Agricultura, mon amour!

Intre cele mai insemnate bogatii naturale ale tarii noastre se afla pamantul. Avem in Romania, pe langa munti falnici si ape curgatoare de mare calitate, mult pamant. Pamant pentru culturi agricole, pentru pajisti, pentru armonizarea ecosistemelor terestre, marine si ale apelor dulci.

Din cele 23,8 milioane hectare cat insumeaza teritoriul Romaniei, suprafaţa agricola utilizata în exploatatiile agricole este de peste 14,5  milioane hectare Terenul arabil ocupa paroximativ 11, 5 milioane hectare. Din punctual de vedere al terenurilor arabile, tara noastra ocupa unul dintre locurile fruntase din Uniunea Europeana.

Pentru aceste milioane si milioane de hectare a inceput o nou asalt asupra Romaniei.

Nu stiu cati dintre cei ce urmaresc activitatea guvernamantala a acestui an au sesizat coada care s-a format de catre ambasadori acreditati la Bucuresti la usa ministrului Achim Irimescu. De la inceputul lunii in care ne aflam, seful agriculturii de la Bucuresti s-a intalnit cu sefi ai misiunilor diplomatice din Olanda, Franta, Israel, SUA, Austria. Intalniri 1+1, deci la nivel confidential, cu un scop bine determminat.

De ce sunt atrasi ambasadorii marilor puteri la poarta minsterului agriculturii precum musca la oala cu lapte?

Dintr-un motiv foarte cunoscut, dar deloc spus de-adevaratelea: acapararea pamantului romanesc. Nu cu japca, bineinteles. Nu mai suntem ca pe vremea fanariota, cand tehnocratii de atunci fortau taranimea romana sa-si vanda terenurile pe care le dobandisera din mosi-stramosi. Imperialismul capitalismului modern nu are aceleasi procedurica cele ale imperialismului perioadei otomano-fanariote din secolul al 17-lea.

Iar tehnocratii nostri de atszi nu mai sunt intermediari ai Inaltei Porti de la Stambul, ci sunt romani importati (sau exportati) de la cancelaria birocratica a Brusseles-ului.

Asa cum este si Achim Irimescu. Un inginer mecanic care s-a aciut prin gradina Ministerului Agriculturii inca din anii 1990. Si care de peste 10 ani este expert, platit din bani de la Bucuresti, la reprezentanta noastra diplomatica de pe langa Comisia Europeana. Irimescu si-a insusit toate calitatile unui bun birocrat. Si, poate, este chiar util in mecanismele intortocheate ale functionarii institutiilor comunitare. Dar la condus agricultura Romaniei, chiar de la ministerul de resort, Irimescu a aratat ca nu este bun. A demonstrat-o acum vreo doi ani, cand, satul de problemele pe care fermierii i le puneau in carca, si-a data demisia din Secretar de stat la Ministerul Agriculturii in Guvenul lui Victor Ponta si a plecat la Brussels de unde venise.

In noiembrie trecut,. Dacian Ciolos l-a adus ca technocrat in Guvernul sau. In rastimpul celor trei luni de cand este ministru, Achim Irimescu are o singura obsesie: comasarea terenurilor agricole. Intr-adevar, Romania are una dintre cele mai faramitate agriculturi din EU. Suprafata medie a unei ferme agricole din tara noastra este cu putin peste trei hectare. La nivelul EU aceasta medie se invarte in jurul a a 15 hectare. Din aceasta cauza, spune si Irimescu, dar  si multi alti “specialisti”, Romania nu este competitiva in agricultura.

Realitatea este ceva mai nuantata. Iata doua aspecte.

In Romania avem atat ferme foarte mici ca suprafata, asa numitele ferme de subzistenta, dar avem si ferme foarete mari. Potrivit statisticilor din domeniu, România deţine peste 3,5  milioane de ferme, din care peste 70% aveau o medie de până la 2-3 hectare. Dar, atentie, ponderea exploataţiilor agricole cu o medie de peste 100 ha este de aproape 50 %, desi ele reprezinta doar 0,4% din totalul fermelor româneşti.

Al doilea aspect: in ultimul deceniu, evaluarile analistilor in domeniu  tind sa recautioneze mica ferma agricola ca fijnd stalpul unei civilizatii nationale si al stabilitatii vietii rurale.

Anul 2014, a fost declarat de catre Organizatia Natiunilor Unite drept “Anul international al fermelor familiale”.  Cu acel prilej, actualul nostru prim ministru Dacian Ciolos, pe atunci comisar al EC pentru agricultutura si dezvoltare rurala declara ca  fermele de familie  „sunt fundaţia pe care Europa şi-a construit politica agricolă comună. Ele continuă să rămână în inima agriculturii europene, ca generatoare de competitivitate, creştere şi locuri de muncă, de economii rurale dinamice şi sustenabile” adaugand ca” lumea este hrănită de fermele familiale”. 

Printre cei care nu accepta aceasta ipoteza este si Achim Irimescu. Alaturi de el, mogulii din agricultura autohtona. De origine romana asau straina. Sa facem, aici, observatia ca terenurile agricole din Romania sunt vanate de catre mogulii locali si companii sau fonduri speculative din strainatate ca painea calda. Mai ales ca, de la 1 ianuarie 2014, Romania este singura tara din EU care a liberalizat complet piata fondului funciar. Ca urmare, acum,  persoanele fizice si juridice straine pot sa cumpere pamant romanesc nu doar cu hectarul, ci, cum spunea cineva, cu ferma de 3000 sau 6000 de hectare. Am uitat sa spun ca pe langa recordul de avea cea mai faramitata agricultura, Romania are si cea mai mare ferma din  Europa, cea aflata pe Insula Mare a Brailei, cu o suprafata de aproape 60 000 hectare.  

Obsesia actualului minsitru al agriculturii de a “rade” mica ferma agricola de pe harta tarii este in consonanta cu interesele unor state care isi trimit emisarii diplomatici la cabinetul ministrului agriculturii de la Bucuresti.

Zestrea celor peste 2 milioane de ferme de subzistenta este de peste 6 milioane hectare. Asadar, “o vaca de muls”. In conditiile in care Ministerul Agriculturii nu a facut si nu face nimic pentru depasirea statutului de subzistenta al micilor ferme, acestea vor disparea prin inanitie sau vanzare.

Multi reprezentanti ai misiunilor diplomatice acreditate la Bucuresti s-au “minunat” poate de “spectacolul” pe care satele romanesti il ofera vara si toamna,  cand recoltele taranilor sunt asezate spre vanzare in fata propriilor gospodarii. Ei nu au unde sa-si vanda recoltele. Pentru ca niciun ministru sau guvern al Romaniei din ultimii 25 de ani nu s-a preocupat sa creeze sau sa propuna crearea unui pareteneriat public-privat pentru recoltarea, depozitarea si chiar prelucrarea la sate la recoltelor micilor ferme.

Irimescu spune ca nu asta este solutia. Varianta sa obsesiva este comasarea. Cum? Numai prin disparitia taranimii si a vietii rurale.

Oameni ca Irimescu nu pot darama  istoria  dragostei pentru pamant a romanilor

Agricultura, Mon Amour!!!