Treceți la conținutul principal

Europa: confederatie cu mai multe viteze, iata ce ne asteapta

Criza economica din Grecia, mai ales, si atitudinea haotica a statelor membre fata de problematica in cauza a adus, din nou, in actualitate statutul geopolitic al Uniunii Europene. Presedintele Romaniei nu este deloc original atunci cand tot invoca "riscul de a lansa" sintagma  Statele Unite ale Europei. De la Tratatul de la Roma, din 1957,  prin care s-a constituit Comunitatea Economica Europeana  si pana in  prezent, unitatea strategica a Europei a fost mereu in obiectivul statelor initiatoare si motoare ale UE. Asa se face ca pana in 1968 Europa comunitara detinea, deja, o uniune vamala si o piata agricola comuna. Termenul de Piata Comuna europeana era deja consacrat in anii 70'-80'. In 1993, Comunitatea Europeana este rebranduita in Uniune Europeana, conform deciziilor Tratatului de la Maastricht. Totusi, Tratatul de la Lisabona (care trebuia sa fie "legea suprema'-"constitutia", intrat in vigoare la 1 ianuarie 2009), nu se dovedeste  viabil pentru crearea unei unitati  si a unei entitati economice, politice, strategice si militare a UE, asa cum se credea.
Cum am amintit, brambureala aparuta in instantele europene si nationaloe vis-a-vis de situatia din Grecia a pus si mai multa umbra pe idealurile anilor 70', 80, sau '90.
Fie ca a fost vorba de ambitii britanice, sau germane, sau franceze, sau, mai incoace, olandeze sau nord europene, cert este ca Uniunea Europeana nu isi gaseste drumul de urmat.
Actualul statut al UE, acela de coalitie foarte heteroclita de state-natiuni,  este marcat de divizare de interese si, finalmente, de neputinta in reglarea unei conduite si stabilirea unor decizii.
Asa apare, din nou, ambitia marilor puteri de a fi nucleul dur, "cercul dintai' al uniunii, in jurul caruia sa graviteze alte cercuri cu state mijlocii si mici, cu drepturi si raspunderi mai joase.
A spus-o franc, direct si fara ocolisuri Francois Hollanade (candidatul socialist la alegerile prezidentiale din Franta de anul viitor) si, probabil, viitorul presedinte al Frantei. In recenta dezbatere cu contracandidata sa, la "primarele" socialiste,  Hollande nu s-a ferit sa arate raspicat si foarte determinat: "Europa nu poate sa continue asa" (n.n.:  in raport cu solutionarea crizei economice din Grecia), in plan politic. "Europa celor 27 va ramane cum este,  o confederatie, dar trebuie sa se constituie, in interiorul sau, un centru de avangarda, format din  Franta si Germania". 
Ideea nu este deloc noua si nici originala. Dimpotriva, este veche precum cea a Statelor Unite ale Europei. In varianta secolului XXI.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nu va mai amestecati in viata noastra !

De ani de zile, tara noastra a devenit un camp de execrabila bataie de joc a unor indivizi din interiorul teritoriului national si din partea unor rezidenti, Cei mai multi cu rang diplomatic. In ultima vreme, detractori ai Romaniei isi inmultesc vociferarile. Fie ca este vorba de starea economiei, de starea justitiei, de granitele tarii, de istoria si viitorul nostru. Desi nu mai suntem sub tutela juridica a niciunui imperiu de aproape 150 de ani, tentatia imperialista a unor state din  jurul nostru sau din departari se intensifica. Iar formele de ingerinta sunt dintre cele mai perverse. Anul trecut ma aflam in  vacanta la Sighisoara. O perla de oras din inima tarii. Proprietara pensiunii, o romanca,  fosta lucratoare intr-o fabrica cu profil tehnic ce daduse faliment, s-a reconvertit la turism. Intre alte povestioare am aflat ca fiul sau este elevul unui liceu ales din oras. Liceul este cautat pentru ca este subventionat de organizatii austriece. Mi s-a povestit ca subventionar

Tehnocratia si economia

Au trecut 75 de zile de la instalarea Guvernului condus de Dacian Ciolos. Venirea sa la puterea executiva a tarii s-a produs in conditii pripite si oarecum obscure. Mai devreme sau mai tarziu, acest lucru se va clarifica. Inclusiv daca echipa lui Ciolos este consecinta unei conspiratii interne sau externe. Nu asta este important, acum. Important, dupa parerea noastra este modul in care Guvernul Ciolos isi indeplineste misiunea. Rolul sau declarat a fost acela de a instaura tehnocratia in societatea romaneasca. In locul democratiei politice. Este o formula vanturata de cateva decenii in sociologia si politologia occidentala. Aplicabila in societatile cu probleme, cu fracturi grave in functionarea institutiilor unui stat. Nu a fost cazul tarii noastre. Trecem si peste acest aspect. Si ne oprim la rolul pe care guvernarea tehnocrata si l-a propus la 17 noiembrie 2015: acela de a conduce tara pe o perioada limitata, cu prerogative limitate. Guvernarea Ciolos era vazuta ca o guve

Guvernarea externalizata

Dupa anumite modele anglo-saxone, marile companii isi externalizeaza activitati care, in principiu, sunt mai bine realizate de echipe specializate. Externalizam, de pilda, mentenanta trenurilor de metrou, sau contabilitatea primara, sau serviciile de salubritate. Toate aceste actiuni se iau pentru a rentabiliza, pentru a face mai competitive activitatile de baza ale unei companii sau ale unei comunitati Depasind toate inchipuirile, Romania si-a externalizat guvernarea. La 17 noiembrie 2015, treburile curente ale statului au fost puse in mana unei echipe ad-hoc, adunata de prin  toate cotloanele birocratice ale Comisiei Europene de la Bruxelles  sau din diverse huburi universitare sau manipulatoare. Sustinerea a fost solida: strada. De mai bine de un deceniu, strada, respectiv cohorte mai mici sau mai mari de indivizi strecurati prin arterele marilor orase sau pe retelele de socializare fac politica asa-zis civica. Guvernul pe care Dacian Ciolos l-a incropit cu eforturi deosebite in