Treceți la conținutul principal

Căderea Egiptului

Maghrebul arab este in degringolada. La aproape o luna si o saptamana de la fuga dictatorului tunisian, Ben ali, Piata Tahrir (Libertatii, in limba araba) din Cairo "elibereaza" Egiptul. Miile si zecile de mii de protestatari, zi si noapte, au pus atata presiune incat puterea nu a mai rezistat.
Presedintele Hosni Mubarak si-a data demisia, dupa ce cu o seara inainte credea ca face concesii strazii, prin transferarea unei parti a prerogativelor catre vicepresedintele tarii.
Egiptul a aruncat "tirania" la cosul istoriei. Impactul acestei revolutii este cu totul altul decat cel din Tunisia. Egiptul este cea mai mare, cea mai influenta tara din Maghebul si Mashrekul (vestul si estul) arab. Egiptul a fost, dupa caderea imperiilor, "farul" civilizatiei arabe moderne. Nimic in regiune nu s-a realizat, din punct de vedere politic, diplomatic sau economic fara stirea si acordul Egiptului. Nici "unchiul Sam" nu facea nimic fara consultarea tarii piramidelor.
Egiptul s-a eliberat. De cine?
Strazile celei mai mari tari arabe au cerut democratia in Egipt? Care democratie?
Cadrea tiranului de la Tunis n-a impresionat prea mult capitalele lumii. Faptul a fost tratat, adesea, ca un eveniment de can-can. Plecarea Raisului (sefului) de la Cairo are o cu totul alta dimensiune.
In primul rand, strada nu detine si nici nu poate sa elaboreze calea viitorului. Armata este singura institutie garantă asupra securitatii tarii, dar nu asupra democratiei. 
Haosul care cuprinde tot mai intens Egiptul va da curaj si mai mare miscarilor similare din alte tari. Marocul si Algeria sunt pe lista de asteptare.
Dar, mai importanta decat revolutia strazii va fi revolutia islamica, tot mai pregnant conturata in aceste momente.
In Tunisia, fruntasii islamismului politic- exilati - s-au reintors triumfator. In Egipt, Fratia Musulmana - partid exclus de la putere pana acum - isi intra in rolul de "conducator al maselor".
Iniante de abdicarea Raisului de la Cairo, Berlinul, Londra si Parisul au "denuntat" multiculturalismul in tarile lor.
Ceva framanta lumea, mai mult decat criza economica
Lui Andre Malraux i se atribuie aceasta profetie: "secolul XXI va religios sau nu va fi deloc".
Caderea Egiptului va fi o ambiguitate sau o realitate?

Comentarii

  1. Egiptul nu a cazut! A fost doar o rascoala populara, a tinerilor, care au umblat prin lume si au inteles ca se poate si mai bine, altfel ei traiau mai bine ca noi, pe vremea lui ceausescu, asa ca nu m-ar mira ca nu in 15-20 de ani, ci in cateva luni, sa-l regrete pe Mubarak, intr-o proportie mai mare decat cea a romanilor care-l plang pe ceasescu

    RăspundețiȘtergere
  2. anonim,

    sper ca urmariti evenimentele din Egipt. Bancile au fost, din nou, inchise, egiptenii s-au obisnuit sa stea in strada?!
    In ce priveste comparatia cu regimul ceausescu si cu nivelul de trai al romanilor de atunci cu egiptenii de azi, sunt mule de discutat.
    Nu stiu ce calificare aveti, dar daca ati fi sociolog ati putea lua in seama presiunea demografica ce exista in tarile arabe, fata de Romania anilor '70-'80. Acest factor este determinant in starea de lucruri din zona Maghrebului, bineinteles coroborata cu starea econimiei, respectiv cu nivelul somajului in randul tinerilor.

    RăspundețiȘtergere
  3. Se pare ca in Maroc se subventioneaza produsele alimentare pentru a linisti masele eventual revolutionare. Asta si a propos de postul cu TVA-ul pe alimente din Romania.
    Dar totusi, monarhia marocana e increzatoare in ea si doar se uita cu condescendenta la vecinii algerieni, fara sa se ingrijoreze cu adevarat de sanatatea ei proprie.

    RăspundețiȘtergere
  4. Evenimentele din Egipt -si din tarile nord africane si ,in general din zona respectiva- nu sunt exprimari ale dorintei de democratie ci doar de natura economica si pentru un pic de libertate, democratia nu poate coabita cu popoare care -odata ce ar acceda la putere- vor porni un razboi religios, iar -acum- dizidentii interni (eventual, fosti conducatori) vor fi exterminati. Nu conteaza ce profesie ai, sociologia este o stinta , nimic de zis, dar a face niste analize credibile, trebuie doar o privire atenta asupra lucrurilor si comunul bun simt, adica neutralitate in opinii.

    RăspundețiȘtergere
  5. Eu am trait in regiune mai multi ani. Cunosc bine cele trei tari maghrebiene, Maroc, Algeria, Tunisia. Stiti care dintre cele trei este cea mai "democratica"? Algeria. Dovada este si presa din aceasta tara. Daca priviti pe site-urile jurnalelor EL WATAN.com sau LIBERTE.dz veti observa ca evenimentele sunt reflectate mai bine (poate si mai obiectiv?!) decat in presa romaneasca, care - nu stiu de ce - simte "nevoia" de a fi ...partizana.
    Esenta "revolutiilor" din aceste tari este, desigur, de natura economica, dar si politica si religioasa.

    RăspundețiȘtergere
  6. Anonim "U"
    Pe alte pagini am scris si eu acelasi lucru, referitor la Algeria, este cea mai "democrata" pentru ca a fost cea mai seculara, iar noua cooperare cu japonia in domeniul celulelor solare, va fi excelenta pentru Algeria.
    "Esenta religioasa" orice remarca s-ar face despre aceste tari, intotdeauna exista acest liant, religios, de nelipsit.

    RăspundețiȘtergere
  7. Anonim "U"
    Daca printr-un miracol (adica o intamplare deosebita) Ro. va fi afectata pozitiv de aceste revolte la distanta, actualul guvern (la fel ar fi facut si cele anterioare) va avea grija sa transforme orice avantaj natural, in catastrofa.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Nu va mai amestecati in viata noastra !

De ani de zile, tara noastra a devenit un camp de execrabila bataie de joc a unor indivizi din interiorul teritoriului national si din partea unor rezidenti, Cei mai multi cu rang diplomatic. In ultima vreme, detractori ai Romaniei isi inmultesc vociferarile. Fie ca este vorba de starea economiei, de starea justitiei, de granitele tarii, de istoria si viitorul nostru. Desi nu mai suntem sub tutela juridica a niciunui imperiu de aproape 150 de ani, tentatia imperialista a unor state din  jurul nostru sau din departari se intensifica. Iar formele de ingerinta sunt dintre cele mai perverse. Anul trecut ma aflam in  vacanta la Sighisoara. O perla de oras din inima tarii. Proprietara pensiunii, o romanca,  fosta lucratoare intr-o fabrica cu profil tehnic ce daduse faliment, s-a reconvertit la turism. Intre alte povestioare am aflat ca fiul sau este elevul unui liceu ales din oras. Liceul este cautat pentru ca este subventionat de organizatii austriece. Mi s-a povestit ca subventionar

Tehnocratia si economia

Au trecut 75 de zile de la instalarea Guvernului condus de Dacian Ciolos. Venirea sa la puterea executiva a tarii s-a produs in conditii pripite si oarecum obscure. Mai devreme sau mai tarziu, acest lucru se va clarifica. Inclusiv daca echipa lui Ciolos este consecinta unei conspiratii interne sau externe. Nu asta este important, acum. Important, dupa parerea noastra este modul in care Guvernul Ciolos isi indeplineste misiunea. Rolul sau declarat a fost acela de a instaura tehnocratia in societatea romaneasca. In locul democratiei politice. Este o formula vanturata de cateva decenii in sociologia si politologia occidentala. Aplicabila in societatile cu probleme, cu fracturi grave in functionarea institutiilor unui stat. Nu a fost cazul tarii noastre. Trecem si peste acest aspect. Si ne oprim la rolul pe care guvernarea tehnocrata si l-a propus la 17 noiembrie 2015: acela de a conduce tara pe o perioada limitata, cu prerogative limitate. Guvernarea Ciolos era vazuta ca o guve

Guvernarea externalizata

Dupa anumite modele anglo-saxone, marile companii isi externalizeaza activitati care, in principiu, sunt mai bine realizate de echipe specializate. Externalizam, de pilda, mentenanta trenurilor de metrou, sau contabilitatea primara, sau serviciile de salubritate. Toate aceste actiuni se iau pentru a rentabiliza, pentru a face mai competitive activitatile de baza ale unei companii sau ale unei comunitati Depasind toate inchipuirile, Romania si-a externalizat guvernarea. La 17 noiembrie 2015, treburile curente ale statului au fost puse in mana unei echipe ad-hoc, adunata de prin  toate cotloanele birocratice ale Comisiei Europene de la Bruxelles  sau din diverse huburi universitare sau manipulatoare. Sustinerea a fost solida: strada. De mai bine de un deceniu, strada, respectiv cohorte mai mici sau mai mari de indivizi strecurati prin arterele marilor orase sau pe retelele de socializare fac politica asa-zis civica. Guvernul pe care Dacian Ciolos l-a incropit cu eforturi deosebite in