Constantin Răduţ

Noul ministru al Afacerilor Europene nu s-a sfiit, la nici cateva saptamani de la instalare, sa evidentieze superficialitatea si dezinteresul guvernului in care tocmai a fost cooptat de a utiliza fondurile nerambursabile puse la dispozitie de Uniunea Europeana,in exercitiul financiar 2007-2013. Domnul Leonard Orban a spus raspicat: rata de absorbtie a fondurilor structurale, din 2007 pana in  prezent, este de numai 3,7%, cea mai mica din toate noile state membre (NSM). Nu de 10 % si nici de 14 %, cum pretindeau acum vreo tre-patru luni  divesri functionari din Palatul Victoria. In acest fel, ministrul a devoalat minciuna si prefacatoria cu care ne invaluiau primul ministru si asa-zisa sa consiliera economica. 3,7 %  este nota exacta a (in)capacitatii echipei guvernamentale de la Bucuresti de a gestiona nu doar o resursa gratuita, dar si starea economica generala a tarii.  Sa vedem de ce? In vremuri de criza, precum cele pe care le traverseaza si Uniunea Europeana, pentru statele din  E

Criza economica din Grecia, mai ales, si atitudinea haotica a statelor membre fata de problematica in cauza a adus, din nou, in actualitate statutul geopolitic al Uniunii Europene. Presedintele Romaniei nu este deloc original atunci cand tot invoca "riscul de a lansa" sintagma  Statele Unite ale Europei. De la Tratatul de la Roma, din 1957,  prin care s-a constituit Comunitatea Economica Europeana  si pana in  prezent, unitatea strategica a Europei a fost mereu in obiectivul statelor initiatoare si motoare ale UE. Asa se face ca pana in 1968 Europa comunitara detinea, deja, o uniune vamala si o piata agricola comuna. Termenul de Piata Comuna europeana era deja consacrat in anii 70'-80'. In 1993, Comunitatea Europeana este rebranduita in Uniune Europeana, conform deciziilor Tratatului de la Maastricht. Totusi, Tratatul de la Lisabona (care trebuia sa fie "legea suprema'-"constitutia", intrat in vigoare la 1 ianuarie 2009), nu se dovedeste  viabil pen

Fruntasi politici sau reprezentanti ai diverselor grupuri de interese din agricultura nu inceteaza sa reclame restrangerea, daca nu chiar desfiintarea micii proprietati agricole din  peisajul economic al Romaniei. Aceasta, mica proprietate, se zice adesea, este cauza faptului ca romanii mananca din import o buna parte din produsele agroalimentare.  Lucrurile nu stau chiar asa, sau, mai precis, nu mai stau deloc asa. Potrivit statisticilor provizorii ale recensamantului agricol, 2010/2011, Romania a facut progrese semnificative in ce priveste ponderea micilor gospodarii  in totalul explotatiilor agricole. Intre 2003 si 2010, numarul exploatatiilor agricole a scazut cu cca 630 000, aceasta reducere repezenatand in procente 14%. Suprafata medie a unei ferme/exploatatii agricole a ajuns in 2010 de peste doua ori mai mare decat acum 7 ani, adica la 3,4 ha. In acest ritm,  daca nu chiar mai intens, in urmatorul deceniu si jumatate,  Romania va ajunge la un numar de sub 2 milioane exploatatii

Anul 2011 se scurge incet, dar sigur, in nesiguranta si incertitudinea viitorului. Guvernul este debusolat si speriat de noua recesiune care se anunta in Vest. Tributar al unicei sanse - exporturile, executivul de la Bucuresti are deja cosmaruri. Institutul National de Statistica tocmai a anuntat ca in august valoarea exportului a fost mai mica cu 8,4-8,5 % fata de iulie a.c., iar deficitul comercial a fost mai mare decat in aceeasi luna din 2010. Daca motorul exporturilor se gripeaza, atunci populatia trebuie sa stranga si mai mult cureaua. PLANUL DE AUSTERITATE este pregatit, nu doar psihologic (a se vedea trambitasii, gen directori din BNR etc). Presedentia ne anunta ca spitalele trebuie sa devina SRL-uri (adica sa nu mai aiba griji Palatul Victoria de sanatatea populatiei), dupa ce educatia a fost decimata. Bancherii fac socoteala la creditele restante si vad ca ele sunt in crestere. O analiza de specialitate arata ca primariile sunt in colaps financiar, nu au cu ce sa-si plateasac

Botezate, parca dinadins, de catre presa occidentala, "primavara araba", miscarile antidictatoriale de la Tunis, Cairo  si Tripoli, s-au ofilit, odata cu  anotimpul calendaristic. Abnegatiile "revolutionare" pe care le dovedeau acum un an, sau chiar mai incoace, cohorte de tineri sunt asezate intro noua ecuatie, unde necunoscuta este mai greu de rezolvat. Facebook-ul si Twitter-ul fac acum eforturi intense de a nu fi capacitate la "contra-revolutie" in Orientul Mijlociu, acolo unde "miscarile populare" s-au dovedit ofensive si chiar victorioase pentru putina vreme. Tunisul este asaltat saptamanal de revolte spontane ale membrilor sau simpatizantilor  partidului integrist islamic Enahda. Cairo si intregul Egipt sunt sub stare de alerta si doar frica de armata mai da speranta si siguranta viitorurlui. Libia lui Kadhafi este aproape in razboi civil. Tripoli este acum condus de un recunoscut fruntas al Al-Qaida, in discordata totala cu dorinta frunta

Saptamana care se incheie a avut in prim plan mediatic o personalitate care, incet-incet, poate pune in umbra televedetele de cartier, "marfa" tabloidelor cancan sau click. Este vorba despre Guvernatorul Bancii Nationale a Romaniei, domnul Mugur Isarescu. In aceste zile, mai mult decat oricand, dl Isarescu vrea sa demonstreze ca este atoatestiutor, ca fara el in varful unei institutii de baza a statului democratic, tara s-ar duce de rapa. Altfel nu ne explicam cum M.I. nu scapa niciun prilej de a se afisa public, de a-si da cu parerea despre chestiuni strict profesionale (din bransa care l-a consacrat), dar si despre multe alte aspecte ale vietii economice, politice s.a. Trebuie reluata exploatarea aurului in Romania? Desigur dl. Isarescu are o opinie. Este bine ca guvernul taie din salarii si impoziteaza pensiile? Acelasi M.I. nu scapa prilejul de a se amesteca unde nu-i fierbe oala. Mai nou, am vazut, s-a luat si de presa, de analistii care isi etaleaza cunostinte mai mult

Saptamana viitoare, Comisia Europeana va prezenta  spre aprobare proiectul noii Politici Agricole Comune. Subiectul este cunoscut si dezbatut in majoritatea statelor UE, mai putin in Romania, unde politica de clan tine, cum se spune, interesele sub pian. Desi apologia celor cateva sute de euro pe care le primesc micii fermieri romani de la CE va fi, in continuare, pagina de afis in talk-showrile televizate, putini banuiesc ca la Bruxelles se joaca o carte mare. Asta pentru ca desi PAC va beneficia de fonduri substantiale (cca 40% din bugetul UE), constrangerile crizei economice si distorsiunile, de pana acum,  in acordarea subventiilor/ajutoarelor, vor face ca banii sa fie mai cu grija distribuiti in agricultura. Problema este atat de serioasa incat, la 5 octombrie a.c., OCDE si-a declarat, intr-un amplu raport, partizanatul pentru reorientarea ajutoarelor agricole europene. Ce si-ar dori OCDE? Pe scurt: sa dispara (sau macar sa fie limitati in lacomia lor) profitorii ajutoarelor agric

Decizia concernului Nokia de a delocaliza productia din Romania a fost trecuta de catre Guvernul Romaniei la capitolul "fapt divers". Ei, si ce?, parca nu o sa vina altii in locul lor!, au dat de inteles dl Boc si altii din anturajul sau. Este, inca odata, expresia lipsei de personalitate si de demnitate pe care Executivul de la Bucuresti o manifesta fata de probleme de mare interes pentru economia tarii, pentru statutul Romaniei in actuala conjunctura internationala.  Cand Nokia a plecat de la Bochum/Germania pentru Jucu/Cluj, nemtii s-au mobilizat cu mic cu mare (guvern si salariati) pentru a protesta fata de masura managementului finlandez. Au obtinut despagubiri serioase, cel putin pentru cei ramasi fara loc de munca. Acum, cand aceiasi "nomazi" de la Nokia inchid portile la Jucu, guvernul Boc nu incearca, macar, un gest de explicatie, ca sa nu vorbim de daune-interese (avand in vedere sumele mari de bani alocate de catre guvern pentru amenajarea parcului indust