Intre
cele mai insemnate bogatii naturale ale tarii noastre se afla pamantul. Avem in
Romania, pe langa munti falnici si ape curgatoare de mare calitate, mult
pamant. Pamant pentru culturi agricole, pentru pajisti, pentru armonizarea
ecosistemelor terestre, marine si ale apelor dulci.
Din
cele 23,8 milioane hectare cat insumeaza teritoriul Romaniei, suprafaţa agricola
utilizata în exploatatiile agricole este de peste 14,5 milioane hectare Terenul arabil ocupa paroximativ
11, 5 milioane hectare. Din punctual de vedere al terenurilor arabile, tara
noastra ocupa unul dintre locurile fruntase din Uniunea Europeana.
Pentru
aceste milioane si milioane de hectare a inceput o nou asalt asupra Romaniei.
Nu
stiu cati dintre cei ce urmaresc activitatea guvernamantala a acestui an au
sesizat coada care s-a format de catre ambasadori acreditati la Bucuresti la
usa ministrului Achim Irimescu. De la inceputul lunii in care ne aflam, seful
agriculturii de la Bucuresti s-a intalnit cu sefi ai misiunilor diplomatice din
Olanda, Franta, Israel, SUA, Austria. Intalniri 1+1, deci la nivel
confidential, cu un scop bine determminat.
De ce
sunt atrasi ambasadorii marilor puteri la poarta minsterului agriculturii
precum musca la oala cu lapte?
Dintr-un
motiv foarte cunoscut, dar deloc spus de-adevaratelea: acapararea pamantului
romanesc. Nu cu japca, bineinteles. Nu mai suntem ca pe vremea fanariota, cand
tehnocratii de atunci fortau taranimea romana sa-si vanda terenurile pe care le
dobandisera din mosi-stramosi. Imperialismul capitalismului modern nu are
aceleasi procedurica cele ale imperialismului perioadei otomano-fanariote din
secolul al 17-lea.
Iar
tehnocratii nostri de atszi nu mai sunt intermediari ai Inaltei Porti de la
Stambul, ci sunt romani importati (sau exportati) de la cancelaria birocratica
a Brusseles-ului.
Asa
cum este si Achim Irimescu. Un inginer mecanic care s-a aciut prin gradina
Ministerului Agriculturii inca din anii 1990. Si care de peste 10 ani este
expert, platit din bani de la Bucuresti, la reprezentanta noastra diplomatica
de pe langa Comisia Europeana. Irimescu si-a insusit toate calitatile unui bun
birocrat. Si, poate, este chiar util in mecanismele intortocheate ale
functionarii institutiilor comunitare. Dar la condus agricultura Romaniei,
chiar de la ministerul de resort, Irimescu a aratat ca nu este bun. A
demonstrat-o acum vreo doi ani, cand, satul de problemele pe care fermierii i
le puneau in carca, si-a data demisia din Secretar de stat la Ministerul
Agriculturii in Guvenul lui Victor Ponta si a plecat la Brussels de unde
venise.
In
noiembrie trecut,. Dacian Ciolos l-a adus ca technocrat in Guvernul sau. In
rastimpul celor trei luni de cand este ministru, Achim Irimescu are o singura
obsesie: comasarea terenurilor agricole. Intr-adevar, Romania are una dintre
cele mai faramitate agriculturi din EU. Suprafata medie a unei ferme agricole
din tara noastra este cu putin peste trei hectare. La nivelul EU aceasta medie
se invarte in jurul a a 15 hectare. Din aceasta cauza, spune si Irimescu,
dar si multi alti “specialisti”, Romania
nu este competitiva in agricultura.
Realitatea
este ceva mai nuantata. Iata doua aspecte.
In
Romania avem atat ferme foarte mici ca suprafata, asa numitele ferme de
subzistenta, dar avem si ferme foarete mari. Potrivit statisticilor din domeniu,
România deţine peste 3,5 milioane de
ferme, din care peste 70% aveau o medie de până la 2-3 hectare. Dar, atentie,
ponderea exploataţiilor agricole cu o medie de peste 100 ha este de aproape 50
%, desi ele reprezinta doar 0,4% din totalul fermelor româneşti.
Al doilea aspect: in ultimul
deceniu, evaluarile analistilor in domeniu
tind sa recautioneze mica ferma agricola ca fijnd stalpul unei
civilizatii nationale si al stabilitatii vietii rurale.
Anul 2014, a fost declarat
de catre Organizatia Natiunilor Unite drept “Anul international al fermelor
familiale”. Cu acel prilej, actualul
nostru prim ministru Dacian Ciolos, pe atunci comisar al EC pentru
agricultutura si dezvoltare rurala declara ca
fermele de familie „sunt fundaţia
pe care Europa şi-a construit politica agricolă comună. Ele continuă să rămână
în inima agriculturii europene, ca generatoare de competitivitate, creştere şi
locuri de muncă, de economii rurale dinamice şi sustenabile” adaugand ca” lumea
este hrănită de fermele familiale”.
Printre
cei care nu accepta aceasta ipoteza este si Achim Irimescu. Alaturi de el,
mogulii din agricultura autohtona. De origine romana asau straina. Sa facem,
aici, observatia ca terenurile agricole din Romania sunt vanate de catre
mogulii locali si companii sau fonduri speculative din strainatate ca painea
calda. Mai ales ca, de la 1 ianuarie 2014, Romania este singura tara din EU
care a liberalizat complet piata fondului funciar. Ca urmare, acum, persoanele fizice si juridice straine pot sa
cumpere pamant romanesc nu doar cu hectarul, ci, cum spunea cineva, cu ferma de
3000 sau 6000 de hectare. Am uitat sa spun ca pe langa recordul de avea cea mai
faramitata agricultura, Romania are si cea mai mare ferma din Europa, cea aflata pe Insula Mare a Brailei,
cu o suprafata de aproape 60 000 hectare.
Obsesia
actualului minsitru al agriculturii de a “rade” mica ferma agricola de pe harta
tarii este in consonanta cu interesele unor state care isi trimit emisarii
diplomatici la cabinetul ministrului agriculturii de la Bucuresti.
Zestrea
celor peste 2 milioane de ferme de subzistenta este de peste 6 milioane
hectare. Asadar, “o vaca de muls”. In conditiile in care Ministerul
Agriculturii nu a facut si nu face nimic pentru depasirea statutului de subzistenta
al micilor ferme, acestea vor disparea prin inanitie sau vanzare.
Multi
reprezentanti ai misiunilor diplomatice acreditate la Bucuresti s-au “minunat”
poate de “spectacolul” pe care satele romanesti il ofera vara si toamna, cand recoltele taranilor sunt asezate spre
vanzare in fata propriilor gospodarii. Ei nu au unde sa-si vanda recoltele.
Pentru ca niciun ministru sau guvern al Romaniei din ultimii 25 de ani nu s-a
preocupat sa creeze sau sa propuna crearea unui pareteneriat public-privat
pentru recoltarea, depozitarea si chiar prelucrarea la sate la recoltelor
micilor ferme.
Irimescu
spune ca nu asta este solutia. Varianta sa obsesiva este comasarea. Cum? Numai
prin disparitia taranimii si a vietii rurale.
Oameni
ca Irimescu nu pot darama istoria dragostei pentru pamant a romanilor
Agricultura,
Mon Amour!!!
Comentarii
Trimiteți un comentariu