Treceți la conținutul principal

Pentru un front anti-austeritate

Anul 2011 se scurge incet, dar sigur, in nesiguranta si incertitudinea viitorului. Guvernul este debusolat si speriat de noua recesiune care se anunta in Vest. Tributar al unicei sanse - exporturile, executivul de la Bucuresti are deja cosmaruri. Institutul National de Statistica tocmai a anuntat ca in august valoarea exportului a fost mai mica cu 8,4-8,5 % fata de iulie a.c., iar deficitul comercial a fost mai mare decat in aceeasi luna din 2010. Daca motorul exporturilor se gripeaza, atunci populatia trebuie sa stranga si mai mult cureaua.
PLANUL DE AUSTERITATE este pregatit, nu doar psihologic (a se vedea trambitasii, gen directori din BNR etc). Presedentia ne anunta ca spitalele trebuie sa devina SRL-uri (adica sa nu mai aiba griji Palatul Victoria de sanatatea populatiei), dupa ce educatia a fost decimata. Bancherii fac socoteala la creditele restante si vad ca ele sunt in crestere. O analiza de specialitate arata ca primariile sunt in colaps financiar, nu au cu ce sa-si plateasaca datoriile asumate in anii trecuti.
Palatul Victoria face sumarul "taierilor" eventuale de bugetari si de pensii. Aceasta - taierea - pare a fi panaceul  guvernarii acestor ani. De proiecte de relansare economica, de masuri pentru venituri suplimentare la buget nu se vorbeste pentru ca politica economica a actualului regim de la Bucuresti este dogmatizata in constrangeri financiare pe seama cetatenilor si numai a lor.
Cei din afara puterii sunt si ei anchilozati. Opozitia are doar cateva clisee, cele mai multe scoase de la naftalina anilor cand a fost la putere. Nimic semnificativ din partea USL nici din punct de vedere financiar-bancar sau al Acordului cu FMI ce stranguleaza economia tarii, nici de masuri care sa sanctioneze profiturile bancare sau veniturile excesive ale diversilor baroni sau moguli.  Opozitia pare obosita, linistita, se lasa in voia bucuriei ca electoratul sufera. 
Sindicatele nici nu mai exista pe scena sociala si economica a Romaniei. Societatea civila asteapta Alba ca zapada.
In lume, lucrurile se misca. Nu doar teoreticienii vorbesc despre criza capitalismului si necesitatea reformarii acestuia. Politicieni innoitori apar pe scenele nationale si internationale. Face valva, de pilda, acum  in Franta programul cu care s-a prezentat la "primarele" socialiste dl. Arnaud Montebourg, clasat al treilea in competitia pentru candidatul Partidului Socialist francez la prezidentialele din 2012. Programul sau a avut ca piloni argumente precum demondializarea si subordonarea sistemului bancar guvernelor nationale. 
Miscarea "indignados' din Spania incepe sa cucereasca Europa, iar rebelii newyorkezi rascolesc America cu a lor "Occupy Wall Street". 
Organizatii nationale si internationale isi dau mana pentru a identifica alternativa la politicile sterpe ale guvernelor occidentale indatorate marilor clanuri bancare. La inceputul lunii a avut loc la Londra prima Conferinta europeana contra austeritatii. Conferinta a adoptat o rezolutie privind realizarea, anul viitor, a unei zile de actiune contra austeritatii si un apel catre sindicate in vederea crearii retelei europene al carei obiectiv sa fie inclusiv auditarea datoriilor guvernamentale. 
Romania, prin intreaga sa structura politica, sindicala, sociala trebuie sa se trezeasca si sa se racordeze la curentele de idei si miscari novatoare ce se petrec in Europa si in lume.
De un FRONT ANTI-AUSTERITATE avem nevoie cu totii, acum pana nu va fi prea tarziu


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nu va mai amestecati in viata noastra !

De ani de zile, tara noastra a devenit un camp de execrabila bataie de joc a unor indivizi din interiorul teritoriului national si din partea unor rezidenti, Cei mai multi cu rang diplomatic. In ultima vreme, detractori ai Romaniei isi inmultesc vociferarile. Fie ca este vorba de starea economiei, de starea justitiei, de granitele tarii, de istoria si viitorul nostru. Desi nu mai suntem sub tutela juridica a niciunui imperiu de aproape 150 de ani, tentatia imperialista a unor state din  jurul nostru sau din departari se intensifica. Iar formele de ingerinta sunt dintre cele mai perverse. Anul trecut ma aflam in  vacanta la Sighisoara. O perla de oras din inima tarii. Proprietara pensiunii, o romanca,  fosta lucratoare intr-o fabrica cu profil tehnic ce daduse faliment, s-a reconvertit la turism. Intre alte povestioare am aflat ca fiul sau este elevul unui liceu ales din oras. Liceul este cautat pentru ca este subventionat de organizatii austriece. Mi s-a povestit ca subventionar

Tehnocratia si economia

Au trecut 75 de zile de la instalarea Guvernului condus de Dacian Ciolos. Venirea sa la puterea executiva a tarii s-a produs in conditii pripite si oarecum obscure. Mai devreme sau mai tarziu, acest lucru se va clarifica. Inclusiv daca echipa lui Ciolos este consecinta unei conspiratii interne sau externe. Nu asta este important, acum. Important, dupa parerea noastra este modul in care Guvernul Ciolos isi indeplineste misiunea. Rolul sau declarat a fost acela de a instaura tehnocratia in societatea romaneasca. In locul democratiei politice. Este o formula vanturata de cateva decenii in sociologia si politologia occidentala. Aplicabila in societatile cu probleme, cu fracturi grave in functionarea institutiilor unui stat. Nu a fost cazul tarii noastre. Trecem si peste acest aspect. Si ne oprim la rolul pe care guvernarea tehnocrata si l-a propus la 17 noiembrie 2015: acela de a conduce tara pe o perioada limitata, cu prerogative limitate. Guvernarea Ciolos era vazuta ca o guve

Guvernarea externalizata

Dupa anumite modele anglo-saxone, marile companii isi externalizeaza activitati care, in principiu, sunt mai bine realizate de echipe specializate. Externalizam, de pilda, mentenanta trenurilor de metrou, sau contabilitatea primara, sau serviciile de salubritate. Toate aceste actiuni se iau pentru a rentabiliza, pentru a face mai competitive activitatile de baza ale unei companii sau ale unei comunitati Depasind toate inchipuirile, Romania si-a externalizat guvernarea. La 17 noiembrie 2015, treburile curente ale statului au fost puse in mana unei echipe ad-hoc, adunata de prin  toate cotloanele birocratice ale Comisiei Europene de la Bruxelles  sau din diverse huburi universitare sau manipulatoare. Sustinerea a fost solida: strada. De mai bine de un deceniu, strada, respectiv cohorte mai mici sau mai mari de indivizi strecurati prin arterele marilor orase sau pe retelele de socializare fac politica asa-zis civica. Guvernul pe care Dacian Ciolos l-a incropit cu eforturi deosebite in