Constantin Răduţ

Aparut in anii Germaniei prusace si reluata la sacra moderna in perioada razboiului rece, pe vremea cand lumea era confruntata cu doua sisteme politice si economice, cel capitalist si cele socialist, conceptul de realpolitik si-a aratat roadele. În anii 1970 , cancelarul   Willy Brandt  a pus în practică noua Ostpolitik , ca politică de destindere faţă de blocul comunist . In interiorul blocului comunist, Nicolae Ceausescu a dat dovada, la randul sau, de o politica externa realista, Romania fiind prima tara care a stabilit relatii diplomatice cu Germania Federala si Israelul, spre disperarea Moscovei sau a Varsoviei. Germania merkelista, promotoarea acestui concept de noua politica, este si in   prezent  beneficiara atitudinii si abordarii pragmatice a realitatilor europene sau mondiale. De partea cealalalta a realpolitik se afla politica idealista, cea elaborata pentru un grup restrans de politicieni sau decidenti intr-un domeniu sau altul. Ea, aceasta politica idealista este

De ani de zile, tara noastra a devenit un camp de execrabila bataie de joc a unor indivizi din interiorul teritoriului national si din partea unor rezidenti, Cei mai multi cu rang diplomatic. In ultima vreme, detractori ai Romaniei isi inmultesc vociferarile. Fie ca este vorba de starea economiei, de starea justitiei, de granitele tarii, de istoria si viitorul nostru. Desi nu mai suntem sub tutela juridica a niciunui imperiu de aproape 150 de ani, tentatia imperialista a unor state din  jurul nostru sau din departari se intensifica. Iar formele de ingerinta sunt dintre cele mai perverse. Anul trecut ma aflam in  vacanta la Sighisoara. O perla de oras din inima tarii. Proprietara pensiunii, o romanca,  fosta lucratoare intr-o fabrica cu profil tehnic ce daduse faliment, s-a reconvertit la turism. Intre alte povestioare am aflat ca fiul sau este elevul unui liceu ales din oras. Liceul este cautat pentru ca este subventionat de organizatii austriece. Mi s-a povestit ca subventionar

Dupa anumite modele anglo-saxone, marile companii isi externalizeaza activitati care, in principiu, sunt mai bine realizate de echipe specializate. Externalizam, de pilda, mentenanta trenurilor de metrou, sau contabilitatea primara, sau serviciile de salubritate. Toate aceste actiuni se iau pentru a rentabiliza, pentru a face mai competitive activitatile de baza ale unei companii sau ale unei comunitati Depasind toate inchipuirile, Romania si-a externalizat guvernarea. La 17 noiembrie 2015, treburile curente ale statului au fost puse in mana unei echipe ad-hoc, adunata de prin  toate cotloanele birocratice ale Comisiei Europene de la Bruxelles  sau din diverse huburi universitare sau manipulatoare. Sustinerea a fost solida: strada. De mai bine de un deceniu, strada, respectiv cohorte mai mici sau mai mari de indivizi strecurati prin arterele marilor orase sau pe retelele de socializare fac politica asa-zis civica. Guvernul pe care Dacian Ciolos l-a incropit cu eforturi deosebite in

Intre cele mai insemnate bogatii naturale ale tarii noastre se afla pamantul. Avem in Romania, pe langa munti falnici si ape curgatoare de mare calitate, mult pamant. Pamant pentru culturi agricole, pentru pajisti, pentru armonizarea ecosistemelor terestre, marine si ale apelor dulci. Din cele 23,8 milioane hectare cat insumeaza teritoriul Romaniei, suprafaţa agricola utilizata în exploatatiile agricole este de peste 14,5  milioane hectare Terenul arabil ocupa paroximativ 11, 5 milioane hectare. Din punctual de vedere al terenurilor arabile, tara noastra ocupa unul dintre locurile fruntase din Uniunea Europeana. Pentru aceste milioane si milioane de hectare a inceput o nou asalt asupra Romaniei. Nu stiu cati dintre cei ce urmaresc activitatea guvernamantala a acestui an au sesizat coada care s-a format de catre ambasadori acreditati la Bucuresti la usa ministrului Achim Irimescu. De la inceputul lunii in care ne aflam, seful agriculturii de la Bucuresti s-a intalnit cu sefi ai m

Au trecut 75 de zile de la instalarea Guvernului condus de Dacian Ciolos. Venirea sa la puterea executiva a tarii s-a produs in conditii pripite si oarecum obscure. Mai devreme sau mai tarziu, acest lucru se va clarifica. Inclusiv daca echipa lui Ciolos este consecinta unei conspiratii interne sau externe. Nu asta este important, acum. Important, dupa parerea noastra este modul in care Guvernul Ciolos isi indeplineste misiunea. Rolul sau declarat a fost acela de a instaura tehnocratia in societatea romaneasca. In locul democratiei politice. Este o formula vanturata de cateva decenii in sociologia si politologia occidentala. Aplicabila in societatile cu probleme, cu fracturi grave in functionarea institutiilor unui stat. Nu a fost cazul tarii noastre. Trecem si peste acest aspect. Si ne oprim la rolul pe care guvernarea tehnocrata si l-a propus la 17 noiembrie 2015: acela de a conduce tara pe o perioada limitata, cu prerogative limitate. Guvernarea Ciolos era vazuta ca o guve

De la destramarea lumii bipolare, tara noastra a ramas de izbeliste in Europa si in lume. Desi suntem, acum, membri in doua mari “cluburi” cu caracter economic si militar, adica in Uniunea Europeana si in NATO, Romania este mai singura decat ne-am putea crede. Desi politicienii aflati in varful puterii dezavueaza o astfel de perceptie, realitatea asa este vazuta de opinia publica. Ultimul argument si cel mai semnificativ, poate, din ultimii ani, este primirea pe care Primul Ministru Dacian Ciolos a avut-o in una dintre cele mai importante capitale ale Europei. Faptul ca seful guvernului de la Bucuresti a fost intampinat acolo ca un cetatean necajit de pe strada ne indica foarte clar ca ceva nu este in regula cu statutul nostru in Uniunea Europeana. Nu ne incalzeste cu nimic faptul ca desfasurarea evenimentului ar trebui sa aiba consecinte imediate asupra statutului ambasadorului nostru in respective tara. Ne intereseaza mai ales faptul ca vizita in cauza ne-a dat inca odata semnal