In pragul unor decizii de extrema urgenta, asteptate la summitul din 9 decembrie, Europa pare mai mult ca niciodata dezbinata, daca nu chiar dezorientata. La nici o zi dupa ce cuplul germano-francez incerca sa linisteasca pietele financiare ca intelegerea dintre dna Merkel si dl. Sarkozy va pune bazele unor reguli stricte si corecte in gestionarea crizei datoriilor, agentia Standard & Poor's lansa un jet puternic de discordie in Europa, anuntand ca, cel mai probabil, intreaga zona euro va fi descalificata de la celebra nota AAA, in frunte cu Franta si Germania. Stirea a fost cu greu digerata in cancelariile de la Berlin si Paris, iar presa din cele doua tari nu a incetat sa puna paie pe foc, aratand fie ca Germania nu este mai "breaza" fata de Franta in ce priveste nivelul datoriei publice in PIB (peste 85%), fie ca Franta nu are "traditie" in rigoarea financiara, ori ca Germnaia este principalul beneficiar al fondurilor europene (din care s-a folosit cu brio pentru reunificare), iar Franta nu este ferma in politicile sale bugetare.
Antanta franco-germana inaintea summitului de la Bruxelkes, din aceasta saptamana, pentru salvarea Europei are ca puncte de reper 5 actiuni forte:
-declansarea unei proceduri automate de sanctionare a statelor care depasesc pargul de 3 % din deficitul public sau daca nivelul datoriei trece de pragul de 60% din PIB;
-respectarea "regulii de aur" prin care toate guvernele sunt obligate sa prevada o data precisa pentru restabilirea echilibrelor financiar-bugetare reglementate la nivelul UE;
-protejarea sectorului privat in cazul in care se inregistreaza starea de incetare de plati de catre un stat european;
-statuarea regulilor de functionare a guvernantei economice in zona euro, prin reuniuni lunare (cel putin in aceasta perioada critica), apoi bianuale ale sefilor de stat si de guvern;
-majoritatea supercalificata de 85% (si nu unanimitatea, ca pana acum) pentru punerea in practica a Mecanismului de european de stabilitate financiara care ar trebui sa inlocuiasca Fondul europena de stabilitate financiara de la jumatatea lui 2012 si nu din 2013. Aceasta ar permite ca unele state mici, precum Slovacia sau Slovenia sa nu mai poata bloca decizii la nivel european.
Reusita cu dificultate, intelegerea franco-germana ce va fi dezbatuta vineri la Bruxelles, converge tot mai mult catre rescrierea statutului de membru al UE, prin care previziunile Europei cu doua (sau trei) viteze par deja batute in cuie. Presedintele francez si cancelarul german nu s-au abtinut sa repete ca cele cinci puncte ale acordului franco-german sunt obligatorii statelor din zona euro, ceilalti membri putand adera, numai daca doresc.
Deocamdata niciun stat, fie din zona euro, fie din afara ei nu a adus vreun amendament propunerilor prezentate de cei doi lideri la Paris. Ramane de vazut ce se va intampla deci, in 9 decembrie. Dezacorduri sunt, deja. Responsabili ai UE, in frunte cu Herman Von Rompuy, presedintele Consiliului, au propria lor viziune pentru viitoarea arhitectura europeana a crizei. Marea Britanie va avea propria ei politica asupra stabilitatii europene. Italia si Spania sunt stranse cu usa si ar putea accepta (cu rezerve) planul celor doi. Polonia este pentru rigoarea germana. Ungaria poate sa joace, impreuna cu alte state, rolul "buturugii mici ".
Romania, prin presedintele sau, ne-a prezentat miercuri seara cea mai insolita pozitie. Daca ar fi sa citam "ad-litteram", am spune ca Bucurestiul merge la Bruxelles sa dea "indicatii". Prin intreaga declaratie se vede de la o posta ca Romania este stat marginalizat in formula europeana a reglementarii crizei datoriilor si a deficitelor. Joaca oare (si nu stim!) tara noastra o carte anume in aceasta involburata perioada a Europei? Desigur, nu.
In fata unei Europe aproape dezbinate, Romania se autoproslaveste si amageste cu rigoarea economica pe care a instaurat-o de doi ani. Din pacate, austeritatea romaneasca nu are vigoarea de a naste si crestere economica. Singurul pilon al cresterii a ramas exportul de bunuri si servicii in UE. Daca in regiune recesiunea se instaleaza, cum se intrevede, de altfel, economia romaneasca risca una dintre cele mai profunde crize din istoria sa.
Comentarii
Trimiteți un comentariu