Treceți la conținutul principal

Postări

Ambitiile domnului Maure

Nicolas Maure este presedintele Grupului Dacia-Renault Romania. Are o raspundere imensa pentru ca marca Dacia sa reprezinte, in continuare, unul dintre motoarele Grupului francez Renault. Pana acum, de peste 15 ani, Dacia si-a facut datoria fata de patronii de la Boulogne-Billancourt . Intelegem prin asta parteneriatul intre investitorii francezi si echipa de mii de muncitori si ingineri romani care au readus marca Dacia la stralucirea pe care o are de ani buni. In Romnaia si in Europa. Nu avem de gand sa intram in detaliile Daciei. Am pomenit de domnul Maure, pentru ca el este cel care ne da mereu avertismente. Cel putin asa interpreteaza o parte a presei din Romania remarcile pe care presedintele Dacia Romania le face asupra unor stari de lucruri din tara noastra. Ultima remarca, sau avertisment, este aceea ca Romania trebuie sa aiba un ritm de crestere de 7%, daca vrea sa conteze in viitorul Europei si daca isi doreste sa fie o forta economica. Cu o crestere economica de 3-...

Europa, un vast Schengen al secolului XXI

Astazi, cand cititi aceste randuri, la Bruxelles, Jean-Claude Junker striga catalogul si imparte “prada”. Dupa cum urmeaza: Germania: 31 444,  Franta 24 031,  Spania: 14 931, Polonia: 9287, Olanda: 7214, Romania:  4646, Belgia: 4564, Suedia: 4469, Austria: 3640, Portugalia: 3067. Acesta este “top”10 al cotelor de imigranti pe care statele membre sunt obligate sa le accepte. In numele solidaritatii europene si al numarului de populatie nationala. Pentru ca numarul populatiei fiecarei tari a fost unul dintre criteriile de baza al alocarilor facute de Comisia Europeana. Sunt exceptate: Regatul Unit, Danemarca si Irlanda (negocieri in curs), dar si Ungaria, Italia si Grecia, state care, se spune, ar avea “capacitatile” pline pana peste puteri. Desi in unele capitale (inclusiv Bucuresti) se face “opozitie” electorala, Doamna de Fier a Uniunii Europene (am numit-o pe cancelarul german) nu va accepta nicio solutie de mare compromis.  Doar unele de nuanta. Nu  de ...

"Primavara araba", cosmarul Europei

Botezate, parca dinadins, de catre presa continentala, "primavara araba", miscarile antidictatoriale de la Tunis, Cairo  si Tripoli, s-au ofilit, odata cu  anotimpul calendaristic. Abnegatiile "revolutionare" pe care le dovedeau, acum trei-patru ani,  cohorte de tineri sunt asezate intr-o noua ecuatie, unde necunoscuta este mai greu de rezolvat. Facebook-ul si Twitter-ul fac acum eforturi intense de a nu fi capacitate la "contra-revolutie" in Orientul Mijlociu, acolo unde "miscarile populare" s-au dovedit ofensive si chiar victorioase pentru putina vreme. Tunisul este asaltat saptamanal de revolte spontane ale membrilor sau simpatizantilor  gruparilor integriste islamice. Cairo si intregul Egipt sunt sub stare de alerta si doar frica de armata mai da speranta si siguranta viitorurlui. Libia fostului  colonel Kadhafi s-a cufundat intr-un razboi  al militiilor locale, interesate mai ales de soarta banilor din petrol. Cea mai dramatica stare de...

Mostenirea Guvernului Ponta

Dupa cum evolueaza evenimentele pe scena politica nationala si din principalul partid de guvernamant, numaratoarea inversa pentru guvernarea lui Victor Ponta a inceput de vreo cateva saptamani. Cea mai curioasa voce care pune presiune pe echipa de la Palatul Victoria este seful (provizoriu) al Partidului Social Dempocrat, Liviu Dragbea. Desi acesta nu are nici autoritate morala si nici  anvergura politica este, totusi, singura figura evidenta din coalitia de guvernare. Aceasta pentru ca Victor Ponta, politician tanar, nu a avut flerul de a isi inchega o echipa de lucru, un grup de rezerva care sa intre pe scena politica intr-o situatie sau alta. Poate ca Victor Ponta s-a crezut de neinlocuit. Din unghiul de vedere al evolutiei guvernarii lui Victor Ponta, adica din primavara lui 2012, sigur lucrurile par ceva mai semnificative si consistente. Prima obligatie a guvernarii Ponta, aceea de a da romanilor ceea ce guvernarea prost inteleasa si aplicata de Traian Basescu le luase, s...

Mugur Isarescu, devoratorul

Cand tanarul prim ministru Victor Ponta spunea la un moment dat “ Guvernatorul BNR are intotdeauna dreptate”,  o facea in mod peiorativ. Mugur Isarescu este mult mai abil si mult mai mobilat cu masti  perverse pentru a nu fi reactionat direct si fara menajamente. Dimpotriva, pana la alegerile noului  Consiliu de Administratie al Bancii centrale parea un mare sustinator al guvernarii Uniunii Social Liberale. O uniune de partide fara precedent in istoria moderna a tarii. Nici in perioada interbelica si, cu atat mai putin in anii de democratie de dupa 1989, Romania nu reusise o coalitie politica din care doua mari curente sa fie brat la brat pentru interesul Romaniei. In naivitatea sa juvenila, in toiul framantarilor pentru prezidentialele din 2014 Victor Ponta spunea despre Isarescu: "Sunt convins ca Isarescu vrea un nou mandat la Banca Nationala.   Eu cred ca stabilitatea noastra in ceea ce priveste Banca Nationala e un bun castigat. Probabil ca va ramane pe...

Mugur Isarescu, the devourer

When the young Prime Minister Victor Ponta was saying at one point that “the BNR Governor is always right” he meant that pejoratively. Mugur Isarescu is much too versatile and endowed with perverse masks to have reacted directly and bluntly. On the contrary, before the election of the Central Bank’s new Board of Directors last year and especially before last year’s presidential elections, the Governor seemed to be a big supporter of the Social Liberal Union government. A union of parties unprecedented in the country’s modern history. Neither during the interwar period nor even less so in the years of democracy after 1989 had Romania managed to have a political coalition in which two great political currents stood shoulder to shoulder for the sake of Romania’s interest. In his juvenile naïveté, in the midst of the turmoil of the 2014 presidential elections, Victor Ponta stated about Isarescu: “I am convinced Isarescu wants a new term at the National Bank. I believe that our stability...

Cum poate fi Iohannis destabilizatorul Romaniei

Luna noiembrie 2014 va ramane, fara  indoiala, una de referinta in istoria Romanei. Nu pentru ca favoritul la fotoliul de presedinte al tarii a pierdut intrun mod aproape inexplicabil. Au mai fost astfel de intamplari nu doar in Romania, ci si in multe alte state, mari sau mici. Sa ne amintim doar de supriza pe care Obama a provocat-o in ceea ce numim cea mai democrata tara din lume. Noiembrie 2014, mai precis 16 noiembrie, va ramane in istoria Romanei ca un eveniment major, de raspantie, am zice, pentru cel putin trei motive. Primul este acela ca romanii au ales in functia suprema un minoritar. Din     cele 20 de milioane de romani vorbitori de limba romana, alegerea a facut ca un candidat, dintre cei cca 300 mii vorbitori de limba germana, sa fie pe placul votantilor.  Un minoritar dintro etnie minuscula. O etnie care nu are nimic de-a face cu ceea ce unii numesc dinastie germana in epoca de modernizare a statului roman. Klaus Iohannis nu are nici in c...