Treceți la conținutul principal

Donald Tusk, factor destabilizator pentru staff-ul Europei

Desemnarea premierului Poloniei, Donald Tusk, drept preşedinte al Consiliului European schimbă multe în ecuaţia europeană. Atât pozitiv, cât şi negativ. Pozitiv pentru că, în sfârşit, se pune capăt dominaţiei occidentale în structurile şi organismele Uniunii Europene şi, totodată, creării unui precedent al reînvierii politice a Estului pe scena europeană. Preocupante vor fi efectele negative ale “înălţării”lui Donald Tusk pe o treptă atât de înaltă în conducerea UE. Donald Tusk nu are nici experienţa şi nici alura pentru funcţia de preşedinte al Consiliului European. Tusk a ieşit în evidenţă pe scena politică locală datorită conflictelor şi certurilor neîncetate cu fraţii Kaczynski. Atât cu fostul preşedinte decedat, cât şi cu fratele geamăn, Jaroslaw, preşedintele Partidului Dreptate şi Justitie, concurentul puternic al Platformei Civice (PO)condusă de Donald Tusk. Niciodată, din 2007, de cand a fost ales şef al guvernului de la Varşovia, Tusk nu s-a făcut remarcat pe plan european. Faptul că Polonia a avut ascensiune în ultimii ani pe scena continental se datorează fie conjuncturii, fie incidentelor mai mari sau mai mici pentru care Occidentul a trebuit să facă apel la Polonia (nu la premierul D. Tusk). De alftel, desemnarea lui în postura de care vorbim are drept cauză nenorocitul de algoritm politic pe a cărui baza funcţionează UE. Capabilitatea lui Donald Tusk nu va fi resimţită în vreun segment al politicii europene, decât doar dacă acest personaj va încerca să joace în UE acelaşi scenariu ca în ţara de baştină. Pericolul de destabilizare pe care îl poate reprezenta D.T. rezultă, între altele, din următoarele: -nu deţine nicio calitate din arta politicii continentale şi nici a negocierilor la scara europeană. Se aştepată ca în calitatea sa de preşedinte al Consiliului, Tusk să înrăutăţească relaţiile dintre UE şi Federaţia Rusă. Ura nestăpânită a polonezilor faţă de Rusia (pe care o încarnează, întrun fel si D.T.) va dăuna viitorului Europei. Daca pâna în noiembrie a.c., situaţia din Ucraina nu se soluţionează prin intervenţia decisivă a Germaniei, Tusk va fi un element de risc. Ca orice politician polonez fără experienţă, Donald Tusk crede că poate îngenuchia Rusia prin duritate şi obtuzitate; -egoismul polonez se va resimţi puternic în comportamentul lui Donald Tusk. Intre preşedintele CE, Junker, şi preşedintele Consiliului, Tusk, se vor ivi curând neconcordanţe nu doar de tactică, ci şi de unitate a politicii europene. Un argument suficient de elocvent este cel al politicii energetice a Uniunii Europene. Polonia a dorit – şi acum o va face cu mai mult neastâmpăr – poziţionarea Europei la un plan regional vis-à-vis atât de importurile de petrol şi gaze din Federaţia Rusă, cât si uniformizarea politicilor nationale la structura de resurse pe care o are Polonia (foarte săraca, adică bazată doar pe cărbune). -este posibil ca inconvenientele din CV-ul lui Donald Tusk să fie un element de destabilizare şi în relaţiile cu Germania. Deşi este ţara care a sprijinit cel mai mult Polonia, o conjunctură defavorabilă doamnei Merkel poate exaceba sentimental anti-german (nu doar anti-rusesc) care încă se resimte în societatea poloneză. Pentru România, prezenţa lui Tusk în calitate de preşedinte al Consiliului nu va reprezenta decât un dezavantaj. Mai intai pentru că Polonia vede în România principalul concurent din flacul estic. Mai apoi, pentru că prezenta unei guvernări socialiste la Bucureşti il va irita mult pe Donald Tusk.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nu va mai amestecati in viata noastra !

De ani de zile, tara noastra a devenit un camp de execrabila bataie de joc a unor indivizi din interiorul teritoriului national si din partea unor rezidenti, Cei mai multi cu rang diplomatic. In ultima vreme, detractori ai Romaniei isi inmultesc vociferarile. Fie ca este vorba de starea economiei, de starea justitiei, de granitele tarii, de istoria si viitorul nostru. Desi nu mai suntem sub tutela juridica a niciunui imperiu de aproape 150 de ani, tentatia imperialista a unor state din  jurul nostru sau din departari se intensifica. Iar formele de ingerinta sunt dintre cele mai perverse. Anul trecut ma aflam in  vacanta la Sighisoara. O perla de oras din inima tarii. Proprietara pensiunii, o romanca,  fosta lucratoare intr-o fabrica cu profil tehnic ce daduse faliment, s-a reconvertit la turism. Intre alte povestioare am aflat ca fiul sau este elevul unui liceu ales din oras. Liceul este cautat pentru ca este subventionat de organizatii austriece. Mi s-a povestit ca subventionar

Tehnocratia si economia

Au trecut 75 de zile de la instalarea Guvernului condus de Dacian Ciolos. Venirea sa la puterea executiva a tarii s-a produs in conditii pripite si oarecum obscure. Mai devreme sau mai tarziu, acest lucru se va clarifica. Inclusiv daca echipa lui Ciolos este consecinta unei conspiratii interne sau externe. Nu asta este important, acum. Important, dupa parerea noastra este modul in care Guvernul Ciolos isi indeplineste misiunea. Rolul sau declarat a fost acela de a instaura tehnocratia in societatea romaneasca. In locul democratiei politice. Este o formula vanturata de cateva decenii in sociologia si politologia occidentala. Aplicabila in societatile cu probleme, cu fracturi grave in functionarea institutiilor unui stat. Nu a fost cazul tarii noastre. Trecem si peste acest aspect. Si ne oprim la rolul pe care guvernarea tehnocrata si l-a propus la 17 noiembrie 2015: acela de a conduce tara pe o perioada limitata, cu prerogative limitate. Guvernarea Ciolos era vazuta ca o guve

Guvernarea externalizata

Dupa anumite modele anglo-saxone, marile companii isi externalizeaza activitati care, in principiu, sunt mai bine realizate de echipe specializate. Externalizam, de pilda, mentenanta trenurilor de metrou, sau contabilitatea primara, sau serviciile de salubritate. Toate aceste actiuni se iau pentru a rentabiliza, pentru a face mai competitive activitatile de baza ale unei companii sau ale unei comunitati Depasind toate inchipuirile, Romania si-a externalizat guvernarea. La 17 noiembrie 2015, treburile curente ale statului au fost puse in mana unei echipe ad-hoc, adunata de prin  toate cotloanele birocratice ale Comisiei Europene de la Bruxelles  sau din diverse huburi universitare sau manipulatoare. Sustinerea a fost solida: strada. De mai bine de un deceniu, strada, respectiv cohorte mai mici sau mai mari de indivizi strecurati prin arterele marilor orase sau pe retelele de socializare fac politica asa-zis civica. Guvernul pe care Dacian Ciolos l-a incropit cu eforturi deosebite in