Treceți la conținutul principal

Scandalul burgerilor de cal: businessmanii din Vest vs producătorii Est


Cea mai recentă informaţie deplorabilă pe această temă vine de la The Sun, o publicaţie tip Can-Can, care a şi găsit vinovaţii pentru lasagna si burgerii ce hrănesc prin lanţurile de retail tip Tesco, Aldi, Carrefour si altele, milioane de europeni. The Sun, preluat cu mare pompă de Mediafax, balivernează despre sursa carnii de cal ce a inlocuit in Matea Britanie si alte vreo 16 ţări europene, carnea de vită in diverse preparate. Cică este carnera de la  caii salbatici  sacrificati in Delta Dunarii, de către români. Ăştia, ziariştii de la The Sun or să ajungă să ne facă şi canibali, iar ciracii lor de la Mediafax vor saluta cu apaluze o asemenea stire.
Scandalul este vechi, insă toată lumea a ţinut batista pe ţambal. In zile din  urmă, povestea a fost prezentă, pentru prima dată in Polonia. La 7 februarie a.c., The Warsaw Voice arăta ca ABP Food Group, o companie irlandeză de preparat si distribuit burgei acuză Polonia că a contaminat carnea de vită cu cea de cal in cadrul unei livrări de 170 de tone, facută cu mai multă vreme in urmă. Polonezii au reacţionat si au cerut să li se dea posibilitatea să ia probe de la societatea din Irlanda, pentru a examina calitatea si sortimentaţia, precum si trasabilitatea.
Dupa fermitatea polonezilor, scandalul s-a mutat in România.
O companie franceză, Comigel, printr-o suveică de afaceri a răspândit vestea că înlocuirea cărnii de vită cu cea de cal ar fi “opera” unor abatoare din România. Cum grupul de prelucrare a preparatelor s-a aprovizionat de la furnizorul local (francez), pe nume Spanghero, presedintele acestui grup a arătat cu degetul către români. Ei, românii,  au furnizat carnea de cal, în loc de cea de vită. Numai că M. Barthélémy Aguerre, de la Spanghero, nu poate numi furnizorul român. Intrebat de presă, acesta a dat un raspuns tipic franţuzesc: nu am la mine numele acestuia. Nici nu putea să-l aibă, deoarece Spanghero nu a cumpărat carne direct din România, ci printr-un intermediar olandez, care, la rândul său a avut un intermediar cipriot.
Nici până astăzi nu se cunoaşte numele furnizorilor români.
De acesată dată, oficialităţile publice si private române au reacţionat demn si cu fermitate. Daniel Constantin, ministrul agriculturii a anunţat că din cele două abatoare suspicionate, unul este în afara oricărei bănuieli (nu a livrat carne către sus- numitii clienţi) iar al doilea urmează să fie analizat cu aceeaşsi exigenţă.
Mult mai clară este poziţia celor doi lideri din patronatul cărnii din România. Dragoş Frumosu, preşedintele sindicatelor din industria alimentară declarat AFP: “Este greu de crezut că un abator românesc a putut livra carne de cal etichetată-ambalată drept carne de vită”. Dacă, totusi, ar fi vorba de asa ceva, spune Frumosu, importatorul francez avea obligaţia de a verifica, la recepţia mărfii, calitatea cărnii. “Dacă nu a protestat ….atunci el este complice cu producătorul roman sau a schimbat eticheta dupa ce a preluat carnea”.
Logic ca buna ziua.
Furnizorul francez de carne pentru lasagna, care susţine că a cumpărat respectiva carne din România, trebuie să fi ştiut că este vorba de carne de cal şi nu de vită, a declarat sâmbătă, pentru AFP, Sorin Minea, preşedintele Patronatului Romalimenta.”Sunt convins că importatorul ştia că nu este carne de vită, deoarece carnea de cal are un gust, o culoare şi o textură specific”, a declarat Minea. 
Aşteptăm evoluţia şi clarificarea acestei poveşti care vrea sa arate că bişniţăriile vesticilor pot fi aruncate in curtea esticilor europeni.
P.S.1: Apropo de această afacere, Le Figaro face un sondaj pe site-ul propriu. La intrebarea: Aveţi incredere in etichetarea produselor alimentare? aproape 83% dintre repondenţi au spus că nu au încredere.Click here to find out more!
P.S. 2: Le Monde face un mic reportaj despre romăni si cai, afirmând că noi, românii, nu avem apetitul cărnii de cal, deoarece acest animal este un mare prieten al omului, mai ales a celui de la sate. N.b.: Dar, să ştiţi stimaţi domni de la Le Monde că în România avem şi tractoare. Marile ferme de cereale, printre cele mai mari din UE, nu îşi produc cerealele cu forta calului ci a calului-putere.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nu va mai amestecati in viata noastra !

De ani de zile, tara noastra a devenit un camp de execrabila bataie de joc a unor indivizi din interiorul teritoriului national si din partea unor rezidenti, Cei mai multi cu rang diplomatic. In ultima vreme, detractori ai Romaniei isi inmultesc vociferarile. Fie ca este vorba de starea economiei, de starea justitiei, de granitele tarii, de istoria si viitorul nostru. Desi nu mai suntem sub tutela juridica a niciunui imperiu de aproape 150 de ani, tentatia imperialista a unor state din  jurul nostru sau din departari se intensifica. Iar formele de ingerinta sunt dintre cele mai perverse. Anul trecut ma aflam in  vacanta la Sighisoara. O perla de oras din inima tarii. Proprietara pensiunii, o romanca,  fosta lucratoare intr-o fabrica cu profil tehnic ce daduse faliment, s-a reconvertit la turism. Intre alte povestioare am aflat ca fiul sau este elevul unui liceu ales din oras. Liceul este cautat pentru ca este subventionat de organizatii austriece. Mi s-a povestit ca subventionar

Tehnocratia si economia

Au trecut 75 de zile de la instalarea Guvernului condus de Dacian Ciolos. Venirea sa la puterea executiva a tarii s-a produs in conditii pripite si oarecum obscure. Mai devreme sau mai tarziu, acest lucru se va clarifica. Inclusiv daca echipa lui Ciolos este consecinta unei conspiratii interne sau externe. Nu asta este important, acum. Important, dupa parerea noastra este modul in care Guvernul Ciolos isi indeplineste misiunea. Rolul sau declarat a fost acela de a instaura tehnocratia in societatea romaneasca. In locul democratiei politice. Este o formula vanturata de cateva decenii in sociologia si politologia occidentala. Aplicabila in societatile cu probleme, cu fracturi grave in functionarea institutiilor unui stat. Nu a fost cazul tarii noastre. Trecem si peste acest aspect. Si ne oprim la rolul pe care guvernarea tehnocrata si l-a propus la 17 noiembrie 2015: acela de a conduce tara pe o perioada limitata, cu prerogative limitate. Guvernarea Ciolos era vazuta ca o guve

Guvernarea externalizata

Dupa anumite modele anglo-saxone, marile companii isi externalizeaza activitati care, in principiu, sunt mai bine realizate de echipe specializate. Externalizam, de pilda, mentenanta trenurilor de metrou, sau contabilitatea primara, sau serviciile de salubritate. Toate aceste actiuni se iau pentru a rentabiliza, pentru a face mai competitive activitatile de baza ale unei companii sau ale unei comunitati Depasind toate inchipuirile, Romania si-a externalizat guvernarea. La 17 noiembrie 2015, treburile curente ale statului au fost puse in mana unei echipe ad-hoc, adunata de prin  toate cotloanele birocratice ale Comisiei Europene de la Bruxelles  sau din diverse huburi universitare sau manipulatoare. Sustinerea a fost solida: strada. De mai bine de un deceniu, strada, respectiv cohorte mai mici sau mai mari de indivizi strecurati prin arterele marilor orase sau pe retelele de socializare fac politica asa-zis civica. Guvernul pe care Dacian Ciolos l-a incropit cu eforturi deosebite in