Treceți la conținutul principal

Ruşine minister al agriculturii, ruşine organizaţii profesionale

*România va cheltui cca 1 milion euro pentru promovarea magiunului de Topolveni***Alt produs nu avem***Delăsare şi minciună la MADR şi asociaţiile profesionale ***Suntem singura ţară din UE în această postură
Ne parvine, tam-nisam, o ştire privitoare la faptul ca Bruxelles-ul, respectiv Comisia Europeană, a adoptat un buget important pentru promovarea produselor agricole comunitare in interiorul UE, dar şi pe terţe pieţe. Suma totală destinată celor 22 de programe de promovare aprobate prin bugetul respectiv este de cca 36 milioane euro. Mai puţin decât in alţi ani, când se planificau si 50 milioane euro. Noutatea nu constă in programul CE de promovare a produselor agricole si agroalimentare din diverse ţări (el datează din anul 2000), ci in faptul ca si România va beneficia de acesti bani europeni. Pentru prima dată!
Am putea zice că este de bun augur. Intrun fel este. Bruxelles-ul ne dă  fonduri nerambursabile pentru informatii, publicitate, participări la expozitii de specialitate etc. pentru a ne promova bunurile noastre agroalimentare. Care? De aici incolo, lucrurile nu mai sunt asa de bun augur. Pentru că România a fost inscrisă in “grupă” cu Grecia, aceasta urmând să primească de la CE aproape 1,6 miloane euro pentru câteva duzini de produse, iar noi cca 500 mii euro pentru… Ati ghicit: magiunul de Topoloveni. De ce magiun? Pentru că altceva nu avem inscris in lista de produse cu indicaţie geografică protejată (IGP), sau în cea a celor cu denumire de origine protejată (DOP), sau a celor din registrul de specialităţi tradiţionale protejate (SGP). Nu tu vin, nu tu ţuicăa, nu tu cârnaţi de Pleşcoi, nu tu celebri mititei… (Paranteză: polonezii, adică instituţiile statului polonez au inregistrat in panoplia europeană aproape tot ce se face din carne tocată. Si nu numai,! Chiar şi soiuri de vin, deşi polonezii nici nu ştiu cum se cultiva viţa de vie)
Cum a intrat in consorţiu cu grecii (mari negustori, din antichitate până azi), magiunul fabricat sub egida a două stimabile doamne din Bucuresti (toată consideraţia pentru dumnealor) numai MADR ştie. Insă trebuie să-l promovăm, pentru a-l vinde, eventual, in China (obsesia comertului exterior românesc), in Rusia si in … Norvegia. Si dacă nordicii nu suportă prunele din Regatul românesc? Mai ales că nu suntem in Schenghen? Nu contează, dacă timp de trei ani CE ne dă nişte bani gratuit, la care mai pune si Guvernul României cam tot pe atâta. Este bine oare ca pentru acest “prestigios” produs de pus pe pâine să cheltuim aproape 1 milion de euro timp de trei ani? Noi credem că nu. Si nu suntem deloc împotriva magiunului de Topoloveni, ci impotriva MADR si a asoiciaţiilor profesionale din România. Ambelor părţi să le crape obrazul de ruşine si să nu mai reproşeze Bruxelles-ului că nu ne dă bani. CE ne-ar da bani dacă ar avea si argumente. Dar nu are, pentru ca nici MADR si nici organizatiile profesionale de profi nu au fost in stare să inregistreze pe cele trei paliere ((IGP, DOP, SGP) decât un singur produs. Acela este magiunul de Topoloveni.
Zilele acestea, pe toate posturie tv de la Bucureşti se făcea tapaj pe idioţeniile unui circar de televiziune britanic ce trimitea unele comunităţi din România direct in epoca de piatră. Britanici sunt daţi dracu cand este vorba să  bage pe alţii in rahat. A se vedea si “povestea calului” în carnea de vită, cand presarii londonezi invadaseră de-a dreptul România să vada cai verzi pe pereţi.  N-au găsit. Poate că nu s-au străduit destul. Dar de faptul ca suntem adesea “bătuţi în cap”, nici Dumnezeu nu poate să ne apere.
Iata argument: din 2001, de când a demarat procedura CE de înregistrare a produselor tradiţionale, sau de origine sau de indicaţie geografică protejată, România s-a inscris cu un singur produs si a fost omologat, desigir, doar cu unul. El se chema, ştim acu, cu toţii, “magiunul de Topolveni. Este caz unic in Uniunea Europeană. O ţară de 22 milioane de locuitori, cu o diversitate mare de produse agroalimentare, dar şi cu o plajă gastronomică eterocilită nu este in stare să fie recunoscută si protejată decât de un singur produs. Bulgarii ne-au luat-o cu mult înaine. Ei au tot un singur produs înregistrat, dar au şapte cereri depuse pentru “omologare”. Noi aştepam, probail,  sa ni le inregistreze ungurii. Ceea ce şi fac. Vecini noştri de dincolo de Tisa au inregistrate 12 produse de origine ungurească. O ţară minisculă, precum Slovenia intrece toate aştepările: are inregistrate 31 de produse pe care ei pot pune drapelul naţional. Probabil au ‘confiscat” ceea ce era mai bun de prin toata fosta Iugoslavie. Treaba lor. Au de câstigat. Nu mai vorbim de Cehia care are 31 de produse naţionale inregistrate, iar Polonia 35. România, ţară cât Ungaria, Cehia si Slovenia la un loc,  are doar un singur produs national înregistrat.

Ruşine celor care au condus MADR ddin 2001 incoace si tuturor asociatiilor profesionale de profil . Care ştiu doar să se văicarească de una de alta, fără să le pese că alţii îi “halesc” la masa… fondurilor europene. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nu va mai amestecati in viata noastra !

De ani de zile, tara noastra a devenit un camp de execrabila bataie de joc a unor indivizi din interiorul teritoriului national si din partea unor rezidenti, Cei mai multi cu rang diplomatic. In ultima vreme, detractori ai Romaniei isi inmultesc vociferarile. Fie ca este vorba de starea economiei, de starea justitiei, de granitele tarii, de istoria si viitorul nostru. Desi nu mai suntem sub tutela juridica a niciunui imperiu de aproape 150 de ani, tentatia imperialista a unor state din  jurul nostru sau din departari se intensifica. Iar formele de ingerinta sunt dintre cele mai perverse. Anul trecut ma aflam in  vacanta la Sighisoara. O perla de oras din inima tarii. Proprietara pensiunii, o romanca,  fosta lucratoare intr-o fabrica cu profil tehnic ce daduse faliment, s-a reconvertit la turism. Intre alte povestioare am aflat ca fiul sau este elevul unui liceu ales din oras. Liceul este cautat pentru ca este subventionat de organizatii austriece. Mi s-a povestit ca subventionar

Tehnocratia si economia

Au trecut 75 de zile de la instalarea Guvernului condus de Dacian Ciolos. Venirea sa la puterea executiva a tarii s-a produs in conditii pripite si oarecum obscure. Mai devreme sau mai tarziu, acest lucru se va clarifica. Inclusiv daca echipa lui Ciolos este consecinta unei conspiratii interne sau externe. Nu asta este important, acum. Important, dupa parerea noastra este modul in care Guvernul Ciolos isi indeplineste misiunea. Rolul sau declarat a fost acela de a instaura tehnocratia in societatea romaneasca. In locul democratiei politice. Este o formula vanturata de cateva decenii in sociologia si politologia occidentala. Aplicabila in societatile cu probleme, cu fracturi grave in functionarea institutiilor unui stat. Nu a fost cazul tarii noastre. Trecem si peste acest aspect. Si ne oprim la rolul pe care guvernarea tehnocrata si l-a propus la 17 noiembrie 2015: acela de a conduce tara pe o perioada limitata, cu prerogative limitate. Guvernarea Ciolos era vazuta ca o guve

Guvernarea externalizata

Dupa anumite modele anglo-saxone, marile companii isi externalizeaza activitati care, in principiu, sunt mai bine realizate de echipe specializate. Externalizam, de pilda, mentenanta trenurilor de metrou, sau contabilitatea primara, sau serviciile de salubritate. Toate aceste actiuni se iau pentru a rentabiliza, pentru a face mai competitive activitatile de baza ale unei companii sau ale unei comunitati Depasind toate inchipuirile, Romania si-a externalizat guvernarea. La 17 noiembrie 2015, treburile curente ale statului au fost puse in mana unei echipe ad-hoc, adunata de prin  toate cotloanele birocratice ale Comisiei Europene de la Bruxelles  sau din diverse huburi universitare sau manipulatoare. Sustinerea a fost solida: strada. De mai bine de un deceniu, strada, respectiv cohorte mai mici sau mai mari de indivizi strecurati prin arterele marilor orase sau pe retelele de socializare fac politica asa-zis civica. Guvernul pe care Dacian Ciolos l-a incropit cu eforturi deosebite in