trei motive. Primul este acela ca romanii au ales in functia suprema un minoritar. Din     cele 20 de milioane de romani vorbitori de limba romana, alegerea a facut ca un candidat, dintre cei cca 300 mii vorbitori de limba germana, sa fie pe placul votantilor.  Un minoritar dintro etnie minuscula. O etnie care nu are

In aceasta luna, romanii de pretutindeni vor aniversa marea victorie de la 16 noiembrie. Ziua in care, pentru prima data in istoria sa moderna, Romania a asezat   in fruntea statului un minoritar, un politician de alta etnie si religie decat cea a majoritatii populatiei tarii. Anul trecut, pe vremea aceasta, se contura  un mare val de coeziune nationala, la care participau si romanii plecati pe aiurea, cu treburi sau fara,  pentru un inceput nou in istoria noastra. Asteptarile erau atat de mari incat nimeni si nimic nu putea urni hotararea a milioane de cetateni. Cu totii voiau schimbarea. Cu totii erau setati pe identificarea unor noi coodonate in viata politica si sociala a tarii. Si dorinta majoritatii s-a implinit. De atunci, luna de luna, saptamana de saptamana , zi de zi majoritatea celor care s-au jertfit pentru  gasirea si inscaunarea unui nou lider au asteptat schimbarea. Care nu a venit nici pana in ziua de astazi. Dimpotriva, tara s-a afundat si mai rau intr-o sta

Nicolas Maure este presedintele Grupului Dacia-Renault Romania. Are o raspundere imensa pentru ca marca Dacia sa reprezinte, in continuare, unul dintre motoarele Grupului francez Renault. Pana acum, de peste 15 ani, Dacia si-a facut datoria fata de patronii de la Boulogne-Billancourt . Intelegem prin asta parteneriatul intre investitorii francezi si echipa de mii de muncitori si ingineri romani care au readus marca Dacia la stralucirea pe care o are de ani buni. In Romnaia si in Europa. Nu avem de gand sa intram in detaliile Daciei. Am pomenit de domnul Maure, pentru ca el este cel care ne da mereu avertismente. Cel putin asa interpreteaza o parte a presei din Romania remarcile pe care presedintele Dacia Romania le face asupra unor stari de lucruri din tara noastra. Ultima remarca, sau avertisment, este aceea ca Romania trebuie sa aiba un ritm de crestere de 7%, daca vrea sa conteze in viitorul Europei si daca isi doreste sa fie o forta economica. Cu o crestere economica de 3-

Astazi, cand cititi aceste randuri, la Bruxelles, Jean-Claude Junker striga catalogul si imparte “prada”. Dupa cum urmeaza: Germania: 31 444,  Franta 24 031,  Spania: 14 931, Polonia: 9287, Olanda: 7214, Romania:  4646, Belgia: 4564, Suedia: 4469, Austria: 3640, Portugalia: 3067. Acesta este “top”10 al cotelor de imigranti pe care statele membre sunt obligate sa le accepte. In numele solidaritatii europene si al numarului de populatie nationala. Pentru ca numarul populatiei fiecarei tari a fost unul dintre criteriile de baza al alocarilor facute de Comisia Europeana. Sunt exceptate: Regatul Unit, Danemarca si Irlanda (negocieri in curs), dar si Ungaria, Italia si Grecia, state care, se spune, ar avea “capacitatile” pline pana peste puteri. Desi in unele capitale (inclusiv Bucuresti) se face “opozitie” electorala, Doamna de Fier a Uniunii Europene (am numit-o pe cancelarul german) nu va accepta nicio solutie de mare compromis.  Doar unele de nuanta. Nu  de nuanta ideologica sau re

Botezate, parca dinadins, de catre presa continentala, "primavara araba", miscarile antidictatoriale de la Tunis, Cairo  si Tripoli, s-au ofilit, odata cu  anotimpul calendaristic. Abnegatiile "revolutionare" pe care le dovedeau, acum trei-patru ani,  cohorte de tineri sunt asezate intr-o noua ecuatie, unde necunoscuta este mai greu de rezolvat. Facebook-ul si Twitter-ul fac acum eforturi intense de a nu fi capacitate la "contra-revolutie" in Orientul Mijlociu, acolo unde "miscarile populare" s-au dovedit ofensive si chiar victorioase pentru putina vreme. Tunisul este asaltat saptamanal de revolte spontane ale membrilor sau simpatizantilor  gruparilor integriste islamice. Cairo si intregul Egipt sunt sub stare de alerta si doar frica de armata mai da speranta si siguranta viitorurlui. Libia fostului  colonel Kadhafi s-a cufundat intr-un razboi  al militiilor locale, interesate mai ales de soarta banilor din petrol. Cea mai dramatica stare de

Dupa cum evolueaza evenimentele pe scena politica nationala si din principalul partid de guvernamant, numaratoarea inversa pentru guvernarea lui Victor Ponta a inceput de vreo cateva saptamani. Cea mai curioasa voce care pune presiune pe echipa de la Palatul Victoria este seful (provizoriu) al Partidului Social Dempocrat, Liviu Dragbea. Desi acesta nu are nici autoritate morala si nici  anvergura politica este, totusi, singura figura evidenta din coalitia de guvernare. Aceasta pentru ca Victor Ponta, politician tanar, nu a avut flerul de a isi inchega o echipa de lucru, un grup de rezerva care sa intre pe scena politica intr-o situatie sau alta. Poate ca Victor Ponta s-a crezut de neinlocuit. Din unghiul de vedere al evolutiei guvernarii lui Victor Ponta, adica din primavara lui 2012, sigur lucrurile par ceva mai semnificative si consistente. Prima obligatie a guvernarii Ponta, aceea de a da romanilor ceea ce guvernarea prost inteleasa si aplicata de Traian Basescu le luase, s-a i

Cand tanarul prim ministru Victor Ponta spunea la un moment dat “ Guvernatorul BNR are intotdeauna dreptate”,  o facea in mod peiorativ. Mugur Isarescu este mult mai abil si mult mai mobilat cu masti  perverse pentru a nu fi reactionat direct si fara menajamente. Dimpotriva, pana la alegerile noului  Consiliu de Administratie al Bancii centrale parea un mare sustinator al guvernarii Uniunii Social Liberale. O uniune de partide fara precedent in istoria moderna a tarii. Nici in perioada interbelica si, cu atat mai putin in anii de democratie de dupa 1989, Romania nu reusise o coalitie politica din care doua mari curente sa fie brat la brat pentru interesul Romaniei. In naivitatea sa juvenila, in toiul framantarilor pentru prezidentialele din 2014 Victor Ponta spunea despre Isarescu: "Sunt convins ca Isarescu vrea un nou mandat la Banca Nationala.   Eu cred ca stabilitatea noastra in ceea ce priveste Banca Nationala e un bun castigat. Probabil ca va ramane pe  viata  daca lucru