Treceți la conținutul principal

O trupă de ţigani-lăutari şi Traian Băsescu au reprezentat România la Oslo


Sărbătorirea înmânarii Premiului Nobel pentru Pace (acordat in 2012, in mod surprinzator si, pentru multi, nemeritat, Uniunii Europene), a fost plină de surprize. Mai întâi că nu toţi şefii de state si de guverne au luat parte  la ceremonie. Unii dintre ei au boicotat evenimentul din spirit de frondă, alţii din lipsă de interes,  iar unii pentru că aveau ceva mai important de făcut.
Traian Băsescu a fost prezent. El este ahtiat după evenimente cu fast, cu multă lume bună, mai ales când este vorba de “şefi” din UE. Apoi avea teama că Victor Ponta i-ar fi putut “sufla” oportunitatea.
Prezenţa sa la spectacolul de gală a fost ca şi inexistentă. Cum s-a văzut pe mai toate canalele tv., T. Băsescu era mort de oboseală. Noaptea precedentă si-a petrecut-o, cu ură şi supărare la Palatul Cotroceni. A aşteptat până spre zorii zilei,  mai-mai va mai “pica”, in plus,  vreun PDL-ist ales la parlamentarele ce tocmai avuseseră loc pe 9 decembrie. Asadar, obost, necăjit si somnoros, aproape să-i cadă capul pe umarul preşedintei Lituaniei, Dalia Grybauskaite (apropos, ştiaţi că, în cariera sa de preşedinte  cele mai multe intâlniri la vârf ale lui T.B. au  fost cu această preşedintă-bărbată a liliputanei ţări baltice?), preşedintele României a tresărit când Oslo Spektrum, fastuoasa sală multifunctională din capitala Norvegiei, a intrat in vibraţii scandaloase date de sunetele asurzitoare ale Fanfare Ciocîrlia. Nu, nu va înşelaţi voi români care ştiti multe despre muzica populară românească. Fanfare Ciocîrlia nu are nimic de-a face cu celebrul Ansamblu Ciocârlia, care ne-a dus vestea din anii ’70, până încoace spre 2000, in toate colţurile lumii prin nume rămase pentru totdeauna in istoria folclorului românesc, precum Maria BUTACIU, Maria CIOBANU, Ion CRISTOREANU, Ion DOLANESCU, Aurelia FATU-RADUTU, Irina LOGHIN, Angela MOLDOVAN, Dragan MUNTEAN, Maria PAUNESCU, Simion POP, Ileana SARAROIU, Benone SINULESCU, Mioara VELICU, Gheorghe TURDA si mulţi altii.
Nu, Fanfare Ciocîrlia (că asa a năşit formaţia neamtu’ descoperitor Henry Ernst) este o adunătură de lăutari ţigani dintr-un sat din judetul Iasi, care se chema Trei Prăjini. Cei 12 tigani, bătători de tobe si alte instrumente zgomotoase, ar fi fost invitaţi speciali la festivitatea de la Oslo. Cine i-a invitat? Ştia Ministerul Afacerilor Externe de acest lucru? Si-a dat girul, dacă era cazul? Sau alte instituţii au fost promotoarele acestei prezente inceste a României la fastul decernării Nobelului pentru UE de la Oslo.  Ma gandesc că, poate, vreun ICR din vreo capitală europeană va fi propus reprezentarea României pe scena Spektrum. Pentru că Germania stie bine despre grupul de tigani din Trei Prăjini tocmai de la ICR Berlin, care i-a promovat anul trecut la un festival de muzică flok.
Am ascultat de curiozitate pe diverse postări facebook muzica celor de la Fanfare Ciocîrlia. Nimic din folclorul românesc, nimic din muzica lăutărească veritabilă pe care au promovat-o de atâtea zeci de decenii lăutarii-ţigani din România, precum  Zavaidoc sau Maria Tănase.
Dezlănţuirile de sunete asurzitoare ale Fanfare Ciocîrlia nu au nimic de-a face cu muzica românească populară si cu atât mai puţin cu folclorul autohton autentic.
Cred că Traian Băsescu avea datoria să se sesizeze din oficiu si să ceară o anchetă de urgentă în ţară cu privire la reprezentarea de către ţiganii din Trei Prăjini a României la decernarea premiului Nobel pentru Pace.
Dacă n-a facut-o el, ar trebui s-o facă MAE. Sau ICR.
Dacă nu, să nu mai avem pretenţia că reprezentativitatea României si specificul său tradiţional sunt deformate de realităţile prezentului.
Nu-mi iese din  memorie zâmbetul şugubăţ/dispreţuitor al lui Barosso, acolo la spectacol. Parcă voia sa spună: patria ţiganilor este România!
Nu-i aşa Traian Băsescu? Nu-i aşa MAE? Nu-i aşa ICR?

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Nu va mai amestecati in viata noastra !

De ani de zile, tara noastra a devenit un camp de execrabila bataie de joc a unor indivizi din interiorul teritoriului national si din partea unor rezidenti, Cei mai multi cu rang diplomatic. In ultima vreme, detractori ai Romaniei isi inmultesc vociferarile. Fie ca este vorba de starea economiei, de starea justitiei, de granitele tarii, de istoria si viitorul nostru. Desi nu mai suntem sub tutela juridica a niciunui imperiu de aproape 150 de ani, tentatia imperialista a unor state din  jurul nostru sau din departari se intensifica. Iar formele de ingerinta sunt dintre cele mai perverse. Anul trecut ma aflam in  vacanta la Sighisoara. O perla de oras din inima tarii. Proprietara pensiunii, o romanca,  fosta lucratoare intr-o fabrica cu profil tehnic ce daduse faliment, s-a reconvertit la turism. Intre alte povestioare am aflat ca fiul sau este elevul unui liceu ales din oras. Liceul este cautat pentru ca este subventionat de organizatii austriece. Mi s-a povestit ca subventionar

Tehnocratia si economia

Au trecut 75 de zile de la instalarea Guvernului condus de Dacian Ciolos. Venirea sa la puterea executiva a tarii s-a produs in conditii pripite si oarecum obscure. Mai devreme sau mai tarziu, acest lucru se va clarifica. Inclusiv daca echipa lui Ciolos este consecinta unei conspiratii interne sau externe. Nu asta este important, acum. Important, dupa parerea noastra este modul in care Guvernul Ciolos isi indeplineste misiunea. Rolul sau declarat a fost acela de a instaura tehnocratia in societatea romaneasca. In locul democratiei politice. Este o formula vanturata de cateva decenii in sociologia si politologia occidentala. Aplicabila in societatile cu probleme, cu fracturi grave in functionarea institutiilor unui stat. Nu a fost cazul tarii noastre. Trecem si peste acest aspect. Si ne oprim la rolul pe care guvernarea tehnocrata si l-a propus la 17 noiembrie 2015: acela de a conduce tara pe o perioada limitata, cu prerogative limitate. Guvernarea Ciolos era vazuta ca o guve

Guvernarea externalizata

Dupa anumite modele anglo-saxone, marile companii isi externalizeaza activitati care, in principiu, sunt mai bine realizate de echipe specializate. Externalizam, de pilda, mentenanta trenurilor de metrou, sau contabilitatea primara, sau serviciile de salubritate. Toate aceste actiuni se iau pentru a rentabiliza, pentru a face mai competitive activitatile de baza ale unei companii sau ale unei comunitati Depasind toate inchipuirile, Romania si-a externalizat guvernarea. La 17 noiembrie 2015, treburile curente ale statului au fost puse in mana unei echipe ad-hoc, adunata de prin  toate cotloanele birocratice ale Comisiei Europene de la Bruxelles  sau din diverse huburi universitare sau manipulatoare. Sustinerea a fost solida: strada. De mai bine de un deceniu, strada, respectiv cohorte mai mici sau mai mari de indivizi strecurati prin arterele marilor orase sau pe retelele de socializare fac politica asa-zis civica. Guvernul pe care Dacian Ciolos l-a incropit cu eforturi deosebite in