Treceți la conținutul principal

Tinerii polonezi nu îi iubesc pe evrei, sunt antisemiţi, arată o cercetare sociologică

De ce nu protestează Comunitatea evreiască internaţională? Va plăti Comunitatea şi un sondaj în România?
Acesta este rezultatul - deloc surprinzator pentru naţia poloneză -, al unui sondaj comandat de comunitatea evreilor din Polonia in rândul elevilor liceeni din Varşovia. La împlinirea a 70-a de ani de la revolta ghetoului din Varsovia, reprezentanţii comunităţii constată că tinerii liceeni, cu vârsta de 17-18 ani, deci majori, nu simt niciun sentiment pozitiv faţă de populaţia evreiască. Poate este si un  reflex al faptului că în Polonia, spre deosebire de România, statul, fie el comunist, totalitar-necomunist sau proaspăt democrat (după 1990) a dus mereu o politică de asimilare a populatiei minoritare, oricare a fost aceasta. Aşa se explică faptul că în anuarele demografice poloneze cu greu o să afli câţi ucraineeni, sau bielorusi, sau rusi, sau lituanieni, sau tigani, sau germani sunt  cu adevarat in  cifre absolute. In cifre relative, ele (populaţiile minoritare), nici nu sunt identificate. Inexplicabil, la urma-urmei, având în vedere că potrivit planurilor lui Stalin, teritoriul de astăzi al Poloniei a fost translatat cu cca 20-25 la sută spre vest, pe cele ale vechilor state germane, de până la al doilea război. Până şi evreii au fost asimilaţi, toţi purtând şi astăzi nume polăceşti, nu ca în România, unde totii evreii şi-au regăsit inclusiv identitatea onomastică.
De ce uită oare comunitatea, sau, mai precis, COMUNITATEA această realitate? De ce comunitatea nu este revoltată de faptul că în Polonia evreii nu au obţinut de la statul post–comunist nimic din proprietăţile deţinute înainte de război, in  timp ce în  România, comunitatea evreiască locală, dar si cea din  afara ţării a pus mâna pe foste spitale, şcoli, grădiniţe, cămine culturale, fabrici si uzine, pe care apoi le-a vândut sau le-a lăsat pradă vandalismului?

In fine, să ne întoarcem la sondajul realizat în rândul tinerilor polonezi vis-à-vis de evrei. Cercetarea sociologică  a fost efectuată recent, in luna martie a.c., si ea arată că peste 44 % dintre liceenii varşovieni de 17-18 ani nu doresc să aibă un coleg de bancă de origine evreiască, iar peste 40 % nici nu vor să audă de un coleg evreu în clasa din care fac parte. Ar fi interesant, din acest unghi de vedere, si o cercetare în România pe care să o finanţeze comunitatea evreilor din România sau originari din România. Suntem siguri că adolescenţii români sunt mult mai prietenoşi cu colegii de origine evreiască si nu manifestă niciun  sentiment antisemit. Aşa cum, de-a lungul istoriei, poporul si statul român nu au pedepsit si nici nu au incercat să îi asimileze pe evrei sau să le românizeze numele. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nu va mai amestecati in viata noastra !

De ani de zile, tara noastra a devenit un camp de execrabila bataie de joc a unor indivizi din interiorul teritoriului national si din partea unor rezidenti, Cei mai multi cu rang diplomatic. In ultima vreme, detractori ai Romaniei isi inmultesc vociferarile. Fie ca este vorba de starea economiei, de starea justitiei, de granitele tarii, de istoria si viitorul nostru. Desi nu mai suntem sub tutela juridica a niciunui imperiu de aproape 150 de ani, tentatia imperialista a unor state din  jurul nostru sau din departari se intensifica. Iar formele de ingerinta sunt dintre cele mai perverse. Anul trecut ma aflam in  vacanta la Sighisoara. O perla de oras din inima tarii. Proprietara pensiunii, o romanca,  fosta lucratoare intr-o fabrica cu profil tehnic ce daduse faliment, s-a reconvertit la turism. Intre alte povestioare am aflat ca fiul sau este elevul unui liceu ales din oras. Liceul este cautat pentru ca este subventionat de organizatii austriece. Mi s-a povestit ca subventionar

Tehnocratia si economia

Au trecut 75 de zile de la instalarea Guvernului condus de Dacian Ciolos. Venirea sa la puterea executiva a tarii s-a produs in conditii pripite si oarecum obscure. Mai devreme sau mai tarziu, acest lucru se va clarifica. Inclusiv daca echipa lui Ciolos este consecinta unei conspiratii interne sau externe. Nu asta este important, acum. Important, dupa parerea noastra este modul in care Guvernul Ciolos isi indeplineste misiunea. Rolul sau declarat a fost acela de a instaura tehnocratia in societatea romaneasca. In locul democratiei politice. Este o formula vanturata de cateva decenii in sociologia si politologia occidentala. Aplicabila in societatile cu probleme, cu fracturi grave in functionarea institutiilor unui stat. Nu a fost cazul tarii noastre. Trecem si peste acest aspect. Si ne oprim la rolul pe care guvernarea tehnocrata si l-a propus la 17 noiembrie 2015: acela de a conduce tara pe o perioada limitata, cu prerogative limitate. Guvernarea Ciolos era vazuta ca o guve

Guvernarea externalizata

Dupa anumite modele anglo-saxone, marile companii isi externalizeaza activitati care, in principiu, sunt mai bine realizate de echipe specializate. Externalizam, de pilda, mentenanta trenurilor de metrou, sau contabilitatea primara, sau serviciile de salubritate. Toate aceste actiuni se iau pentru a rentabiliza, pentru a face mai competitive activitatile de baza ale unei companii sau ale unei comunitati Depasind toate inchipuirile, Romania si-a externalizat guvernarea. La 17 noiembrie 2015, treburile curente ale statului au fost puse in mana unei echipe ad-hoc, adunata de prin  toate cotloanele birocratice ale Comisiei Europene de la Bruxelles  sau din diverse huburi universitare sau manipulatoare. Sustinerea a fost solida: strada. De mai bine de un deceniu, strada, respectiv cohorte mai mici sau mai mari de indivizi strecurati prin arterele marilor orase sau pe retelele de socializare fac politica asa-zis civica. Guvernul pe care Dacian Ciolos l-a incropit cu eforturi deosebite in