Treceți la conținutul principal

Stolojan, denuntator? Rusinos personaj!

Aud si citesc despre ispravile batranului europarlamentar Teodor Stolojan. Deci, Stolojan s-a apucat sa trimita scrisori prin colturile Europei pentru a-si apara “protectorul”, pe Traian Basescu. Este, pentru mine, unul dintre cei care l-au cunoscut in perioada sa de “inaltare” politica, nu doar un semn de mirare, ci si unul de intrebare. De mirare, ca T.S. se preteaza la acte de minciuna si neadevar, scriind si vorbind in stilul sau agramat si zgronturos ca Romania este in pericol. Ca Romania se afla in  afara regulilor democratice. Semnul de intrebare mi-l aduce in fata pe acest personaj care a cedat “psihic” lui Traian Basescu, pentru a asigura ascendenta la putere a acestuia din urma, in conditiile in care el, T. Stolojan, stia ca nu este in stare de a conduce, de a avea echipa si de a “stapani” peste o tara care  nu inseamna doar contabilitate, fie ea  si valutara. Cred ca fostii sai colegi de la Finante, cati or mai fi in viata, se crucesc de faptul va acest personaj a ajuns sa fie persoana publica de etnie romana  care isi blameaza propria  tara. Aceasta deoarece T.S. nu era in  stare sa ia nicio decizie de unul singur, si nici nu s-a afirmat ca personalitate cu tarie morala, culturala si  politica in fata unor evenimente majore.
Il cunosc pe Teodor Stolojan de cand îi scriam, in anii ’90, articole intr-un ziar central, i le publicam si apoi ii duceam cu gentuta mea de ziarist onorariul pentru serialul publicat cu tema “Ce stim despre economia de piata”. Un tip mercantil si “infundat”, care nu cred ca imi multumea macar, dar isi numara banutii pana la ultimul sfant. Asa o fi facut si avere dupa aceea. Publicarea catorva duzini de articole in  ziarul la care lucram, scrise de mine si semnate de el (se mai practica si azi ”obiceiul”) l-a facut remarcat de politicienii vremii si a fost luat la ochi atunci cand a cazut Petre Roman, iar tara se afla in colaps economic. S-a creat un mit despre faptul ca Teo – cum ii ziceau cei apropiati – ar fi salvat tara. Nu, nu este asa. Teodor Stolojan  s-a afirmat inca de atunci ca un individ lipsit de personalitate deoarece, precum adesea imi spunea, ii tremura fundul cand presedintele sau sefii de partid ii aruncau ordine telefonice pentru a-l “indruma” ce si cum trebuie sa gestioneze criza de atunci.
Ma astepatm ca, dupa multi ani, sa intalnesc un  alt Stoloijan, mai puternic, stapan pe propriile decizii. Ei, nu, spre dezamagirea mea era si este mereu “jucat” de personaje pe care Traian Basescu stia cum sa le indemne pentru ca “slujitorul” lui sa nu sufle o vorba despre cum i-a cedat “puterea” in octombrie 2004. A intrat, apoi, slujbas la stapan, asa cum a fost intreaga sa viata, fara sa cracneasca si fara a cere favoruri pentru ca avea in spate – si are si acum -, multe “bube”, precum afacerea Megapower, afacerea ALRO si altele stiute numai in cercuri restarnse.
Demonstratia la care aud ca se preteaza acum, Teodeor Stolojan, aceea de a-si denigra tara, alaturi de Monica Macovei si Cristian Preda, imi intareste convinegrea ca peronajul a fost intreaga viata condus precum o marioneta. Cand se retragea de la reuniunile importante, pe vremea scurta a functiei de la Palatul Voictoria, il auzeam cum imi spunea neputincios: “Ce sa fac, asa au decis cei de sus”, atunci cand eu il chestionam de ce a a luat o decizie sau alta.
Sunt sigur ca si acum acealasi raspuns l-as primi.
Dar Teodor Stolojan nu mai merita respectul meu si nici al celor care l-au cunoscut indeaproape.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nu va mai amestecati in viata noastra !

De ani de zile, tara noastra a devenit un camp de execrabila bataie de joc a unor indivizi din interiorul teritoriului national si din partea unor rezidenti, Cei mai multi cu rang diplomatic. In ultima vreme, detractori ai Romaniei isi inmultesc vociferarile. Fie ca este vorba de starea economiei, de starea justitiei, de granitele tarii, de istoria si viitorul nostru. Desi nu mai suntem sub tutela juridica a niciunui imperiu de aproape 150 de ani, tentatia imperialista a unor state din  jurul nostru sau din departari se intensifica. Iar formele de ingerinta sunt dintre cele mai perverse. Anul trecut ma aflam in  vacanta la Sighisoara. O perla de oras din inima tarii. Proprietara pensiunii, o romanca,  fosta lucratoare intr-o fabrica cu profil tehnic ce daduse faliment, s-a reconvertit la turism. Intre alte povestioare am aflat ca fiul sau este elevul unui liceu ales din oras. Liceul este cautat pentru ca este subventionat de organizatii austriece. Mi s-a povestit ca subventionar

Tehnocratia si economia

Au trecut 75 de zile de la instalarea Guvernului condus de Dacian Ciolos. Venirea sa la puterea executiva a tarii s-a produs in conditii pripite si oarecum obscure. Mai devreme sau mai tarziu, acest lucru se va clarifica. Inclusiv daca echipa lui Ciolos este consecinta unei conspiratii interne sau externe. Nu asta este important, acum. Important, dupa parerea noastra este modul in care Guvernul Ciolos isi indeplineste misiunea. Rolul sau declarat a fost acela de a instaura tehnocratia in societatea romaneasca. In locul democratiei politice. Este o formula vanturata de cateva decenii in sociologia si politologia occidentala. Aplicabila in societatile cu probleme, cu fracturi grave in functionarea institutiilor unui stat. Nu a fost cazul tarii noastre. Trecem si peste acest aspect. Si ne oprim la rolul pe care guvernarea tehnocrata si l-a propus la 17 noiembrie 2015: acela de a conduce tara pe o perioada limitata, cu prerogative limitate. Guvernarea Ciolos era vazuta ca o guve

Guvernarea externalizata

Dupa anumite modele anglo-saxone, marile companii isi externalizeaza activitati care, in principiu, sunt mai bine realizate de echipe specializate. Externalizam, de pilda, mentenanta trenurilor de metrou, sau contabilitatea primara, sau serviciile de salubritate. Toate aceste actiuni se iau pentru a rentabiliza, pentru a face mai competitive activitatile de baza ale unei companii sau ale unei comunitati Depasind toate inchipuirile, Romania si-a externalizat guvernarea. La 17 noiembrie 2015, treburile curente ale statului au fost puse in mana unei echipe ad-hoc, adunata de prin  toate cotloanele birocratice ale Comisiei Europene de la Bruxelles  sau din diverse huburi universitare sau manipulatoare. Sustinerea a fost solida: strada. De mai bine de un deceniu, strada, respectiv cohorte mai mici sau mai mari de indivizi strecurati prin arterele marilor orase sau pe retelele de socializare fac politica asa-zis civica. Guvernul pe care Dacian Ciolos l-a incropit cu eforturi deosebite in