Constantin Răduţ

Desemnarea premierului Poloniei, Donald Tusk, drept preşedinte al Consiliului European schimbă multe în ecuaţia europeană. Atât pozitiv, cât şi negativ. Pozitiv pentru că, în sfârşit, se pune capăt dominaţiei occidentale în structurile şi organismele Uniunii Europene şi, totodată, creării unui precedent al reînvierii politice a Estului pe scena europeană. Preocupante vor fi efectele negative ale “înălţării”lui Donald Tusk pe o treptă atât de înaltă în conducerea UE. Donald Tusk nu are nici experienţa şi nici alura pentru funcţia de preşedinte al Consiliului European. Tusk a ieşit în evidenţă pe scena politică locală datorită conflictelor şi certurilor neîncetate cu fraţii Kaczynski. Atât cu fostul preşedinte decedat, cât şi cu fratele geamăn, Jaroslaw, preşedintele Partidului Dreptate şi Justitie, concurentul puternic al Platformei Civice (PO)condusă de Donald Tusk. Niciodată, din 2007, de cand a fost ales şef al guvernului de la Varşovia, Tusk nu s-a făcut remarcat pe plan european.